Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5268/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5268
Ședința publică din data de 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2009, privind recursurile declarate de reclamanta și pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva sentinței civile nr.1436/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30.09.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 06.10.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1436/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimatul Ministerul Justiției.
S-a admis în parte acțiunea cu precizările ulterioare, formulată de petenta, împotriva intimaților Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Finanțelor Publice
Au fost obligați intimații la plata către petentă a sumei de 50.857.690 lei, reprezentând diferența de spor de stabilitate cuvenită pe perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, sumă ce a fost actualizată la data de 13.12.2006, urmând a fi actualizată la data plății efective și la plata pe viitor a acestor drepturi în procent de 20%, calculat la salariul de bază.
Au fost obligați intimații la plata către petentă a sumei de 48.730.385 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației pentru participarea la ședințele de judecată pe perioada 19.01.2004 - 01.01.2005, sumă ce a fost actualizată la data de 31.12.2006, urmând a fi actualizată la data plății efective.
S-a dispus obligarea intimaților la plata către petentă a sumei de 203.043.271 lei, reprezentând contravaloarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit pe perioada 19.01.2004 - 01.01.2005, sumă ce a fost actualizată la data plății efective.
S- dispus obligarea intimatului Tribunalul Gorj să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentei.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea coeficientului corespunzător unui judecător de C de apel, începând cu data de 01.06.2000.
A fost respins ca fiind prescris capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime în muncă solicitat pe perioada 01.01.2000 - 30.08.2003.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 19.01.2004, referitor la capetele de cerere privind acordarea indemnizației pentru participarea la ședințele de judecată și acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Referitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de stabilitate sau fidelitate în raport cu vechimea continuă în magistratură, instanța a reținut că petenta este judecător la Tribunalul Gorj, iar în perioada 28.08.1986-10.01.1991a îndeplinit funcția de jurisconsult la. Tg-J, devenită ulterior Tg-J, și la Sucursala Județeană CEC G ( filele 8-11 din carnetul de muncă al petentei).
Sporul de stabilitate în magistratură a fost instituit prin art 5 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești care are următorul conținut: magistrații beneficiază de un spor de stabilitate în magistratura în raport cu vechimea efectivă în funcția de magistrat, calculat la salariul de baza, după cum urmează:
- de la 5 la 10 ani - 10%;
- de la 10 la 20 de ani - 15%;
- peste 20 de ani - 20%.
Prin Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea <LLNK 11996 50 11 201 0 17>Legii nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești articolul 5 primit următorul cuprins:" magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și <LLNK 11992 92 11 202 43 37>art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculat în procente la indemnizația bruta de încadrare "
Potrivit art. 86 din Legea 303/2004(în vigoare la data pronunțării hotărârii), constituie vechime în magistratura perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic sau a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ.
Art. 104 din aceeași lege precizează expres că judecătorii și procurorii în funcție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) care au beneficiat de vechime în magistratura potrivit <LLNK 11992 92 11 201 0 17>Legii nr. 92/1992pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, isi păstrează aceasta vechime.
Dar, conform art. 44 alin.1 din Legea 92/1992(forma actualizată până la 01.07.2003) constituie vechime în magistratura perioada în care o persoana a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiției, în Institutul Național al Magistraturii, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiție, la Curtea Constituțională sau la Curtea de Conturi, funcții de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Romane, funcții didactice în învățământul superior juridic, funcția de ministru al justiției, secretar de stat ori de secretar general și secretar general adjunct în Ministerul Justiției, funcții de specialitate juridică în instituția Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoana a avut calitatea de auditor de justiție constituie vechime în magistratura, în condițiile prevăzute la art. 78 alin. 3.
Totodată, prin Hotărârea CSM nr. 122 din 30 martie 2005 se stabilește că vechimea continuă în magistratură prev, de art.80 alin.1 din Legea 303/2004 privind statutul magistraților-devenit art. 81 alin.3 după modificare-constituie perioada în care magistratul sau persoana asimilată acestuia a îndeplinit funcțiile prev. de art. 85 din lege (devenit art. 86 după modificarea operată prin Legea 247/2005), în mod neîntrerupt, în ultimii 20 de ani înainte de data pensionării sau eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile.
Coroborând dispozițiile legale amintite mai sus cu prevederile art.16 alin.1 din Constituția României, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art 26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice ratificat de România prin Decretul 212/1974 publicat în BO 146/1974 care reglementează principiul nediscriminării și cel al egalității în drepturi, instanța constată că petenta are vechime continuă în magistratură, fiind astfel îndreptățită la acordarea sporului de stabilitate.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța a obligat intimații la plata către petentă a sumei de 5 085,769 lei (50 857 690 lei ROL) reprezentând diferența de spor de stabilitate cuvenită pe perioada 01.01.2004-31.12.2006, sumă ce a fost actualizată la data de 13.12.2006, urmând a fi actualizată la data plății efective, precum și la plata pe viitor a acestor drepturi în procent de 20% calculat la salariul de bază.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere și mențiunile din carnetul de muncă aflat la filele 192-207 din dosar, în care se poate observa faptul că petenta a beneficiat de spor de stabilitate în cuantum de 10% pe perioada 1996-2000.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere ( primul capăt de cerere din completarea la acțiune) privind acordarea sporului de vechime în muncă pe perioada 01.11.2000-30.08.2003, instanța a constatat prescris dreptul la acțiune în raport de disp. art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă. Potrivit art. 3 din același decret, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Întrucât acțiunea a fost introdusă la instanță de fond la data de 19.01.2007, dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 19.01.2004.
