Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4990/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești spor - psihiatrie
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4990
Ședința publică de la 10 2009
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - Judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 0297/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE și intimații chemați în garanție CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE PRIN CAS D și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PRIN AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 31 august 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, când s-a amânat pronunțarea la 3, respectiv la 10 2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Prin sentința civilă 0297/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, precizată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE și intimații chemați în garanție CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE PRIN CAS D și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PRIN AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D precum și cererile de chemare în garanție formulate de pârâtul SPITALUL CLINIC DE C împotriva chemaților în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE D și AUTORITATEADE SĂNĂTATE PUBLICĂ
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată la data de 28 martie 2008, reclamanta a chemat în judecată Spitalul Clinic de C pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sporului de la 75 % la 100 % din salariul de bază, spor prevăzut pentru condiții periculoase, prin HG 1471/2004 privind modificarea art.8 din HG 281/1993 și Legea 125/2005, începând cu data de 01.01.2005, la zi, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este salariată în funcția de asistent medical în cadrul Spitalul Clinic de
Potrivit Legii 125/2005, HG 281/1993, modificată și completată prin HG 1471/2004, Ministerul Muncii și Protecția Socială și Ministerul Muncii prin Ordinul Comun -, Anexa 1 introdus un capitul definit "A 1" prin care a stabilit că: "pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar, din secții și compartimente cu paturi de psihiatrie, se va acorda un spor de 75 % din salariul de bază".
Conform art. 13 alin. 1 din Legea nr. 125/2005, acest spor a fost stabilit în cuantum de 50 - 100 % din salariul de bază.
A susținut că exercitându-și atribuțiile de serviciu în cadrul compartimentului de terapie intensivă Spitalului Clinic de C, loc de muncă cu condiții periculoase, vătămătoare sănătății ar fi trebuit să beneficieze de plata sporului în cuantum de 75 % - 100 % pe perioada 01.01.2005 și în continuare.
Pentru a dovedi acțiunea a depus la dosar adresa nr. 53939/05.12.2007, adresa nr. 10206/28.12.2007 a Inspecției, Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, nr. 8782/03.11.2004 a Ministerului Sănătății, dispoziția 103/2002 a Spitalului Clinic de C, nr. 544/17.01.2005, Ordinul 574/01.08.2002, Anexa nr. 4 la Ordinul 574/2002.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 281 și următoarele raportat la art. 155 din Codul muncii, coroborate cu prevederile Legii 125/2005, ale HG 1471/2004, HG 281/1993.
La data de 14.04.2008, Spitalul Clinic de Cad epus întâmpinare prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune pe perioada 01.01.2005 - 01.04.2005, iar pe fond respingerea acesteia întrucât spitalul pârât este o unitate sanitară înființată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 823/1999 care are în structura organizatorică secții cu profiluri diferite ( secții de neurologie, secții de psihiatrie), potrivit art. 9 din Ordinul 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr. 115/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea 125/2005, care prevede: "În unitățile care au în structură secții sau compartimente cu diferite profiluri se acordă spor personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament".
Personalul compartimentului de terapie intensivă din care face parte reclamanta este nominalizat distinct în Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază la Anexa 3 lit. A, pct.3 - spor pentru condiții periculoase - în procent de 25% din salariul de bază, precum și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară 2005-2007 la anexa 4.3 - spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare lit. A, pct.1 - în procent de 25% din salariul de bază, spor pe care reclamanta îl primește.
Personalul clinicilor de psihiatrie beneficiază de un spor prevăzut distinct în cuantum de 75%, iar nu de 100% cum pretinde reclamanta.
Respingerea este motivată și pe împrejurarea că lucrând la compartimentul de terapie intensivă nu se pune problema acordării sporului, având în vedere faptul că acesta este amplasat în clădirea clinicilor de neurologie, care primesc un spor de 10 % și deservește în principal aceste clinici, iar acest personal nu intră în contact permanent și direct cu bolnavul psihic.
Tot la acest termen a depus cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate D și a Autorității de Sănătate Publică D, cele două au calitate de ordonator secundar de credite și respectiv ordonator principal de credite îndrumă și reglementează toate aspectele care țin de drepturile salariale ale personal angajat.
