Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4998/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4998
Ședința publică de la 21 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 538 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunaluil O în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI -INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL JUDEȚEAN și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp. art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care,
, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.538 din 09 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul O l în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean O - S, a Consiliului Local și a Primarului Orașului, invocată prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O, în numele membrilor de sindicat, G, -, șcu, I, Carla în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII, având ca obiect acordarea sumelor reprezentând prime de vacanță pe perioada 2005-2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
S-a respins acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean O, Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, deși în acțiunea precizată depusă ulterior la dosar, s-a menționat faptul că bugetul Consiliului Local este înaintat spre aprobare Consiliului Județean, acest aspect este important doar la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului la nivel de stat, așa cum se recunoaște chiar în cuprinsul cererii. Prin urmare este vorba de o modalitate de elaborare și de aprobare a bugetului dar ceea ce interesează în cauza de față este finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază și complementară.
Potrivit art.16 din HG nr.2192/30.11.2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, dar în prezenta cauză dreptul solicitat nu este prevăzut de legea de salarizare a personalului din învățământ,ci de contractul colectiv de muncă, ce se aplică doar între părțile semnatare (Inspectoratul Școlar Județean O și Sindicatul Învățământului Preuniversitar O) și este condiționat de existența veniturilor proprii ale unității de învățământ, astfel încât, nu se poate reține o obligație de plată în sarcina pârâtului Consiliul Județean O, sens în care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și pe considerentul că nu există un raport juridic de muncă între membrii de sindicat și această parte.
iReferitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și a Primarului orașului - Instituția Primarului, la drepturile pretinse prin prezenta acțiune, instanța a reținut următoarele:
Membrii de sindicat în numele cărora s-a promovat acțiunea și-au întemeiat cererea pe dispozițiilor unor contracte colective de muncă încheiate pe 2005-2008. Astfel, contractul colectiv de muncă cu nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivel național pe anii 2005-2006 prevede la art. 59 alin.3 că prin contracte colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca un raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu să se plătească o primă de vacanță.
Textul de mai sus prevede o vocație, o posibilitate și nicidecum o obligație de acordare acestui drept, deoarece este condiționat de posibilitățile economico-financiare ale unității de învățământ.
Instanța, analizând și prevederile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008, a constatat că la art. 37 lit. se prevede pentru personalul din învățământ acordarea unei prime de vacanță din venituri proprii în condițiile legii, prin urmare acest drept impune în mod obligatoriu anumite resurse financiare care să facă posibilă includerea în proiectul de buget a unității școlare a sumelor necesare acordării și aprobarea acestui proiect de către consiliul local, urmând toate etapele prevăzute de legea bugetului cu includerea în bugetul județului și apoi în bugetul de stat.
Mai mult, art. 33 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ pe 2007 - 2008, prevede că în scopul salarizării și acordării drepturilor prevăzute de legislația în vigoare și de prezentul contract colectiv de muncă, părțile contractante vor stabili fondurile și vor identifica sursele de finanțare înainte de adoptarea legii bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acesteia.
Legea nr.128/1997 nu prevede în mod expres acordarea acestui drept, iar art. 50 al.12 din statutul personalului didactic menționează că personalul din învățământ beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, dar aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile de mai sus, care nu impun o obligație a unității de învățământ cu care membrii de sindicat au raport juridic de muncă, ci prevăd doar o posibilitate de acordare a primelor de vacanță condiționate de existența fondurilor.
Instanța a mai reținut că nici Ordonanța de Urgență nr.146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 nu se referă la această categorie de salariați, deoarece art. 1 din actul normativ sus-menționat precizează expres că prezenta ordonanță reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anulate succesiv.
Este vorba însă de dreptul salariaților din sectorul bugetar prevăzuți de Legea 50/1996 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată, Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, Legea 495/2004 privind salarizarea și alte drepturi bănești ale personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe de la misiuni diplomatice, oficii consulare și instituții culturale românești din străinătate precum Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Instanța a reținut în același timp, că alin.2 al.art-1 menționează expres că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei Ordonanțe de Urgență și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
În speță, prima de vacanță nu este reglementată printr-o lege specială care să se aplice personalului din învățământ, acest drept fiind menționat în contractele colective de muncă pe care se întemeiază prezenta cerere.
Acordarea dreptului solicitat impune existența la nivelul instituției de învățământ a unor venituri proprii din activități aducătoare de venit, dar în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor astfel de venituri, astfel încât instanța a apreciat că cererea formulată în contradictoriu cu unitatea de învățământ este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Instanța urmează a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului orașului, cu motivarea că în cauză nu există o obligație solidară, neexistând un temei juridic al solidarității, așa cum se susține în acțiune, deoarece raportul juridic de muncă este încheiat între unitatea de învățământ și fiecare salariat în parte.