În ceea ce privește capetele de cerere referitoare la acordarea indemnizației pentru participarea la ședințele de judecată și acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitate pe perioada 01.11.2000-01.01.2005, instanța a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.11.2000-19.01.2004, având în vedere considerentele expuse mai sus.
Pentru perioada 19.01.2004-01.01.2005, instanța a admis acțiunea cu următoarea motivare:
Conform art. 98 din legea 92/1992 pentru organizarea judecătorească
(actualizată pana la data de 01.07.2003), articol ce rămâne în vigoare până la 01.01.2005 când este abrogat în mod expres de art 107 alin.2 lit.b din Legea 303/2004, magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratura, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, pentru participare la ședințe de judecata, de sporuri pentru vechime în munca, pentru risc și suprasolicitare neuropsihica, pentru titluri științifice, precum și de alte drepturi reglementate prin lege.
În același timp, art. 9 din legea 50/1996 (forma inițială) prevede că magistrații beneficiază de o indemnizație de ședința de 2% din salariul de baza brut pentru fiecare ședința de judecata care depășește numărul de 4 ședințe lunar, dacă sînt respectate criteriile de calitate și operativitate stabilite de ministrul justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. de ședința nu pot depăși 10% din salariul de baza lunar.
După republicare, art.9 din aceeași lege are următorul cuprins: magistrații beneficiază de o indemnizație de ședința de 3% din salariul de baza brut pentru fiecare ședința de judecata, dacă sunt respectate criteriile de calitate și de operativitate stabilite de ministrul justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Ulterior, art. 9 fost abrogat de <LLNK 12000 83130 302 1 46>art. 1 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 425 din 01 septembrie 2000.
Trebuie reținut faptul că OG 83/2000 nu a abrogat nici expres, nici tacit dispozițiile art. 98 din Legea 92/1992 (forma finală), acesta ramânând în vigoare până la abrogarea lui prin Legea 303/2004.
Mai mult, art.9 alin.2 din OG 83/2000 precizează că, pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă, printre altele,orice dispoziții referitoare la salariul de merit, sporuri și indemnizații pentru magistrații-asistenți, din <LLNK 11996 56 10 201 0 17>Legea nr. 56/1996privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, modificată și completata prin <LLNK 11997 55130 301 0 32>Ordonanta Guvernului nr. 55/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 30 august 1997, aprobată cu modificări și completări prin <LLNK 12000 126 10 201 0 18>Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000. Aceste dispoziții legale nu fac referire la magistrați-judecători și procurori-, ci la magistrații-asistenți.
Ulterior, art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților precizează că prezenta ordonanta de urgenta intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, iar pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta se abroga art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit <LLNK 11996 50 11 201 0 38>legii, acestora, din Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În concluzie, nici Legea 50/1996 în forma sa inițială, nici modificările aduse acesteia prin ordonanțe de urgență, nu fac referire la dispozițiile art. 98 din Legea 92/1992- lege organică, acestea fiind în vigoare, așadar, până la 01.01.2005, data abrogării exprese prin art. 107 din Legea 303/2004 privind statutul magistraților.
Astfel, petenta este îndreptățită să primească, pentru perioada 19.01.2004-01.01.2005, contravaloarea indemnizației pentru participarea la ședințele de judecată în cuantum de 4 873,0385 lei ( 48 730 385 lei ROL)și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 20 304, 3271 lei ( 203 043 271 lei ROL), sume rezultate din raportul de expertiză întocmit în cauză, care au fost actualizate la data de 31.12.2006, urmând a fi actualizate la data plății efective.
Referitor la capătul de cerere privind aplicarea, în cazul petentei, a coeficientului corespunzător unui judecător de C de apel începând cu data de 01.06.2000, instanța l-a respins pentru următoarele considerente:
Petenta a participat la concursul în vederea promovării pe loc la instanțele superioare ( la Curtea de APEL CRAIOVA ) organizat în sesiunea din luna mai 2000 în condițiileRegulamentului privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție de execuție vacantă sau pe loc la instanțele și parchetele superioare de pe lângă acestea, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 966/C/2000 (filele 174-183 din dosar).
Pentru Curtea de APEL CRAIOVA au fost scoase la concurs 5 posturi, dintre care 4 pentru promovarea pe loc și 1 pentru promovarea efectivă, așa cum rezultă din tabelul care face parte integrantă din Ordinul Ministrului Justiției nr.1146/C/2000 (filele 170-171 din dosar).