De asemenea Autoritatea de Sănătate Publică stabilește condițiile, locurile de muncă vătămătoare, periculoase și deosebit de periculoase, precum și sporurile aferente acestor locuri, întocmește buletinele de determinare.
În drept, și-a întemeiat cererile pe dispozițiile art. 60 - 63 cod pr. civilă.
Pentru a dovedi întâmpinarea a depus la dosar protocolul din 23.02.2006, 24.03.2006, ordin administrație publică 169/2008, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
La data de 14.05.2008, reclamanta a depus o precizare a acțiunii arătând că solicită obligarea pârâtului la plata diferenței de spor pentru condiții periculoase de muncă în perioada 01.03.2005 - 31.05.2005 de la 25% cât a primit deja conform art. 13 lit. din OUG nr. 115/2004 la 75% cât consideră că i s-ar cuveni conform art. 13 lit.e din OUG 115/2004.
De asemenea a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata diferenței de spor pentru condiții periculoase de muncă în perioada 01.06.2005 la zi de la 25% la 100% conform art 13 lit.e din OUG 115/2004 modificată prin legea 125/2005.
Spitalul în care își exercită serviciul este calificat ca și spital de psihiatrie, iar la compartimentul Terapie erau tratați bolnavi psihici periculoși, bolnavi neurologici, bolnavi toxico dependenți, acest compartiment, care are 15 paturi, fiind la dispoziția clinicilor și secțiilor de psihiatrie.
Existența condițiilor de muncă deosebit de periculoase a fost confirmată în buletinul de expertizare nr. 294 din 25.01.2007 alin.4 care încadrează compartimentul terapie intensivă la anexele nr. I, II lit.B coroborate cu anexa 2 lit.
Pentru ședința de judecată din 02.06.2008, pîrîtul a răspuns la precizarea cererii de chemare în judecată cu motivarea ca 281/1993, 1471/2004, Circulara Ministerului Sănătății nr. 50422/03.-11.2004, care introduce noi capitole la vechiul Regulament nr- - Anexa 1, nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, aceasta fiind în vigoare de la data de 01.10.2004 pînă la apariția OUG 115/02.12.2004, ordonanță aprobată prin Legea nr. 125/17.05.2005, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice în sectorul sanitar.
În scop probatoriu a depus buletin de determinarea prin expertizarea locurilor de muncă la Spitalul Clinic de C nr. 95/15.11.2005, nr. 294/25.01.2007, Anexa nr. 4 la Ordinul 331/2003, Anexa la Ordinul 1670/14.12.2006.
La data de 13.05.2008, Autoritatea de Sănătate Publică a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție a pârâtului prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive cu motivarea că în calitate de ordonator secundar de credite asigură finanțarea spitalelor Ministerului Sănătății, numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță.
Între chematul în garanție și reclamată nu există raporturi juridice de muncă, astfel că acesta nu are atribuții privind stabilirea și plata sporurilor și nici pentru asigurarea fondurilor pentru cheltuieli salariale.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Ordinul 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază, care prevede că în unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profiluri se acordă spor numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament.
Casa de Asigurări de Sănătate, prin Serviciul arhivă, la data de 08.05.2008, a depus întâmpinare la cererea de chemare în garanție prin care a solicitat respingerea acesteia, cu motivarea că atribuția de acordare a sporului solicitat de angajați, revine în exclusivitate spitalului care are raporturi de muncă cu acesta.
De asemenea, a motivat că nu se poate vorbi de o culpă din partea sa pentru a avea obligația să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material.
A invocat decizia nr. 41/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că această instituție nu are calitate procesuală pasivă în litigiile privind drepturile salariale.
La termenul din 6 octombrie 2008 fost depus răspunsul pârâtului la interogatoriu și un set de înscrisuri în copie: situația privind cuantumul sporurilor acordate pe perioada 01.06.2007. 01.12.2007, dispoziția 85/2008, anexa la această dispoziție, dispoziția de acordare a sporurilor de 25 %, buletin de determinare 40/08.04.2005, Regulamentul Comun al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Ministerului Sănătății nr-, dispoziția 32/2005 și Anexa.
