Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 489/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 489
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta C, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 166, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1631 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat, conform contractului de asistență juridică încheiat la 6 martie 2008, lipsind recurenta reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și adresa 6942 din 28 noiembrie 2007 comunicată doamnei expert contabil, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat în motivele depuse în scris la dosarul cauzei, arătând în esență, că un prim motiv de recurs ar fi acela că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
Pe fondul cauzei al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiuni ca nefondată.
De asemenea,solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrata sub numărul - pe rolul Tribunalul Prahova reclamanta Cac hemat in judecata pe pârâta SC SA B,solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2005, respectiv cu ocazia Sărbătorilor de C 2004 și Paște 2005, la care se adaugă suma de 409,92 lei reprezentând beneficiul de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariată la SC SA în perioada 1989-14.11.2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că,deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu a primit aceste suplimentări, or prevederile art.168 alin.l din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinarea depusă la data de 19.10.2007, parata SC SA B solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus in salariul de baza al fiecărui salariat începând cu anul 2003 iar la data de 31.08.2007 s-a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de munca al SC SA.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 1631 din 14 decembrie 2007 admis acțiunea formulată de reclamanta C, obligând pârâta SC SA să plătească reclamantei suplimentările salariale conform Contractului colectiv de muncă pentru perioada 2004 - 2005, constând în primele de C pe anul 2004 și Paști 2005, neacordate, respectiv suma de 1397 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert .
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la societatea pârată SC SA B în perioada 1989-14.11.2005, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004, prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C că angajații P SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l au fost introduse în salariu de baza al fiecărui salariat.
Contractele colective munca pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin.l al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de muncă și in cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
După cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de munca întrucât, deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2004-2005.
Faptul că în "Nota" întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comuna a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incuse în salariile de baza ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
O dovadă în sensul că suplimentările salariale cuvenite reclamantei nu au fost incluse în salariul de bază mediu al acestuia rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, expertul calculând aceste suplimentări salariale la care reclamanta are dreptul în baza art. 168 din CCM, la suma brută de 1684 lei, suma netă fiind de 1188 lei care, actualizată cu indicele de inflație, devine 1397 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta-reclamantă a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul că, urmare a rejudecării fondului, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei brute solicitate.
A învederat că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, prima instanță, deși a admis în întregime acțiunea,dispunând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani rezultate dintr-o expertiză contabilă ce a avut la bază înscrisuri ce nu au fost depuse de pârâtă în dosar, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității.
Totodată, expertul și-a întocmit raportul de expertiză în baza unor scrisori ale Departamentului Resurse Umane care nu au nicio forță juridică pentru că emană de la un compartiment funcțional, fără să poarte semnătura directorului general executiv al, care este singurul în drept să reprezinte persoana juridică în raporturile cu terții și, în acest fel, nu angajează în nici un fel răspunderea SC "" SA.
Mai mult, chiar dacă aceste scrisori ar purta semnătura directorului general executiv al SA, nu ar fi suficient deoarece, fiind vorba de drepturi salariale reglementate de CCM,este necesară și semnătura președintelui.
În plus,având în vedere faptul că CCM reprezintă legea părților, chiar dacă din calculele matematice ar rezulta ca salariul de bază brut mediu pe ar fi cel din scrisorile departamentului resurse umane, fiind vorba de o negociere și de un contract, părțile au latitudinea ca în cursul negocierii să prevadă o sumă mai mare.
Totodată, a subliniat caracterul neunitar al practicii judiciare în materie sub aspectul cuantumului sumelor solicitate prin acțiune.
În recursul său, se susține de către pârâtă că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor acesteia este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2006, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta - pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanta necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
Un alt motiv de recurs l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este echivalentul salariului de bază mediu pe SN, iar nu cu salariul mediu brut pe unitate.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea părților.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Curtea apreciază ca nefondată susținerea recurentei-reclamante în sensul că raportul de expertiză întocmit în cauză s-a întemeiat pe înscrisuri provenind de la Departamentul Resurse Umane al recurentei-pârâte, înscrisuri ce nu poartă semnătura directorului general și președintelui, motiv pentru care nu au forță juridică, în plus, fiind administrate în cauză cu încălcarea principiului contradictorialității din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.201 Cod procedură civilă instanța poate dispune, din oficiu sau la cererea părților, efectuarea unei expertize dacă apreciază că e necesară părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.
În aceste condiții în care prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe un raport de expertiză întocmit de un expert de specialitate, expert ce și-a exprimat părerea în baza unor înscrisuri pe care departamentul de specialitatea resurse umane al pârâtei era îndrituit să le emane, nu mai e necesară respectarea dispozițiilor legale privind încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri pentru a se concluziona asupra respectării principiului contradictorialității.
Acest principiu a fost respectat când a fost pus în discuție raportul de expertiză sus-menționat pentru consultarea căruia prima instanță a amânat judecata la data de 14.12.2007 când, procedura fiind legal îndeplinită, reclamanta a lipsit, fără a formula obiecțiuni.
În ceea ce privește recursul pârâtei SA, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c Codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia. În plus această excepție nu a făcut obiectul judecății instanței de fond, cum greșit susținut recurenta.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar precum și din concluziile expertizei de specialitate, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003, 2004-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariul reclamantei - aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamantă fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamantă.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost luat în calcul de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantei cu acest titlu este de 1188 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 1397 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantei sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Din considerentele expuse, apreciind că motivarea în fapt și în drept a sentinței recurate corespunde cerințelor prevăzute de art.261(1) pct.5 Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantă și pârâtă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta C, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 166, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1631 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.04.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./15.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud. fond
R
Președinte:Marilena Panait
Judecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
