Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 519
Ședința publică din data de 11 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna, nr.408, județ P și de pârâta SC SA B, cu sediul în B, -, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.1498 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în,-, județ P, domiciliată în comuna, sat de, nr.348, -.24, județ P, domiciliată în comuna, nr.611, județ P, G, domiciliat în comuna, sat, nr.382, județ P, - cu domiciliul ales la cabinet avocat - P, str -,.4..3, județ P, domiciliat în comuna Scăieni, str.- -,.57,.21,.8, județ P, G, domiciliat în -Scăieni,-,.23,.6, județ P, domiciliată în, str. -, județ P, domiciliată în comuna, Satul, nr.11, județ P, domiciliată în -Scăieni,-, județ P, C, domiciliată în P,-, - 14,.52, județ P și, domiciliat în comuna, nr.408, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunile inițiale înregistrate sub nr- și prin acțiunile conexe înregistrate sub nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, reclamanții G, G, G, C și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C, sumele urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunilor, reclamanții au arătat că, pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, ori a unor clauze ale acestuia.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de drepturi salariale.
Prin sentința civilă nr.1498 din 23 noiembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunile conexe formulate de reclamanți, a obligat pârâta să plătească reclamanților G, G, G, C și suma de 2380 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anul 2004; reclamanților, și, suma de 5630 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2005-2006 și sărbătorii de C pentru anul 2004-2005 și reclamantei, suma de 6610 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paște pentru anii 2004, 2005, 2006 și sărbătorii de C pentru anul 2004, 2005.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților, suma de 500 lei, - suma de 300 lei și -suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște
și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004,2005, 2006, 2007 au menținut numai alin 1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu, față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007, din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, tribunalul a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, acesta fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2006, neputând fi luat în considerare un salariu mediu stabilit ulterior de pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
A constatat instanța de fond că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale datorate, tribunalul a admis acțiunile conexe și a obligat pârâta să plătească acestora sumele ce li se cuvin în raport de situația fiecăruia.
Împotriva sentinței instanței de fond au formulat recurs atât reclamantul cât și pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul reclamant a arătat în recursul său că în mod greșit instanța de fond i-a admis doar în parte acțiunea, neținând cont de înscrierile din carnetul său de muncă depus în copie la dosar (fila 11 dosar fond), din care reiese data încheierii contractului de muncă, respectiv 23.10.2006.
Față de aceste motive, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul acordării sumei integrale de 5630 lei.
Recurenta-pârâtă SC SA a susținut că instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune în mod greșit, arătându-se că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. Codul Muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 Codul Muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamanților este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii și nu art. 283 alin. 1 lit. Codul Muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Instanța de fond nu a reținut apărarea societății pârâte, în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Recurenta-pârâtă susține că părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanții necontestând că în anul 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimaților-reclamanți, care, în toată perioada 2004-2005, nu au spus nimic despre faptul că nu și-au primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceștia cunoșteau că și-au primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei-pârâte, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimați a primelor pe perioada în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei-pârâte.
Intimații-reclamanți, C, G, au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată următoarele:
Este neîntemeiată critica recurentei-pârâte prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față.
Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2005, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte în sensul că acțiunea reclamanților trebuie respinse întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că, pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiilor negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin. 2 că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai -arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA încheiate în perioada 2004-2005, de care se prevalează recurenta-pârâtă, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme aceasta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariile de bază ale acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamanților a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 4455,9 lei pentru reclamanți stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C și Paști pentru anii 2004 - 2005, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-au prevalat intimații-reclamanți, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie de către recurenta-pârâtă rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003, 790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei pentru luna noiembrie 2006, 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr. 2919/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport de considerentele mai -arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3. pr. civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunile conexe, va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumelor următoare reactualizate cu indicele de inflație de la scadența fiecăreia până la plata efectivă:- 1649 lei - fiecărui reclamant: G, -, G, Gh., C-ta, reprezentând primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2004 - 799 lei; 3623 lei fiecărui reclamant:, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei. Respinge ca prescrisă cererea completatoare a pârâtei; va menține restul dispozițiilor sentinței
Cererea completatoare formulată de reclamanta va fi constatată ca prescrisă având în vedere data depunerii acesteia, respectiv 26.09.2007 pentru drepturi salariale reprezentând primă Paști 2004, fiind depășit termenul de prerscripție de 3 ani.
În ceea ce privește recursul declarat de, Curtea va constata că recursul acestuia este prescris având în vedere data comunicării sentinței 10.01.2008 și data declarării recursului respectiv 25.01.2008, recursul fiind depus cu depășirea termenului de 10 zile prev. de art. 80 din legea 168/1999 rap. la art. 301 Cod pr. Civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, nr.408, județ P, împotriva sentinței civile nr.1498 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, -, nr.239, sector 1, împotriva aceleiași sentințe având nr.1498 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanții G, domiciliat în,-, județ P, domiciliată în comuna, sat de, nr.348, -.24, județ P, domiciliată în comuna, nr.611, județ P, G, domiciliat în comuna, sat, nr.382, județ P, - cu domiciliul ales la cabinet avocat - P, str -,.4..3, județ P, domiciliat în comuna Scăieni, str.- -,.57,.21,.8, județ P, G, domiciliat în -Scăieni,-,.23,.6, județ P, domiciliată în, str.-, județ P, domiciliată în comuna, Satul, nr.11, județ P, domiciliată în -Scăieni,-, județ P, C, domiciliată în P,-, - 14,.52, județ P și, domiciliat în comuna, nr.408, județ
Modifică în parte sentința și pe fond, admite în parte acțiunile conexe.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumelor următoare reactualizate cu indicele de inflație de la scadența fiecăreia până la plata efectivă:
- 1649 lei - fiecărui reclamant: G, -, G, Gh., C, reprezentând primă Paște 2005 - 850 lei și primă C 2004 - 799 lei;
- 3623 lei -fiecărui reclamant:, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei.
Respinge ca prescrisă cererea completatoare a reclamantei.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./15.04.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
- R
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
29 aprilie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.519 din data de 11 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 16 aprilie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