La 22 octombrie 2008, reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței de spor de până la 75 % și la restituirea sumei de 101 lei reținută nejustificat în luna octombrie 2005, reprezentând spor pentru condiții de muncă periculoase acordat în procent mai mare de 25% în unele luni (martie - mai 2005 40%).
Ca răspuns la precizare, în ședința din 24.11.2008, pârâtul a invocat excepția tardivității pentru acest capăt de cerere și a invocat că precizarea cererii de chemare în judecată potrivit art. 132 și art. 134 cod pr. civilă se efectuează doar până la prima zi de înfățișare.
Pentru a proba răspunsul la precizare a depus la dosar dispoziția nr. 158/13.11.2008 și anexa la această dispoziție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat xcepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritate de Sănătate Publică D este fondată cu motivarea că în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.
De asemenea, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Casa de Asigurări de Sănătate, deoarece atribuția de acordare a sporului solicitat de angajați, revine în exclusivitate spitalului care are raporturi de muncă cu acesta.
Ca o consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a celor două chemate în garanție Autoritate de Sănătate Publică D și Casa de Asigurări de Sănătate D instanța a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestora de către pârâtă.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare instanța a constat că a rămas fără obiect ca urmare a faptului că reclamanta a precizat acțiunea în limita termenului de prescripție de 3 ani, arătând că perioada pentru care solicită acordarea sporului începe cu martie 2005 și față de data introducerii acțiunii se constată că au fost respectate disp.art.283 alin1 lit.c din C muncii.
Pe fondul cererii precizate de reclamantă, instanța a constatat următoarele:
Sporul pentru condiții deosebit de periculoase solicitat de reclamantă a fost reglementat în timp prin mai multe acte normative care și-au încetat aplicabilitatea la apariția OUG 115/02.12.2004, ordonanță aprobată prin Legea nr. 125/2005, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice în sectorul sanitar.
În perioada dedusă judecății, martie 2005 - februarie 2008, aplicabile sunt dispozițiile OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitare, aprobată cu modificări prin Legea 125/2005, intrată în vigoare la 01.01.2005, care la art. 13 alin. 1 lit. cap revăzut un spor de până la 25 % din salariul de bază pentru activitatea desfășurată de personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă,care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții deosebite, iar la art. 13 alin.1 lit.e a prevăzut un spor de 50-100% din salariul de bază pentru condiții deosebit de periculoase, pentru activitate desfășurată în anumite secții printre care și psihiatria.
Art.13 alin 3 din OUG 115/2004 a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. 1, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătății, cu consultarea sindicatelor sanitare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, pentru sporurile prevăzute la alin.1 lit.e fiind necesar și avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.13 din OUG 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin legea 125/2005 a fost aprobat prin Ordinul nr. 721/07.07.2005 al Ministerului Sănătății și reglementează mai multe categorii de sporuri diferite pentru fiecare loc de muncă în parte, în funcție de condițiile în care se desfășoară activitatea la fiecare loc de muncă în parte.
Astfel potrivit Anexei 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 s-a stabilit că beneficiază de spor de până la 25% din salariul de bază personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar din compartimentele de terapie intensivă, spor pe care spitalul pârât l-a acordat reclamantei.
Potrivit Anexei nr.2 lit.B pct 2 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 s-a stabilit că beneficiază de spor de 50%-75% personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoarele și compartimentele paraclinice și din structurile de primire a urgențelor din spitalele de psihiatrie, spor pe care în solicită reclamanta.
Acordare sporurilor se face cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 care prevede că "în unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profiluri se acordă spor numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.)".
Legiuitorul a înțeles așadar să instituie prin norme speciale care nu pot fi aplicate prin extensie sau analogie sporuri diferite pentru fiecare loc de muncă în parte ( compartiment, secție) având în vedere specificul muncii, condițiile concrete în care își desfășoară activitatea personalul angajat, gradul de risc pe care îl presupune fiecare loc de muncă și a stabilit printr-o dispoziție expresă că fiecare spor în parte se acordă personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele regulamentului (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.), neputând fi cumulate sporurile.
