Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 445/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 445
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Dorina Stoichin
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat reclamanții, G, G, -, -, a, -, N, împotriva sentinței civile nr.111 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Economiei și Finanțelor -prin DGFP D și în calitate de chemat în garanție, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză se solicită judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată ia în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. 111 din 10 noiembrie2008 a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, G, -, -, a, -, N, împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, B, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
A respins cererea de chemare în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin G nr. 177 din 6 decembrie 2002 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților astfel că în anexa nr. 1 s-au reglementat expres coeficienții de multiplicare pentru indemnizațiile magistraților și valoarea de referință sectorială pe baza cărora se calculează indemnizațiile magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, parchetelor de pe lângă aceste instanțe, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Într-adevăr prin art.2 alin1 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență dar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe, Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, s-a modificat acest alineat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1.
Prin această modificare, legiuitorul a statuat că indemnizațiile magistraților nu mai sunt supuse dispozițiilor legale care reglementează indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică demnitari ci unei legi speciale prin care se stabilește modul de calcul al indemnizațiilor.
Totodată, s- prevăzut expres și valoarea de referință pentru calculul indemnizației magistraților, aloarea de referință sectorială la acest moment fiind de 1.833.754 lei.
În consecință, susținerile reclamanților că trebuia să li se aplice valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică este nefondată.
Prin art. 3 lit.e din OUG Nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, s-a prevăzut că ajorarea salariilor de bază prevăzută la art. 1, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31 decembrie 2003 și cu 6% în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004, se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar astfel că valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr. 89/2003, precum și a salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Însă valoarea de referință care a fost majorată conform acestor dispoziții este cea prevăzută de OUG.nr.177/2002.
G nr. 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, nu se referă la valoarea de referință sectorială pe baza căreia se calculează indemnizația pentru magistrați.
Prin art.1 alin.1 din OG.nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 s-a prevăzut că aloarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
În consecință nu se pot aplica magistraților dispozițiile privind valoarea de referință sectorială reglementată pentru funcțiile de demnitate publică atâta timp cât nu fac parte din categoria demnitarilor și au valoare de referință prevăzută expres de legiuitor.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale magistratului nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea magistraților se stabilește prin lege specială.
În consecință, este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească indemnizațiile magistraților și modalitatea de majorare a valorii de referință sectorială.
Susținerea reclamanților că acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine OG.nr.137/2000 este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr.818/03 07 2008, admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 di OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Cu privire la personalul auxiliar, instanța a reținut următoarele:
Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică stabilește, în anexe, în mod limitativ funcțiile de demnitate publică alese și numite, iar din cadrul autorității judecătorești au făcut parte, inițial, doar președintele urții Supreme de Justiție, icepreședintele, președinții de secție, judecătorii, funcții menționate expres în anexa II/2 la Legea nr.154/1998.
Numai acestea au fost funcții de demnitate publică dar până în aprilie 2006, ulterior toți magistrații fiind salarizați conform OUG.nr.27/2006.
Magistrații de la judecătorii, tribunale și curți de apel precum și personalul auxiliar nu au fost nominalizați în anexele Legii nr.154/1998 astfel că dispozițiile legale ulterioare privind majorarea valorii de referință nu li se pot aplica.
Personalul auxiliar de la instanțele judecătorești a fost salarizat conform Legii nr.50/1996, lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa nr. 2 din Legea nr.50/1996, în vigoare la data de 01 09 2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecător s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar cât și valoarea de referință sectorială, 1.140.800 lei. Această valoare de referință a fost majorată conform art. 3 lit. din Nr.OUG 123/2003.
Ulterior această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01 10 2004-31 12 2004, 238, 06 lei, 01 01 2005-30 09 2005, 246, 63 lei, 01 10 2005-30 03 2006, 267, 10 lei astfel încât la data de 30 09 2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296, 03 lei.
Nu poate fi reținută afirmația reclamanților -personal auxiliar, în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr.303/2004 întrucât acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile salariale ale personalului auxiliar trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Art. 60 alin.4 din Legea nr.567/2004 prevede că alarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială astfel că valoarea de referință pe baza căreia se calculează salariile personalului auxiliar este cea prevăzută în legea de salarizare și nu pot fi calculate salariile pe baza unei alte valori de referință reglementată de lege pentru funcțiile de demnitate.
În consecință, dispozițiile legale nu se aplică decât destinatarilor legii și nu se pot aplica, prin analogie, altor categorii profesionale.
Referitor la susținerea că prin acordarea unor valori de referință sectoriale deferite în salarizarea puterilor statului, contravine O:nr.137/2000, instanța a constatat că este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr.818/03 07 2008 statuat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a la substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de aceste aspecte, instanța a respins acțiunea.
Consecință a respingerii cererii de chemare în judecată, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, invocând următoarele:
Ca potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, incepand cu septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhzare a salariului a salariului de baza al personalului din organele puterii judecătorești este egala cu valoarea de referința sectoriala prevăzuta de 154/1998, ce se corectează periodic cu evoluția preturilor de consum.
Sunt invocate prevederile art. 1 din OG nr. 83/2000 si art. 2 din OUG 177/2002.
Ca începând cu data de 03.01.2005 majorările salariale pentru cele doua categorii nu au mai fost aceleași, deși art. 1 din OUG 134/1999 era in vigoare.
Ca drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege la o anumita perioada de timp, nu pot fi diminuate unilateral incalcandu-se principiile Codului muncii cu privire la teoria dreptului câștigat.
Ca a fost incalcata jurisprudența CEDO ce evidențiază ca persoanele aflate in aceeași situație trebuie sa beneficieze de același tratament juridic.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele: Potrivit art. 2(1) din OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, ndemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență. (2) Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților. Ordonanța a intrat in vigoare la data de 01.01.2003, data la care se abrogă art. 1ind. 1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996. Potrivit pct. 1.din 347/2003pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, lineatul (1) al articolului 2 va avea următorul cuprins: "Art. 2 - (1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență." Începând cu acest moment, prevederile privind stabilirea indemnizațiilor pe baza valorii de referința sectoriala, aplicabile funcțiilor de demnitate publica alese si numite si-au încetat aplicabilitatea, indemnizațiile calculându-se pe baza valorilor de referința sectoriala stabilite prin legea proprie de salarizare. In consecința, nu pot fi reținute criticile privind incălcarea unui drept câștigat, cat timp prin dispozițiile respective, legiuitorul a reglementat o noua modalitate de calcul a indemnizației, prin reglementari proprii magistraților. Modul de stabilire a competentelor si politica de salarizare a magistratilor sunt prerogative exclusive ale legiuitorului, care in virtutea atributiilor constitutionale ce-i revin stabileste cadrul institutional de functionare a instantelor si sistemul de salarizare aferent organizarii institutionale stabilite. Cu privire la discriminarea invocata, Curtea retine ca existenta unei hotărâri ce conține opinie contrara nu este de natura a duce la o discriminare, atât timp cat, pe de o parte, jurisprudența nu este izvor de drept iar, pe de alta parte, diferența de tratament nu se datorează uneia din cauzele prevăzute de art. 5 din Codul muncii, respectiv art. 2 din OG 137/2000. Pentru aceste motive, Curtea constata ca hotărârea instanței de fond este temeinica si legala, urmând a fi respins recursul declarat in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat reclamanții, G, G, -, -, a, -, N, împotriva sentinței civile nr.111 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea De Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Ministerul Economiei și Finanțelor -prin DGFP D și în calitate de chemat în garanție, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
2ex/
Red. Jud..02.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Dorina Stoichin, Corneliu Maria
