Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4881/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4881
Ședința publică de la 21 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
Grefier - -
**********************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta SC SA - MEMBRU GRUP, împotriva sentinței nr. 1367 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. -/2008, în contradictoriu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat, cu delegație de substituire pentru avocat, lipsind intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1367 de la 04 martie 2009 respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă.
A admis acțiunea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu pârâta SC SA
A obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentari salariale corespunzătoare sărbătorii de Paste pentru anul 2008, precum si cele de C pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de baza mediu pe societate, sume actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
A obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecata in cuantum de 50 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond s-a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a înlăturat apărarea pârâtei, apreciind ca sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natura ( rezultate din contractele colective sau individuale de munca) sunt incidente prevederile art. 283 al.1 lit. c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani si nu aceleia invocata de către pârâta și prevăzută la art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Analizând acțiunea in raport de apărările pârâtei, de actele depuse si de dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" Cu ocazia sărbătorilor de Paste si C salariații SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor începe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a menționat ca:" Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu."
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul al. 1 al. Art. 168 aducând o modificare de conținut aliniatului 2 in sensul consemnării ca:" in anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat."
Acelasi text se regăsește in ultima forma menționată in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca " părțile semnatare confirma faptul ca in redactarea art. 168 al. 1 si 2 la momentul negocierilor colective voința comuna a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și C să fi introduse in salariile de baza ale fiecărui angajat."
Prin " Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute in art. 168 din CCM al SA " din data de 31.08.2007 si semnata de reprezentanți ai patronatului si federației sindicale, se da o interpretare textului in discuție " potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este convenția încheiată intre patron sau organizația patronala pe de o parte si salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca."
Art 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executării lui in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se păstrează si devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu așadar contractele colective de munca (in egala măsură ca si contractele individuale de munca) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează in sensul ca dispozițiile contractului colectiv de munca reflecta voința partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste întotdeauna in conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința al părților dar numai pana la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea si reformarea conținutului unei clauze urmând sa îsi producă efecte pana la momentul încetării efectelor contractului.
In speță, astfel cum rezulta din situația de fapt, apărarea făcută de societatea intimata a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizata după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de munca anual si in totala contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevăzut in fiecare din aceste contracte ca suplimentările de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul ca aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajaților si pe anul in curs, câtă vreme s-a menținut in același timp si textul al. 1.
Pe de alta parte, părțile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 2006, faptul ca aceleași suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in 2007.
S-a reținut astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul si cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 ( prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de munca) nu poate produce efecte care sa înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Prin adresa nr. 1889/18.03.2008, pirita nu comunica valoarea salariului mediu de baza ci doar salariul mediu brut, aceasta fiind obligata sa respecte disp.art.176 din CCM la nivel de ramura nr. 288/02/15.02.2006 cu completările si modificările ulterioare.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentari salariale, instanța a reținut ca prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raportează la salariul de baza mediu pe SNP SA iar nu la salariul brut pe unitate, in baza căruia au fost calculate sumele solicitate prin acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA- MEMBRU GRUP în temeiul art.3041cod pr.civilă.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit. c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție d de 6 luni.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile din contractul colectiv de muncă pe anul 2008, motivarea instanței fiind doar o interpretare a contractelor colective de muncă anterioare.
Începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază. Ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Pentru anul 2003 partenerii sociali au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat. Nu există nici un fel de dubiu sau interpretare contrară în sensul că, pentru anul 2003 sumele în discuție nu s-ar fi acordat.
Începând cu anul 2005, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au convenit menținerea măsurii anterior întreprinse, sens în care au modificat textul inițial al art. 168, reglementând astfel aplicabilitatea lui pentru viitor. La nivelul anului 2005 fost inclusă prevederea referitoare la faptul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Susține că în actul adițional la contractul colectiv de muncă din 2008, înregistrat la data de 22.02.2008 se aduc modificări la art. 168, statuându-se faptul că primele de Paști și de C au fost introduse încă din anul 2003 în salariul de bază.
2 al art. 168 prevede: "pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției, recurenta a pus în discuție aplicabilitatea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, susținând că termenul de prescripție aplicabil în cauză este de 6 luni de la data nașterii dreptului. Invocarea acestei excepții este lipsită de obiect, recurenta fiind în eroare atunci când susține că drepturile pretinse de reclamant vizează suplimentările salariale aferente anilor 2004-2006. Reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată plata suplimentării salariale de Paști aferentă anului 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei; curtea reține:
Prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA B și înregistrat la B la data de 22.02.2008, au fost modificat conținutul art. 168 din contractul colectiv de muncă.
În noua redactare, textul are următorul conținut:
1.În conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C angajații SA primeau suplimentări salariale sub forma unei prime ("Prima de Paști și de C) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acordă prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii Primei de Paști și de C erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști și C era acordată.
2.Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu. Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel."
Din analiza dispozițiilor art. 168 din contractul colectiv de muncă în redactarea în vigoare de la data de 22.02.2008, se constată că pentru anul 2008 nu mai este prevăzută obligația de acordare a primelor de Paști și
Textul art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul din contractele colective de muncă anterioare, partenerii sociali realizând o interpretare a situației suplimentărilor de Paște și de C începând cu anul 2003.
Rezultă în mod clar din redactarea textului art. 168 în vigoare pentru anul 2008, că acest drept a încetat să existe în mod distinct față de salariul de bază.
Textul în această reglementare este în deplin acord cu dispozițiile art. 176 alin 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii, conform căruia: "fiecare din adaosurile de mai sus (printre care și suplimentările salariale de Paște și C, ) se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod nelegal aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 24 raportate la art. 8 din Legea nr. 130/1996 și nulitatea clauzei art 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA pentru anul 2008.
În consecință, apreciind recursul ca fiind fondat, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii privind plata suplimentării salariale de Paște pentru anul 2008.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta SC SA - MEMBRU GRUP, împotriva sentinței nr. 1367 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. -/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Modifică în parte sentința.
Respinge acțiunea cu privire la plata suplimentării salariale corespunzătoare sărbătorii de Paste 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24.08.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Daniela Vijloi, Nicoleta Țăndăreanu