Spitalul pârât este o unitate sanitară având în structura sa organizatorică secții cu profiluri diferite (secții de neurologie, secții de psihiatrie) din structura spitalului făcând parte și compartimentul TI cu un număr de 15 paturi, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr.574/2002 al Ministrului Sănătății, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Ordinul 721/2005.
Având în vedere că locul de muncă al reclamantei este la Compartimentul de Terapie instanța a apreciat că reclamantei i se cuvenea acordarea sporului de 25% prevăzut de Anexa 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 și nu cel prevăzut în Anexa nr.2 lit.B pct 2, indiferent că spitalul în ansamblul său este spital de psihiatrie, cu atât mai mult cu cât a intrat în categoria spitalelor de psihiatrie abia în luna octombrie 2007 prin Ordinul 1567/2007, până la acea dată fiind spital obișnuit.
S-a reținut că nu are nici o relevanță faptul că la compartimentul de terapie intensivă sunt repartizate 15 paturi, acesta nefiind un criteriu pentru stabilirea sporurilor.
De asemenea nu are relevanță susținerea reclamantei că intră totuși în contact cu bolnavii psihici. Contactul cu persoana bolnavă psihic tratată în acest compartiment, prezintă grad de periculozitate, însă legiuitorul apreciat că sporul se impune a se acorda numai personalului sanitar care are un contact prelungit cu bolnavul, complexitatea normelor medicale presupunând un risc mai mare.
Potrivit art. 5 din Ordinul 721/2005 sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă pe baza buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă ce se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publică și se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă.
La dosar s-a depus un buletin de determinare din anul 2005 în care nu se face încadrarea locului de muncă al reclamantei în anexa II lit. B pct.3, ci doar în anexa I lit. B pct.5 care prevede un spor de 10% și un buletin de determinare din 2007 în care la fel nu se face o încadrare concretă și completă în anexa II lit. B pct.3, ci o încadrare în anexa I lit. B pct.5 cu raportare generică la anexa Ii lit. B, motiv pentru care instanța apreciază că acordarea sporului solicitat nu se justifică și pentru motivul lipsei unei determinări care să încadreze expres locul său de muncă în anexa II lit. B pct.3.
Este neîntemeiată și susținerea reclamantei că din februarie 2008 pârâtul ar fi recunoscut dreptul solicitat și ar fi acordat sporul de 75% specific secțiilor de psihiatrie. De fapt de la această dată pârâta a acordat personalului de la terapie intensivă sporul prevăzut de anexa II lit. A indice 1 pct 4 din Ordonanța 721/2005 așa cum a fost modificat prin Ordonanța 17/2008(A^1. Spor mediu de 75% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă) spor care întâmplător are același cuantum cu cel solicitat de reclamantă, cel prevăzut de Anexa II, lit.B, pct.2 pentru secțiile de psihiatrie.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea de restituire a sumei de 101 lei instanța reținut că este neîntemeiată deoarece din acte rezultă că în anumite perioade angajatorul i-a acordat greșit reclamantei sporul pentru condiții periculoase în procent mai mare decât cel legal ( în perioada martie - mai 2005 i-a acordat 40% în loc de 25%) astfel că ulterior a procedat la recuperarea sumei respective, nefăcându-se dovada unei rețineri ilegale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, arătând în esență că, aceasta este afectată de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041. civ. - lipsa motivelor pe care se sprijină, combinată cu motive contradictorii, aplicarea greșită a legii dar și lipsa de rol activ al instanței cu ignorarea unor drepturi câștigate în anumite perioade de timp.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
În prealabil, Curtea consideră necesar a fi făcute următoarele precizări:
1.pentru a fi înțelese efectele, respectiv modul de aplicare a unui act normativ, în general, este necesară analiza rațiunii legislative care a condus la elaborarea acelui act;
2.dacă un act normativ este construit pe structura unui alt act normativ deja existent, pe care acesta îl modifică ori îl completează, rezultă că acele "elemente de noutate" prezintă rațiuni legislative speciale. Aceasta presupune că anumite împrejurări, situații, condiții etc. au determinat necesitatea includerii și a acelui domeniu, sector, categorie, etc. sub incidența respectivului act normativ;
3.deși dispozițiile art. 112 punctul 4. Civ. impun, în general, reclamantului care promovează o cerere de chemare în judecată, să precizeze motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, lipsa însăși acestui temei ca și invocarea greșită a acestuia nu va conduce la nulitatea cererii de chemare în judecată ci, dacă acțiunea este suficient motivată în fapt, aceasta permite instanței de judecată, să realizeze calificarea legală corectă a cererii.