Cum, în speță acțiunea a fost respinsă față de unitatea de învățământ, a fost respinsă și față de consiliul local și primar pentru considerentele deja expuse, precum și față de Consiliul Județean O, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Cu privire la cererea de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, aceasta a fost respinsă, pe considerentul că între minister și reclamant nu există raporturi juridice de muncă, având în vedere și dispozițiile Legii 273/2006 care se referă la ordonatorii de credite și care nu impun o obligație directă acestei părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului orașului, deoarece textul art. 167 din Legea nr. 84/1995 prevede faptul că fondurile pentru cheltuielile de personal se alocă prin bugetele locale, iar prima de vacanță este un drept de natură salarială.
Primarul este ordonator principal de credite și a fost chemat în judecată pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În ceea ce privește art. 16 din HG nr. 2192/2004, acesta nu este aplicabil decât județelor pilot, iar județul O nu a fost nominalizat printre acestea.
Asupra fondului, recurentul, după citarea dispozițiilor legale invocate ca temeiuri ale cererii de chemare în judecată, susține că dispozițiile legale care îngrădesc drepturile negociate prin contractele colective de muncă contravin în mod clar dispozițiilor art. 451 alin. 5 din Constituția României privind dreptul la negocieri colective.
Mai susține că, potrivit art. 50 alin 12 din Legea nr. 128/1997 personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar prima de vacanță este reglementată de contractele colective de muncă la nivel național și la nivelul învățământului.
În ceea ce privește problema fondurilor proprii, acestea sunt veniturile proprii ale consiliilor locale. În condițiile în care unitățile de învățământ nu realizează venituri proprii, ar însemna admiterea ideii că o clauză contractuală negociată ar pute rămâne fără efect.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului orașului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.
Din examinarea cererii de chemare în judecată, se constată că reclamanții au solicitat obligarea tuturor pârâților chemați în judecată la calcularea și plata drepturilor salariale.
Or, potrivit art. 154 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii, obligația de calul și plată a salariului revenind în mod evident angajatorului. Consiliul local și primarul nu au în nici un caz obligații privind plata salariului.
În drept, dispozițiile legale aplicabile în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ sunt:
EGE Nr. 84 / 1995 Legea învățământului,
art. 167 - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
HG nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aplicabilă în ceea ce privește finanțarea, detaliază modul de întocmire a bugetelor unităților de învățământ, obligațiile ce revin instituțiilor implicate în procesul de finanțare. Este adevărat că HG nr. 2192/2004 se aplică în județele pilot, iar județul O nu se regăsește în lista județelor nominalizate ca județe-pilot. În ceea ce privește modul de finanțare însă dispozițiile legale aplicabile sunt cele din Legea nr. 84/1995.
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară cu personalitate juridică să calculeze salariile personalului angajat și să întocmească bugetul unității de învățământ și al unităților arondate, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată de obligare la plată a primelor de vacanță, drepturi salariale, se constată că singurul debitor al obligației de plată este unitatea școlară. Implicare consiliilor locale și primarilor în procesul de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat nu transformă aceste instituții în debitori ai obligației de plată a salariului.
De aceea, Curtea apreciază că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local și Primarului.
În ceea ce privește criticile asupra modului de soluționare a fondului cauzei,
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Se constată astfel că, în mod greșit, recurentul susține că reprezintă un izvor al drepturilor pretinse, reglementarea convențională la nivel național trimițând în mod expres la contractele colective la nivel inferior. Cu alte cuvinte, pentru ca dreptul la primă de vacanță să se nască, el trebuie în mod necesar să fie negociat expres la nivel inferior.
În ceea ce privește prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ, dispozițiile art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
În ceea ce privește dispozițiile din art. 36 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ preuniversitar în județul O - 2008/2009 și acestea prevăd posibilitatea acordării primei de vacanță, vocația salariaților de a beneficia de acesta în condițiile existenței veniturilor proprii. Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii. În plus, este de observat că acest contract nu este opozabil consiliilor locale, în condițiile în care acestea nu sunt părți contractante.
În consecință, criticile recurentului privind existența unui drept câștigat sau referitoare la îngrădirea dreptului la negocieri colective și caracterului obligatoriu al convențiilor colective sunt nefondate, de vreme ce chiar textele negociate ale convențiilor colective invocate în cauză prevăd doar vocația personalului din învățământ la prime de vacanță, în anumite condiții care în cauza de față nu au fost îndeplinite.
În ce privește lipsa rolului activ al instanței de fond, critica recurentului este de asemenea nefondată, întrucât la dosar au fost depuse toate înscrisurile probatorii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, împotriva sentinței civile nr. 538 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunaluil O în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, PRIMARUL ORAȘULUI -INSTITUȚIA PRIMARULUI, CONSILIUL JUDEȚEAN și intimatul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-PRIN O, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red.Jud. ---
Tehnored. 2ex./ 24 2009
Red.jud.fond/ /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Mariana
