Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5235/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5235

Ședința publică de la 05 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Stan

JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 3: Manuela Preda

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, Cetate -, -, C, C, împotriva sentinței civile nr. 480 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanța constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.

CURTEA

Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 480 din 25.02.2008, pronunțată în dosarul nr- a respins acțiunea formulată de reclamanții, CETATE, C, C, cu domiciliul ales în Tr.S, str. -. - nr.6, jud M împotriva pârâților MINISTERU PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎCCJ, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, str. - -, jud. D PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Tr.S, str. -. - nr.6, jud. M, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Tr.S, nr.1, jud. M și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:

Reclamanții, până la data de 1 ianuarie 2005 au avut calitatea de grefieri dactilografi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și unitățile locale subordonate și la această dată, potrivit art. 91 al.2 din Legea nr.567/2004, posturile de grefieri dactilografi au fost transformate în posturi de grefieri. Același text de lege a menționat că, "grefierii dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare. Legea specială de salarizare la care face referire acest text, a fost adoptată prin OG nr.8/2007.

Se constată deci că până la Legea specială de salarizare, s-au menținut salariile de încadrare avute de reclamanți, chiar dacă posturile au fost transformate din grefieri dactilografi în grefieri și deci nu există cadru legal pentru a fi acordate salariile solicitate de reclamanți.

Susținerea reclamanților în sensul că menținerea salariilor de încadrare de grefieri dactilografi are caracter discriminatoriu, este neîntemeiată, deoarece așa cum a statuat Curtea Constituțională, constant în jurisprudența sa, principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate. De asemenea a constatat că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului.

Instanța nu se poate deci substitui legiuitorului, care este în drept să stabilească modul de salarizare.

Reclamanții nu se încadrează în dispozițiile art.2 al.2 din OG nr.127/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanții, Cetate -, -, C, C,.

În motivarea recursului, se arată că hotărârea este nelegală. Criticile formulate în recurs constituie o reiterare a motivelor invocate în cererea de chemare în judecată, recurenții susținând, în esență, că au fost discriminați prin reglementarea legală a salarizării pentru grefierii dactilografi trecuți pe posturi de grefieri.

Fapta de discriminare constă în stabilirea unor coeficienți de multiplicare mai mici pentru această categorie decât pentru grefierii care au ocupat această funcție și anterior datei de 01.01.2005.

Temeiurile juridice invocate în recurs sunt identice celor menționate în cererea de chemare în judecată.

Solicitarea recurenților a fost aceea ca, prin admiterea recursului, sa fie obligați pârâții să le achite o despăgubire egală cu diferențele salariale și de indemnizații de asigurări sociale rezultate în urma recalculării acestora având la bază coeficientul de multiplicare 4,50.

În drept, dispozițiile legale incidente în cauză sunt:

Legea nr. 567/2004

art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.

(2) La intrarea în vigoare a prezentei legi, grefierii dactilografi în funcție vor fi încadrați ca grefieri, prin transformarea corespunzătoare a posturilor, cu menținerea salariilor de încadrare avute.

Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.

(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se stabilește prin lege specială.

Textele menționate anterior au fost modificate prin Legea Nr. 17 /2006, în vigoare din 19.01.2006, astfel:

Art. 91 - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aflat în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinește condițiile legale pentru ocuparea funcțiilor în care este numit.

(2) dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri urmează să fie salarizați corespunzător legii speciale de salarizare.

Art. 60 - (1) Pentru activitatea desfășurată, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanței sau parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în muncă și în specialitate, precum și cu alte criterii prevăzute de lege.

(4) Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefierise stabilește prin lege specială.

(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispozițiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4).

Potrivit Legii nr. 17/2006 art. VII, rezenta p. lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a legii speciale de salarizare, prevăzută la art. 60 alin. (4), cu excepția dispozițiilor art. I pct. 11 și 35, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea

Legea specială de salarizare este Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 și aceasta a intrat în vigoare la data de 02.02.2007.

Dat fiind că textele legale menționate anterior au stabilit în mod expres modul de salarizare a refierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri, dreptul acestora de a fi salarizați cu un salariu corespunzător coeficientului de ierarhizare egal cu cel al grefierilor de ședință s-a născut la data de 02.02.2007, dată de la care s-a și acordat o astfel de salarizare.

Acesta a fost și motivul pentru care reclamații au pretins că au fost discriminați în raport cu grefierii de ședință, deși erau încadrați pe aceeași funcție.

Potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persona care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.

Potrivi dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

Întemeiată pe ideea de discriminare, cererea de chemare în judecată supune comparației două situații juridice: situația salarizării grefierilor de ședință comparativ cu aceea a grefierilor dactilografi ale căror posturi au fost transformate în posturi de grefieri în intervalul de timp 01.01.2005-01.01.2007.

Această situație a fost însă reglementată prin lege, conform celor menționate anterior.

Ceea ce au solicitat de fapt reclamanții, este că instanța să le acorde coeficientul de multiplicare 4,50, contrar dispozițiilor legale care, pe perioada supusă judecății, au reglementat un coeficient de multiplicare mai mic. Acest lucru nu este posibil, întrucât instanța investită cu un litigiu nu poate decât să aplice legea și în nici un caz să adauge la aceasta sau să aplice un text legal care reglementează situația juridică a altor categorii de personal. Stabilirea coeficienților de multiplicare este de competența exclusivă a legiuitorului.

Prin deciziile Curții Constituționale nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3 iulie 2008, dispozițiile art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.

Prin art. 27 alin. (1) al ordonanței, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare.

Așa cum lesne se poate observa, art. 2 alin. (3) din ordonanță caracterizează ca discriminatorii, între altele, prevederile care dezavantajează anumite persoane, față de alte persoane, fără să facă vreo distincție cu privire la natura juridică a acestor prevederi, ceea ce poate fi înțeles că se referă și la acte normative cu putere de lege, cum sunt cele adoptate de Parlament și ordonanțele Guvernului, emise în virtutea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție.

Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. (1) din ordonanță, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă - ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate - că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.

Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

În consecință, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.

Potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.

Cererea reclamanților întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000 este argumentată tocmai pe ideea că legea este discriminatorie tocmai pentru că favorizează anumite categorii de personal, propunând aplicarea unor dispoziții legale care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru grefierii aflați în această funcție la 01.01.2005 și înlăturarea aplicării dispozițiilor legale exprese care reglementează situația specială a grefierilor dactilografi trecuți pe funcția de grefier.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 dinCodul de procedură civilă, urmează să-l respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții, Cetate -, -, C, C, împotriva sentinței civile nr. 480 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- --

Grefier,

Red. Jud.

09.11.2009

Tehnored. 2 ex./ / Octombrie 2009

Red.Jud. fond. /

Președinte:Elena Stan
Judecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5235/2009. Curtea de Apel Craiova