Sigura condiție impusă de lege pentru această din urmă ipoteză este aceea a punerii în discuția prealabilă a părților a temeiului juridic, pentru ca acestea să nu fie surprinse de calificarea juridică dată de instanță și să își poată face apărarea în mod corespunzător.
Dincolo de termenii folosiți sau de sensul gramatical al acestora, cel care face interpretarea legii și aplicarea temeiului juridic corespunzător în cauza dedusă judecății, este judecătorul.
Acesta este singurul în drept să ceară sau să pună în dezbaterea părților, oricare alte împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în cerere sau apărări, în întâmpinare, fiind dator să depună stăruințe în acest sens, prin toate mijloacele, chiar cu opoziția părților, scopul fiind pronunțarea, în final, unei hotărâri temeinice și legale ( art. 129. Civ. ).
Aceste precizări se impun întrucât, pe de-o parte, motivele de recurs ridică problema temeiului juridic aplicabil, iar pe de altă parte, legitimitatea temeiului juridic solicitat de reclamantă a fi aplicabil și categoriei de personal medico-sanitar din care face parte, nu poate face abstracție de normele aplicabile altor categorii de salariați adică, stabilirea temeiului juridic este corectă în măsura în care el se coroborează și cu restul dispozițiilor legale existente în același act normativ sau la care aceste reglementări fac trimitere.
Aceste aspecte constituie motive de recurs, chiar dacă recurenta a formulat aceste critici intr-o manieră diferită de cea expusă de instanță.
Analizând actele normative ce conțin dispoziții privind salarizarea în domeniul sanitar, există două mari categorii de sporuri aplicabile și anume:
- o categorie desporuri specifice ramurii medicaleîn care activează personalul în cauză, stabilit în funcție de activitățile, atribuțiile de serviciu care în mod curent solicită o încordare psihică de grade diferite, deosebit de locul unde își desfășoară activitatea personalul în discuție (a se vedea aici sporurile specifice anatomiei patologie, unităților de urgență, radiologiei, oncologiei etc.)
- oad ouă categorie desporuri, ierarhizate și apreciate ca atare, princaracteristicile locului în care își desfășoară activitateapersonalul în discuție și care presupune categorii de riscuri sau dificultăți deosebite de cele care derivă în mod în mod obișnuit, din practicarea unei anumite specialități medicale sau a unor activități conexe acesteia.
Aceste sporuri sunt, în cadrul fiecărei categorii, ierarhizate pe grade, impuse de diferențele și rezultatul comparațiilor realizate în cadrul aceleiași categorii.
Raportat la speța de față -recurenta reclamantă este asistent medical la Compartimentul de terapie intensivă din cadrul Spitalului de Psihiatrie C - Curtea apreciază că această din urmă categorie de sporuri,specifice locului de muncă, este aplicabilă întregului personal care își desfășoară activitatea în cadrul clinicii de psihiatrie întrucât, pe lângă încărcătura nervoasă pe care o presupune activitatea dintr-o secție de terapie intensivă( ) în mod obișnuit, personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar al secției este expus și unei alte categorii de riscuri.
Aceste riscuri sunt rezultatul faptului că, actul medical adresat unei categorii de bolnavi aparte, bolnavii psihic, presupune expunerea la factori cu potențial de agresivitate diferit, potențial de agresivitate care poate fi manifest sau nemanifest.
psihic sunt, de regulă, tratați în spitale deosebite de rețeaua comună, uneori chiar izolate.
