Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 487/CM
Ședința publică din 03 Iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr.254 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant ,cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA,cu sediul în C, Port, 34, având ca obiect drepturi bănești - coeficient de salarizare 1,98, prime de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.18579/02.06.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data 2 iunie 2008, prin serviciul registratură, recurenta pârâtă a depus concluzii scrise însoțite de un set de înscrisuri, în xerocopii, respectiv actul adițional pentru anul 2008 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B înregistrat la cu nr.8080/23.05.2000, anexa 1 la acest act adițional, sentința civilă nr.548/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil judiciar, adresa nr. 3793 din 18 iunie 2007 emisă de Comisia Paritară din cadrul SC SA, Nota nr. 5140 din 31 august 2007 întocmită de Comisia Paritară SA cu privire la situația primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din contractul colectiv de muncă al SA, adresa nr. 54199 din 15 noiembrie 1993 emisă de Ministerul Muncii și Protecției Sociale.
Apărătorul intimatelor reclamante depune întâmpinare la recurs, redactată într-un singur exemplar. Deasemeni, depune la dosar certificat de deces al intimatului reclamant - seria - nr.-, precum și certificat de moștenitor nr.72 din 24 aprilie 2008 întocmit la. " ". Solicită introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantului, respectiv a soției supraviețuitoare și a fiicei acestuia.
Instanța în temeiul dispozițiilor art.243 cod procedură civilă, introduce în cauză în calitate de intimate reclamanți pe numitele și, în calitate de moștenitoare ale defunctului.
Totodată, apreciază că procedura este legal îndeplinită cu moștenitorii defunctului, având în vedere că prin împuternicirea avocațială seria - nr. 18589/2.06.2008, d-na avocat a fost împuternicită de către și să le reprezinte interesele în fața instanței.
Apărătorul reclamantelor, arată că nu are alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatelor reclamante, având cuvântul asupra recursului, învederează că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât în ce privește soluția pronunțată în referire la excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată și excepția prescrierii dreptului la acțiune, cât și în ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, la pronunțarea hotărârii instanța urmând să aibă în vedere apărările formulate pe calea întâmpinării depuse la dosar. Totodată, solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta - Membru Grup B, prin Zona ar C, pentru ca în contradictoriu cu acestea și prin hotărâre judecătorească, să se dispună obligarea pârâtei la plata cu indexare, în raport de indicele de inflație de la data plății efective a următoarelor:
- a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat aferent ultimilor 3 ani;
- a sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări de Paști și C, calculate la nivelul salariului de bază mediu, aferente ultimilor 3 ani în valoare totală de 6504 lei,
- obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul învederează instanței faptul că, în contractul colectiv de muncă încheiat cu, se prevede un salariu de bază minim de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economia națională, indexat pentru perioada 2004-2007. Contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale legal înregistrate, dar cu privire la alte clauze decât coeficientul de salarizare. Același contract, prevede suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază, care nu au fost acordate.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.254 din 7 martie 2008 admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat societatea pârâtă B la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007, precum și pentru sărbătorile de C pentru anii 2005, 2006, 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 13.02.2005 și 13.02.2008, indexate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate faptul că, prin contractul colectiv de muncă pe 2003-2004 la nivel de modificat prin act adițional înregistrat la.B cu nr. 9214/11.11.2003 se prevedea că: "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat." Societatea pârâtă a confirmat prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice.
Susținerile pârâtei cu privire la imposibilitatea acordării indicelui de 1,98 datorită prevederilor unor acte normative, nu au fost probate întrucât, pârâta nu a dovedit cum aceste acte normative au împiedicat-o să-și respecte obligațiile asumate prin contract.
S-a reținut, că potrivit art.7 alin 2 din.130/1996-Contractele colective de muncă,încheiate cu respectarea dispozițiilor legale,constituie legea părților.
Pentru aceste considerente instanța a admis capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata către reclamant, a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada cuprinsă între 13.02.2005 și 13.02.2008.
Referitor la acordarea suplimentărilor salariale de Paști și C s-a reținut de către instanță că, potrivit art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Prin alin. 2 s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
În fine, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al, datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs - Membru Grup.
În motivarea recursului, recurenta învederează instanței, în legătură cu excepția prematurității, faptul că aceasta a fost greșit soluționată.
În mod nelegal s-a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, reținându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 lit.e din Codul muncii.
Recurenta mai învederează instanței în legătură cu această problemă, faptul că acțiunea era prescrisă din momentul introducerii.
Pe fondul cauzei acțiunea trebuia respinsă în totalitate. Societatea a achitat toate drepturile salariale, iar drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază. Faptul că dispozițiile art.168 Codul muncii dau naștere unor interpretări, nu este o dovadă că salariații nu și-au primit drepturile suplimentare, instanța fiind obligată să se pronunțe în funcție de probatorii.
Deasemeni, la termenul din 3 iunie 2008, au fost depuse la dosarul cauzei certificatul de deces al intimatului reclamant, precum și certificatul de moștenitor întocmit de BNP " " nr.72/24.04.2008. Față de această împrejurare, instanța a introdus în cauză în calitate de intimate reclamante pe numitele și, moștenitoare ale defunctului.
Examinând criticile formulate, Curtea reține următoarele:
1. În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
2. O altă critică vizează modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale reprezentând suplimentări salariale de Paști și de C începând cu decembrie 2004, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de 3 ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii.
3. O ultimă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nicio semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Pe de altă parte, nu a fost adus în fața instanței niciun litigiu având drept scop interpretarea și, pe cale de consecință, modificarea art. 168 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de muncă în discuție, toate aceste demersuri fiind invocate pe cale de apărare prin întâmpinare în fața Tribunalului.
Referitor la ultima problemă, în legătură cu aplicarea coeficientului de 1,98 față de salariul minim pe economia națională, instanța de fond în mod corect a reținut că prin contractul colectiv de muncă s-a prevăzut la art.128(5) că salariații ar C au un coeficient de salarizare minim de bază de 1.98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat, însă niciodată coeficientul în cauză nu a fost modificat în baza unui act adițional legal înregistrat la Direcția de muncă. Mai mult, dacă la nivelul societății "" coeficientul a fost modificat prin acte adiționale anuale, cu privire la "ar" C coeficientul de salarizare de 1,98 rămas neschimbat.
Pe cale de consecință, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâta - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile nr. 254 din 7 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, în calitate de moștenitoare ale defunctului, ambele cu domiciliul procesual ales la avocat, din C,-, -.3,.A,.2,.9, județul C și intimata pârâtă PRIN ZONA, cu sediul în C, Port, 34.
Obligă recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/ 2ex.
Tehnored.gref./16.06.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
