Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4653/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3347/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4653/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-reclamanți, - și împotriva sentinței civile nr.45 LM/AS din data de 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns: recurenții-reclamanți, - și și intimații-pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că la dosar s-au depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 18.06.2009 întâmpinări formulate de intimații-pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția Națională pentru Protecția Mediului G în două, respectiv patru exemplare, iar la data 22.06.2009, întâmpinare formulată de intimatul-pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în patru exemplare, acte procedurale necomunicate părților recurente.
Totodată, se învederează Curții faptul că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ. De către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs, respectiv de intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Protecția Mediului G prin întâmpinare.
Curtea, constatând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților, declară cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 22.11.2007 pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr-, reclamanții, -, și, alături de alți reclamanți, au chemat în judecată pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului G în calitate de ordonatori principal, secundar și respectiv terțiar de credite, solicitând obligarea primilor doi să aloce de la buget Agenției pentru Protecția Mediului G, contravaloarea tichetelor de masă, începând cu data de 01.01.2004 până în prezent și în continuare, actualizate cu rata inflației până la momentul plății efective.
În rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr.45/LM/AS/03.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiua respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului G; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, invocată de acesta.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile invocată pe motiv că Agenția pentru Protecția Mediului G are personalitate juridică, iar reclamanții cu aceasta au raporturi de serviciu. Ori, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar reclamanții au înțeles să cheme în judecată Agenția Județeană pentru Protecția Mediului G care se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, aceasta aflându-se la rândul său, conform art.1 alin.1 din nr.HG459/2005, în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, toate cele trei instituții gestionând, în aceeași măsură, unul și același drept solicitat de către reclamanți.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat nefondată acțiunea reclamanților pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariații din cadrul societății comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de or.
De asemenea, alin.2 al art.1 din Legea nr.142/1998 stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetare de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de ori.
În același sens, la art.5 din Norma din 14.- de aplicare a Legii nr.142/1998, se prevede în mod expres că pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar,tichete de masă".
Din modul de redactare a dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 rezultă că orul nu are obligația de a acorda în orice condiții tichete de masă, nefiind vorba de o dispoziție imperativă.
Pentru unitățile din sectorul bugetar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legislațiile bugetare anuale din perioada 1.01.2004 -26.06.2008 (art.46 alin.4 din Legea nr.507/2003, art. 40 din Legea nr.511/2004, art.24 din Legea nr.379/2005, Legea nr.486/2006), precum și prin dispozițiile art.3 din OUG nr.88/2006 și ale art.II din OUG nr.90/2007, s-a prevăzut în mod expres că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii înființate pe lângă unele instituții publice, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituție publică finanțată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Ori, activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului G este finanțată de la bugetul de stat, iar în condițiile în care legile bugetului de stat au prevăzut că nu se alocă sume pentru acordarea tichetelor de masă, pentru perioada 2004-2008, este evident că acestea nu puteau fi acordate.
În raport de cele reținute, tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților de obligarea a pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 1.04.2004 la zi nu este întemeiată și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 05.05.2009 reclamanții, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 20.05.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenții-reclamanți au arătat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond și au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 01.01.2004 până în prezent și în continuare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Arată recurenții că în temeiul Legii nr.142/1998 au dreptul de a beneficia de tichete de valoare sub forma tichetelor de masă toți salariații din sectorul bugetar, pentru că acordarea acestor bilete numai unora creează discriminare. Dreptul la tichete de masă reprezintă o măsură de protecție a salariaților ce face parte din conținutul complet al dreptului fundamental la muncă prevăzut în art.41 din Constituție. Reprezintă o măsură de protecție și securitate la locul de muncă al salariaților pentru că vizează asigurarea hranei zilnice sub forma unei alocații, în condițiile în care orul nu poate oferi la locul de muncă condiții salariaților de a-și procura hrana direct.