În cadrul unui astfel de spital sau clinici de psihiatrie, potențialul de agresivitate nu poate fi limitat, în nici un caz, la patul sau salonul unde este internat respectiv tratat bolnavul psihic, el existând în toată incinta clinicii sau spitalului de specialitate.
bolnavi nu sunt imobilizați permanent, ei având acces în toate compartimentele și structurile spitalului - în funcție de gravitatea diagnosticului stabilit - ca și în toate locurile permise din incinta clinicii de psihiatrie.
Aceasta este rațiunea pentru care, pe de-o parte, nu numai personalul medico-sanitar și auxiliar de specialitate - psihiatrie - primește un salariu sporit ci și alte categorii de angajați, care își desfășoară activitatea în astfel de clinici sau spitale: personalul (50%), personalul de deservire (50 %), muncitorii care supraveghează bolnavii(75%), personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoare ( 75% ) etc.
A restrânge sfera de aplicare a acestui spor la specialitatea medicală psihiatrie și, prin urmare, a pune semnul de echivalență între sporul specific specialității medicale pe care o are reclamanta ( ) și sporul specific locului de muncă unde în mod concret își desfășoară activitatea reclamanta, înseamnă practic a lipsi de conținut o serie de dispoziții legale, a căror elaborare s-a dovedit a fi necesară pentru atenuarea, respectiv limitarea depopulării comunităților psihiatrice: clinicile și spitalele de psihiatrie înregistrează un mare număr de transferuri de personal către rețeaua comună medicală, datorită riscului la care este supus în exercitarea actului medical, fără o remunerație corespunzătoare.
Aceste rațiuni expuse de regulă în interpelările parlamentare, în preambulul ordinelor, regulamentelor și circularelor Ministerului Sănătății, respectiv în expunerile de motive ale actelor normative referitoare la salarizarea în domeniul sanitar, au impus introducerea psihiatriei în categoria locurilor de muncă cu condiții deosebit de periculoase.
Astfel, analizând cronologic actele normative care reglementează sporurile aplicabile în domeniul sanitar în general, și a celui din care face parte și reclamanta, în special, se constată că, prin HG281/1993privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv în nota la anexa la care fac trimitere dispozițiile art. 8 lit. ( " pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau pentru condiții dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre")psihiatria, ca domeniu distinct,nu este prevăzută, în schimb,terapia intensivăeste prevăzută cu unspor de activitatece solicită o încordare psihică foarte ridicată, spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Ulterior, prin HG1471/9 sept. 2004pentru modificarea art. 8 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetareeste introdusă și psihiatria la"condiții deosebit de periculoase"alături de "leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății ca beneficiind de sporul de 50 - 100% din salariul de bază".
Această dispoziție este menținută si nuanțată prin OUG115/2005 care, la art.13 litera e), prevede faptul că,pentru condiții deosebit de periculoase din: leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie, medicina legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de bază
Prin legea nr. 125/2005, care aprobat cu modificări ordonanța de urgenta amintită, la punctul 5, prevede că: " articolul 13 va avea următorul cuprins: rt. 13. - (1) In raport cuconditiilein care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: - e) pentruconditii deosebit de periculoase:leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie,medicina legala, epidemii deosebit de grave si altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de baza ";
Curtea constata așadar ca, in reglementările precizate, sporul de 50-100% este acordat, nu in considerarea exercitării actului medical in specialitatea psihiatrie, ci in considerarea psihiatriei, in general, ca fiind inclusa in categoria condițiilor deosebit de periculoase, stabilite in funcție de:
a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de munca;
b) gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de munca respective;
c) înregistrarea unor cazuri de accidente de munca produse la locul de munca.
Aceste imprejurari urmează constate prin buletinele de determinare - care există și la dosarul cauzei- prin expertizare a locurilor de munca, eliberate de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publica și avizate de inspectoratele teritoriale de munca, care constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de munca și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.
