Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 491/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în asupra recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 42/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL RĂCOASA, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 07.05.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI -Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 42/20.01.2004 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, a, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei Răcoasa, pentru drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, a, au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local Răcoasa jud.V și au solicitat ca pârâtul să aloce, să calculeze și să plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2008 și în viitor până la încetarea raporturilor de serviciu, în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, sume actualizate cu rata inflației.
Reclamanții au solicitat de asemenea obligarea serviciului competent din cadrul Primăriei Răcoasa la consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv începând cu data de 1.01.2008 în funcție de perioada lucrată de fiecare și în continuare.
În motivarea cererii reclamanții invocând disp. art. 13 din Legea nr. 138/1999 cu modificările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice, au arătat că la nivel național în alte departamente administrativ teritoriale au fost recunoscute și plătite aceste drepturi.
Reclamanții au invocat de asemenea prevederile OUG nr. 123/2003, art. 25 al. 2, ale art. 29 al. 2 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, art. 1 din OUG nr. 24/2000 și pe cele ale Ordinului MAI nr. 496/2003, arătând că prin art. II pct. 2 și 3 din Ordinul MAI nr. 496/2003 a fost reglementată acordarea indemnizației de dispozitiv și personalului din domeniul administrației publice, definit prin Ordinul MAI nr. 496/2003 ca fiind funcționarii publici și personalul contractual din MIRA. Se definește personalul civil ca fiind reprezentat prin funcționari publici și personalul contractual din MAI.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar acte prin care fac dovada faptului că au calitatea de personal contractual în cadrul aparatului de specialitate al Primăriei Răcoasa.
Legal citați pârâții nu au depus întâmpinare.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei Răcoasa, și în baza acestei calități au pretins că le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului MAI nr. 4 96/2003, respectiv că li se cuvine acordarea sporului reprezentând indemnizația de dispozitiv.
Acest spor este prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit pct. 9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003 privind modificarea Ordinului MAI nr. 275/2002, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct. 31.1 din Ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Prin urmare Ordinul nr. 496/2003, reglementează doar situația funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MIRA).
Ori, administrația publică locală nu face parte din acest minister situație care rezultă din art. 4, OUG nr. 30/2007 conform căruia MIRA colaborează cu autoritățile publice.
Un ministru poate să reglementeze prin ordin cu privire la ministerul pe care-l conduce și cu privire la personalul acelui minister, dar nu în afara lui, ori reclamanții nu fac parte din acest minister și nici nu au relații de muncă și subordonare cu MIRA.
Cu privire la susținerile reclamanților privitoare la aspectele discriminatorii respectiv faptul că prin Legea nr. 138/1999 se previn și se sancționează orice forme de discriminare, instanța consideră că în cauză nu pot fi luate în considerare nici dispozițiile Legii nr. 138/1999 nici a cele ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, prin care constată ca fiind neconstituționale prevederile art. 1, art. 2 și art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în măsura în care din ele se desprinde interesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Pentru aceste considerente a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În temeiul art. 9 al. 4 din OUG nr. 63/2003 a emis Ordinul nr. 496/2003 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în administrația publică, în acest fel asigurându-se egalitate de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Mai mult, art. 47 din Legea nr. 138/1999 definește personalul contractual civil ca fiind format din funcționari publici și personal contractual.
Consiliul Local Răcoasa reprezintă o autoritate publică iar recurenții fac parte din personalul contractual al astfel, sunt îndreptățiți să primească indemnizația prev. de art. 13 din Legea nr. 138/1999.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, Ordinul nr. 496/2003 nu este publicat în Monitorul Oficial al României.
În acest mod se poate observa că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr. 1, care, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art. 1 al acesteia.
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr. 275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume: personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr. 275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin, s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare, precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003, ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct. 9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr. 138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art. 13 al Legii nr. 138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr. 138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi, astfel cum sunt menționate în art. 1.
Revenind la completarea adusă prin pct. 9.2. introdus prin Ordinul nr. 496/2003, Curtea reține că, pentru a se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct. 9.1 din Ordinul nr. 275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei comunei Răcoasa, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art. 13 din Legea nr. 138/1999 și ale art. 9.2. din Ordinul nr. 275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu le sunt aplicabile.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr. 42/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 07 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel | JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu | JUDECĂTOR 3: Benone Fuică |
Grefier, |
: - /14.05.2009
: 2 ex.//10 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
