Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4637/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3196/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4637R
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.466/F din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: Tribunalul București și, având ca obiect "drepturi bănești spor de vechime".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.466/F din data de 22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca și chemat în garanție, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Tribunalul București, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, pe care îi obligă către acesta la plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime în muncă pentru perioada iulie 2004 - 01.02.2007, calculat potrivit Legii nr.50/1996, în cuantum de 14.786,39 lei, ce va fi reactualizat la data plății cu indicele de inflație, pentru perioada 01.03.2008-până la efectuarea plății. Au fost obligați pârâții si la plata dobânzii legale în cuantum de 6.718,99 lei ce va fi reactualizat pentru perioada 01.03.2008 și până la plata efectivă. A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamantului.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 1700 RON, cu titlul de despăgubiri, în temeiul art.21 din OG nr.137/2000 și au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 300 lei, reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice că, în raport de dispozițiile art.15 din HG 683/2005, art.118 din Legea 304/ 004, art. 9 din Legea 500/2002, art.3 al.1 din HG 208/2005 și art.1 și 2 al OG 22/2002, acesta elaborează proiectul legilor de rectificare a bugetului cu sumele necesare și asigură fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin art.31 din Lege 50/1996 s-a acordat magistraților și personalului auxiliar un spor de vechime, care prin OUG 83/200 de completare fi modificare a legii menționate nu a mai fost prevăzut pentru magistrați.
Art.9 alin. 4 din OG 83/2000 prevede că orice dispoziții contrare acesteia se abrogă, aceasta formulare regăsindu-se și în art. 50 din OUG 177/2002, însă art.31 din Legea 50/1996 nu conține dispoziție contrară acestor acte normative care reglementează salarizarea magistraților, fiind complementara, deci în vigoare după adoptarea lor.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este diferențierea salarizării, care se face în funcție de mai multe criterii, printre care vechimea în muncă. Lipsirea unei întregi categorii profesionale de sporul de vechime echivalează cu atingerea integrității sistemului de salarizare definit ca ansamblu organizat în părți componente, care, păstrându-și individualitatea, depind unele de altele.
Înlăturarea criteriului vechimii în muncă este nejustificată si conduce la încălcarea principiului diferențierii salariilor, inechitatea fiind creată în cadru corpului magistraților moment ce perioadele lucrate în altă profesie nu se oglindesc în veniturile obținute după includerea în acesta categoria profesională.
S-a reținut și argumentul reclamantului, în sensul că, prin eliminarea sporului de vechime, categoria profesională a magistraților a fost plasată într-o situație discriminatorie față de personalul auxiliar de specialitate, care a continuat să beneficieze de acordarea sporului după intrarea în vigoare a actelor normative menționate mai sus. De altfel, toate categoriile profesionale beneficiază de spor de vechime, excluderea magistraților constituind o încălcare a principiilor egalității de tratament, consacrat de art.5 Codul muncii.
Prin decizia nr.XXXVI din 07.05.2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, conform art.329 Cpc, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât ca dispozițiile art. 33 alin. din Legea nr. 50/1996, în raport de prevederile art. 1 pct. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG 177/2002 art. 6 alin. din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că: judecătorii, procurorii precum și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Urmează ca pârâtul Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor), să vireze către pârâtul Ministerul Justiției fondurile necesare plății sumelor reprezentând spor de vechime, către reclamant, reținându-se atribuția acestui pârât de coordonare a acțiunilor care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execute, stabilite prin Legea 500/2002.
Potrivit art. 161 al 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Potrivit art.1088 cod civil daunele interese cuprind decât dobânda legală la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare.
Împotriva acest hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției ți Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul Ministerul Justiției si Libertatilor a arătat că potrivit art. 1088 din Codul civil, "La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele -interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus menționate rezultă că reclamantul, creditor al unei obligații având drept obiect o sumă de bani, nu ar putea pretinde drept echivalent al prejudiciului încercat prin întârziere ia executare decât dobânda stabilită de lege, aceasta fiind datorată numai cu începere din ziua cererii de chemare în judecată, dată de la care Ministerul Justiției a fost pus în întârziere cu privire la obligația de executat.
Pe de altă parte, în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din codul civil. Potrivit acestui text legal "debitorul este osândit de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din cauză străină, care nu-i poate fi imputată".
Consideră recurenta însă că în speță dobânda legală nu poate fi acordată, întrucât una dintre condițiile obligării la plata dobânzii este ca debitorul să nu fi executat obligația sa față de creditor, or, obligația acordării sporului în discuție nu a mai fost prevăzută în sarcina Ministerul Justiției o dată cu intrarea în vigoare a OG83/2000.
În recursul său, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice I, a arătat că invoca inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție Ministerului Economiei si Finanțelor si lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor ca si chemat în garanție. Pe fond, solicita recurentul respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor ca nefondata.
Cu privire la prima excepție invocata, considera recurentul ca cererea de chemare in garanție este inadmisibila, dat fiind faptul ca intre Ministerul Economiei si Finanțelor si Ministerul Justiției si Libertatilor nu exista nici o obligație de garanție.