Din acest punct de vedere, apare necesară sublinierea ca nu activitatea specifica ramurii medicale -psihiatrie determina atragerea condițiilor deosebit de periculoase de muncă, ci caracteristicile locului de munca unde se realizează actul medical - urmând a distinge intre unitățile de profil-psihiatrie si rețeaua sanitară comună generală unde, in diverse situații sunt tratați bolnavii psihic.
Aceasta distincție are acoperire atât in textul legii 125/2005 cat si in acela al regulamentului nr. 721/2005 dat in aplicarea legii, întrucât, in art.7 din Regulament este prevăzut că, a acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, vor fi avuți în vedere factori care determina încadrarealocului de muncaîn una dintre cele trei categorii:
a) natura factorilor nocivi - fizici, sau biologici - și mecanismul de acțiune a acestora asupra organismului;
b) intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;
c) durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi;
d) existenta unor condiții de munca ce implica un efort fizic mare, în condiții nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibratii;
e) existenta unor condiții de munca ce implica o suprasolicitare nervoasa, determinata de un risc de accidentare sau de imbolnavire;
f) structura și nivelul morbiditatii în raport cu specificul locului de munca;
g) alte condiții de munca vătămătoare, grele sau periculoase, care pot duce la uzura prematura a organismului.
Curtea constată ca fiind lipsită de suport real și conținut științific reținerea de către instanța de fond a împrejurării că, neavând contact prelungit cu bolnavul psihic, reclamanta -ca asistent medical in cadrul compartimentului - nu este supusă gradului de risc specific clinicii de psihiatrie.
Pentru aceleași considerente va fi înlăturată și susținerea intimatei potrivit căreia, chiar daca personalul de la terapie intensiva intra in contact direct cu bolnavul psihic, acesta nu mai prezintă nici un pericol, fiind aduși in clipele terminale ale vieții lor.
Aplicarea tratamentului asupra unui bolnav diagnosticat cu afecțiuni de natură psihiatrică comporta o abordare diferita fata tratamentul aplicat unui bolnav care nu prezintă astfel de afecțiuni, lucrările din domeniul sanitar și de specialitate, relevând faptul că, în serviciile de psihiatrie majoritatea bolnavilor sunt aduși in structurile de primiri-urgente respectiv în compartimentul terapie intensiva în stare de agitație psihomotorie sau după săvârșirea unor acte antisociale, însoțiți de organe de ordine sau aparținători care îi imobilizează - fiind recunoscuta agresivitatea bolnavilor de epilepsie precum manifestările persoanelor toxico-dependente care sunt tratate tot in aceste clinici.
Exista accidente, răniri, distrugeri de bunuri, la săvârșirea cărora se retine întotdeauna starea de " discernământ abolit" sau " discernământ diminuat".
în serviciile de psihiatrie este mult mai mare decât în alte ramuri întrucât majoritatea bolnavilor aduși nu își respectă igiena corporală prezentând infecții și parazitoze. Majoritatea cazurilor TBC se descoperă la bolnavii psihic, aceștia putând adesea prezenta parazitoze, sifilis, etc. constituind adevărate focare de infecție.
Majoritatea bolnavilor psihic au o rezistență imunitară deficientă, fapt ce îi face mult mai receptivi la bolile infecto-contagioase.
Pericolul de contaminare in cadrul serviciului de este foarte crescut având în vedere că aici se fac injecții intramusculare și intravenoase, intrându-se direct în contact cu saliva acestor bolnavi, atât atunci când se administrează pe cale orală medicația prescrisă cât și atunci când se verifică dacă a fost înghițită.
Activitatea în condiții extrem de dificile cu suprasolicitare nervoasă este cel puțin la fel de ca munca în care există o mare concentrare intelectuală deoarece examinarea, urmărirea, înțelegerea informațiilor, a substratului conștient a conflictelor, a disimulării necesită permanent efort intelectual si concentrare nervoasă deosebită într-o muncă extrem de abstractă si epuizantă.