Mai precizează recurenții-reclamanți că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar. Această limită a bugetului nu îi îndreptățește pe pârâți să refuze reclamanților acordarea dreptului, cu atât mai mult cu cât alte categorii de salariați din sectorul bugetar beneficiază de tichete, cum ar fi salariații din Direcția de Muncă, Familie și Egalitate de Șanse
La data de 18.06.2009 intimații Agenția pentru Protecția Mediului G și Agenția Națională pentru Protecția Mediului au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți critică sentința Tribunalului Giurgiu pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, arătând că s-a aplicat greșit Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecății sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
În esență, recurenții-reclamanți, în calitate de personal contractual al Agenției pentru Protecția Mediului G, au solicitat contravaloarea tichetelor de masă la care pretind că au avut dreptul după anul 2004.
Examinând însă dreptul solicitat de recurenți în condițiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare, republicată, Curtea constată că este corect raționamentul tribunalului, fiind nefondată pretenția dedusă judecății.
Conform art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, rin p. discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. Conform alin.3 al aceluiași articol sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În baza art.27 din acest act normativ, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, având obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Așadar, recurenții-reclamanți aveau obligația de a dovedi care fapte săvârșite de pârâți au produs o discriminare în privința lor, discriminare față de categoria salariaților bugetari ce beneficiază de astfel de tichete de masă, fiind indicați salariații Direcției de Muncă, Familie și Egalitate de Șanse S care au acordat acest drept prin hotărâre judecătorească.
Curtea are astfel sarcina de a cerceta dacă în favoarea recurenților-reclamanți este prevăzut prin lege dreptul pretins, dacă acest drept constituie un drept fundamental al omului sau un drept de natură economică și dacă se găsesc în situație similară și comparabilă cu cei care beneficiază de tichete de masă.
otrivit dispozițiilor Legii nr.142/1998 salariații din sistemul bugetar pot primi tichete de masă, însă reglementarea are valoare dispozitivă, iar nu una imperativă care să impună orului din sistem privat sau bugetar acordarea acestor tichete de masă. Nu se poate face abstracție de dispozițiile art.2 din Legea nr.142/1998 care prevăd că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru ceilalți ori.
Curtea menționează și dispozițiile legilor bugetului de stat pe anii 2003, 2004, 2005 și 2006 care prevedeau în mod imperativ că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Totodată, conform art.3 din OUG nr.88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale etc. instituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea privind finanțele publice nr.500/2002 cu modificările ulterioare și prin Legea privind finanțele publice locale nr.273/2006, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul 2007.
Mai mult decât atât, trebuie menționat că tichetele de masă se acordă în baza Legii nr.142/1998, în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă, în urma negocierii dintre ori și organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz. Conform art.2 din Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 aprobate prin HG nr.5/1999, clauzele contractului colectiv de muncă trebuie să prevadă numărul salariaților care pot primi lunar tichete, precum și valoarea nominală a acestora, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale orilor; numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie tichete, precum și criteriile de selecție privind stabilirea celor care le primesc.
Așadar, Curtea apreciază că drepturile solicitate au caracter de venituri suplimentare care pot fi acordate salariaților în raport de disponibilitățile bugetare și de situația concretă din sistem, nereprezentând o obligație a orului, în plus, existând și obligația negocierii între cei doi parteneri sociali. Nu se poate vorbi deci de vreo încălcare a dreptului recurenților-reclamanți la protecție socială a muncii edictat de art.41 din Constituție și nici de existența vreunei discriminări între aceștia și alte categorii de salariați bugetari întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, câtă vreme nu există un drept căruia să-i revină o obligație corelativă a orului și, prin urmare, nu există situație identică între salariați.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține în totalitate sentința Tribunalului Giurgiu ca fiind pronunțată cu respectarea legii și aplicarea corectă a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți, - și împotriva sentinței civile nr.45 LM/AS din data de 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./08.09.2009
Jud.fond: Fl.; Gh.
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