Asa cum este reglementata in art. 60 - 63 Cod procedura civila, instituția chemării in garanție reprezintă acea forma de participare a terților la activitatea judiciara care conferă uneia dintre parti posibilitatea de a solicita introducerea in proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire in ipoteza in care partea respectiva ar pierde procesul.
Cererea de chemare in garanție este o acțiune incidența pe care reclamantul sau paratul o poate introduce in procesul civil impotriva unei alte persoane pentru ca aceasta sa participe in apărarea sa, iar in cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului in garanție la plata.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie sa il constituie obligația de garanție ce ii revine chematului in garanție in baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc in cauza de fata.
Or, între Ministerul Economiei si Finanțelor si Ministerul Justiției si Libertatilor nu exista nici o obligație de garanție. Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare si repartizează ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite in conformitate cu legea bugetara anuala.
Cu privire la a doua excepție invocata, Ministerul Economiei si Finanțelor nu are calitate procesuala pasiva, intrucat ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordinea sa, neputand fi obligat la plata pentru salariații altor instituții.
Rolul Ministerului Economiei si Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum si a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementata in Legea finanțelor nr. 500/2002.
Pe de alta parte, atât Ministerul Justiției si Libertatilor cât si Ministerul Economiei si Finanțelor sunt ordonatori principali de credite. Iar Ministerul Economiei si Finanțelor nu poate sa asigure unui alt ordonator principal de credite, care în speța de fata este Ministerul Justiției si Libertatilor, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale angajaților proprii. Intre Ministerul Finanțelor Publice si reclamant nu exista nici un raport de munca izvorand din contractul de munca, acesta neputand fi obligat la plata unor eventuale sume ce ar decurge dintr-un asemenea raport care exista intre Ministerul Justiției si reclamant.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Critica adusa de recurentul Ministerul Justiției si Libertatilor sentintei recurate priveste cumulul actualizarii cu indicele de inflatie cu dobanda legala.
Curtea retine ca potrivit art. art.1088 civ. "La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele -interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Acestea nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Aceasta dobanda legala are natura unor daune moratorii, menite sa acopere prejudiciul suferit de reclamantul intimat prin executarea cu intarziere a unei obligatii, avand in vedere ca obligatiile ce au ca obiect plata unei sume de bani sunt totdeauna susceptibile de a fi executate in natura.
Actualizarea cu indicele de inflatie reprezinta despagubiri pentru prejudiciul efectiv suferit de intimatul reclamant prin neexecutarea unei obligatii pecuniare, prejudiciu determinat de diminuarea valorii reala a acestei sume din cauza realitatilor economice.
Ambele modalitati de reparare a prejudiciului reprezinta, asadar, despagubiri pentru un prejudiciu efectiv cauzat creditorilor unei obligatii pecuniare, si, pe cale de consecinta, cumulul acestora echivaleaza cu o dubla reparare a aceluiasi prejudiciu, data fiind faptul ca au aceeasi natura.
Prin urmare, intimatul reclamant sunt in drept sa primeasca numai dobanda legala calculata de la data introducerii actiunii.
Sustinerea recurentului in sensul ca nu sunt indeplinite conditiile acordarii dobanzii legale nu este fondata avand in vedere ca, dupa cum a retinut si prima instanta, in sarcina paratilor exista obligatia platii sporului de vechime.
Cat priveste recursul declarat de paratul Ministerul Finantelor Publice, Curtea retine ca fata de atributiile ce revin acestei institutii, aceasta nu are legitimare procesuala pasiva, exceptia invocata fiind intemeiata. Pretentiile reclamantului intimat decurg din raporturi juridice de dreptul muncii astfel incat nu pot fi indreptate decat impotriva angajatorilor. Or, intre Ministerul Finantelor Publice si reclamantul intimat nu exista raporturi juridice care sa dea dreptul acestuia din urma sa solicite plata acestor sume sau alocarea sumelor necesare efectuarii platii. Atributiile ce revin Ministerului Finantelor Publice in legatura cu elaborarea proiectului bugetului de stat sunt de natura administrativ fiscale si fac parte parte din speficul activitatii acestei institutii publice, fiind exercitate in conditiile legii. Acestea nu creeaza raporturi juridice intre Ministerul Finantelor Publice si orice alt subiect de drept si nu justifica legitimarea procesuala pasiva a ministerului, caruia nu-i poate fi impusa modalitatea de eleborare a proiectului bugetului si de rectificare a acestuia in sensul includerii sau nu a unei anumite sume de bani in acest buget. Mai retinem ca potrivit dispozițiilor nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se incadreaza obligația de plata respectiva, ordonatorii principali de credite bugetare avand obligația de a lua masurile ce se impun pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Retinand calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finantelor Publice, prima instanta a facut o aplicare gresita a legii, fiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 9 Cpc.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, vor fi obligați pârâții Tribunalul București și Ministerul Justiției si Libertatilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată 05.07.2007 și până la data plății efective.
De asemenea, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.466/F din data de 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: Tribunalul București și.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va respinge acțiunea față de acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâții Tribunalul București și Ministerul Justiției si Libertatilor la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești (debitul principal,) începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 05.07.2007, și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
15.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