Condițiile psihice deosebit de stresante conduc la acumularea depresiei si epuizării nervoase prin ascultarea permanentă a tot felul de drame umane iar lucrul cu persoane depresive, cu crize de anxietate, cu deliruri paranoide are repercusiuni asupra stărilor afective determinând chiar, existența ca boală profesională la personalul din psihiatrie, depresia si anxietatea.
Acestea sunt rațiunile legale in virtutea cărora, dispozițiile care reglementează aplicarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de munca nu sunt condiționate de durata contactului efectiv cu bolnavul psihic, ci de desfășurarea activității in clinica de psihiatrie.
Art. 10 din regulament: " de spor ( 50-100%) conform prezentului regulamentîntregul personalcare lucrează în secțiile și compartimentele exterioare care au sediul separat de unitatea cu personalitate juridică cu profil de TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc".
Dispozițiile legale, numai interpretate în acest fel pot fi coroborate, după cum s-a arătat anterior, cu dispozițiile aceluiași act normativ care stabilesc un spor superior inclusiv pentru personalul din aceste clinici, personal al cărui "contact prelungit cu bolnavul" este exclus.
Curtea subliniază totodată ca si contactul prelungit cu bolnavul psihic prezintă relevanta juridica insă, intr-o alta ipoteza decât cea dedusa judecații de fata și anume, in situația in care acest bolnav este tratat in cadrul unor compartimente speciale de psihiatrie dinrețeaua sanitară generală, sau este tratatin alte secții din rețeaua generală,ipoteze in care, atragerea sporului se va face conform dispozițiilor prevăzute de art.9 din regulament " in unitățile care au în structura secții sau compartimente de diferite profiluri se acorda spornumai personalului care lucrează permanentîn secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc.) respectiv proportional cu timpul cat personalul altor unitati sau personalul care activeaza in alte compartimente ( specialităti medicale) din aceeași unitate, prestează activitate la aceste locuri de munca - unde este tratat un bolnav psihic (art. 11 ).
Pentru aceste considerente, având în vedere si limitele investirii prin motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, sentința civilă fiind afectată de motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 civ. ( aplicarea gresita a legii ) si, admitându-l in temeiul art. 312 alin 1 teza 1.civ. va modifica sentința civilă in sensul admiterii în parte actiunii formulată de reclmanta astfel cum a fost precizată, urmând obliga pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie să acorde reclamantei sporul de condiții deosebit de periculoase intre 50-100% intr-un cuantum egal cu diferenta dintre sporul de 75 % și cel efectiv incasat în perioada martie 2005-februarie 2008, astfel cum rezultă din statele de plata depuse la dosar.
Stabilirea cuantumului de 75 %, conform dispozițiilor art. 7 din Regulamantul 721/2005 este determinată ca limită ( legea prevede un spor de 50-100%) de prevederile anterioare - HG1471/2004 care prevedeau acest spor, de faptul că la nivelul unității sanitare, personalul primește sporul prevăzut de același articol stabilit la nivelul minim, de 50%, dar și de împrejurarea că, in prezent, personalul primește sporul in acest cuantum, din martie 2008.
Restul dispozițiilor sentinței civile vor fi mentinute datorită faptului că pe de -o parte, acordarea diferentei dintre sporul prevăzut in lege si cel efectiv incasat acoperă și reținerile făcute nelegal de pârât ( martie - mai 2005 40%) iar pe de altă parte, dispozițiile deciziei pronunțată in recursul in interesul legii au tranșat definitiv problema lipsei calitatii procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate
Referitor la Autoritatea de Sănătate Publică D mențiunile sentinței vor fi de asemenea menținute - aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 0297/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SPITALUL CLINIC DE și intimații chemați în garanție CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE PRIN CAS D și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PRIN AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ D, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința civilă în sensul că admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pârâtul să achite reclamantei sporul pentru condiții deosebit de periculoase de munca intr-un cuantum egal cu diferența dintre sporul efectiv încasat până la concurența sporului de 75 %, primit in prezent, cuvenit pentru perioada precizată: martie 2005- februarie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 10 sept. 2009.
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu - - - | JUDECĂTOR 2: Marian Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Carmen - |
Grefier, |
Red. /3 exemplare
/ și
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