Conform art. 11 din Regulament, examenul constă într-o probă scrisă și o probă orală. Art. 15 precizează că, pentru a participa la proba orală, magistrații care candidează pentru promovarea pe loc, trebuie să obțină cel puțin nota 9 la lucrarea scrisă.
Potrivit art. 19 din Regulament, pentru candidații care solicită promovare pe loc, nota minimă la proba orală este 9, iar conform art. 24 din același regulament, promovarea pe loc a candidaților declarați reușiți la examen se face în limita numărului de posturi pentru ocuparea cărora s-a organizat examenul
Cele patru posturi pentru promovarea pe loc la Curtea de APEL CRAIOVA au fost ocupate de judecătorii, G, - și. Cu toate că petenta a obținut media 9 la proba scrisă și media 9,16 la proba orală, fiind declarată admisă, media generală obținută de aceasta a fost 9,08, clasificându-se pe poziția a noua, așa cum rezultă din tabelul privind rezultatele generale depus la fila 172 din dosar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâții prin DGFP G, Ministerul Justiției.
Reclamanta critică sentința în sensul că instanța de fond a limitat cadrul procesual cu care a fost investită, uitând să se pronunțe cu privire la toate aspectele și mijloacele procedurale invocate de ea.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, recurenta precizează că este inadmisibilă având în vedere că în acțiunea de față se invocă nulitatea absolută și anume, fraudarea legii organice nr. 92/1992, care în art.98 prevede că, magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, pentru participare la ședință de judecată, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru titluri științifice și de alte drepturi reglementate prin lege, dispoziții care nu au fost aplicate în perioada 2000-2005.
Dacă se apreciază că aceasta este o nulitate relativă, termenul se poate calcula de la data abrogării legii 92/1992-01.01.2005.
De la această dată dispozițiile neaplicate în mod nejustificat au încetat să mai existe din punct de vedere constituțional, dar nu și în raport de teoria dreptului câștigat.
Termenul de prescripție începe să curgă, cel mult de la data când acest drept a fost abrogat expres, deoarece pe toată durata existenței legii anterioare, termenul nu putea fi invocat de pârâți, întrucât aceștia nu au recunoscut existența lui.
Ca tarare, nu se poate face aplicarea dipoz. art.1 și 3 din 167/1958, deoarece s-ar încălca principiul prev. de art.53 din Constituție cât și reglementările art.1 din protocolul nr. 1, adițional la convenție.
Pe fondul cauzei, învederează că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât sporul de stabilitate sau fidelitate, în raport cu vechimea continuă în magistratură conform Hotărârii CSM nr. 122/30 martie 2005 coroborat cu art.104 din Legea 303/2004, art.44 al.4 din legea 92/1992, art.86 din Legea 303/2004, art.3 din OG 27/2006, vechimea continuă în magistratură cuprinde și perioada în care judecătorul în funcție a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurist consult, consilier juridic, în mod neîntrerupt în ultimii 20 de ani înainte de data pensionării sau eliberării din funcție, pentru alte motive neimputabile.
Anterior anului 2004, legiuitorul a definit vechimea în magistratură ca fiind, perioada în care o persoană a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, notar, avocat, jurist consult sau consilier juridic.
Cu privire la sporul de vechime în muncă pe perioada 01.11.2000-30.08.2003 invocă dispozițiile art.98 din legea 92/1992 precizând, că pârâta confundă drepturile magistraților cu salarizarea acestora stabilită prin Legea 50/1996 modificată și completată prin OG 9/1997, 83/2000, OUG 177/2002.
Ca precedent judiciar invocă hotărâri judecătorești pronunțate în toată țara cu excepția Curții de Apel Galați și C, însă în prezent și practica acestor Curți s-a modificat având în vedere Decizia 36/07 mai 2007 pronunțată de ÎCCJ din care rezultă, că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege.
Referitor la indemnizația de participare la ședințele de judecată începând cu 01.11.2000 până la 01.01.2005 și sporul de risc și suprasolicitare pentru aceeași perioadă, recurenta precizează că aceste drepturi i-au fost recunoscute prin Legea 92/1992 și i-au fost acordate astfel că, fiind deja o muncă prestată până în prezent sunt considerate alături de celelalte drepturi salariale bunuri în sensul Convenției.
Pretențiile sale se bazează pe un serviciu deja prestat, ele constituind bunuri în sensul practicii CEDO, așa cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1998 și Decizia X împotriva din 13.12.1979 care îi conferă dreptul de a nu fi lipsită de ele, în mod nejustificat din perspectiva art.44 din Constituție coroborat cu art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Referitor la acordarea coeficientului de multiplicare corespunzător Curților de Apel, învederează că este îndreptățită să beneficieze de acest coeficient din mai 2000, când a susținut examenul de promovare, așa cum rezultă din actele depuse la dosar de pârâte. Aceste acte nu i-au fost comunicate niciodată pentru a fi contestate în termenul legal.
Examenul din luna mai s-a desfășurat în condițiile art.94 din Legea 92/1992, art.3 din legea 50/1996 și a. 966/C/2000, care nu prevăd un număr limitat de locuri în ceea ce privește promovarea pe loc și nici posturi vacante, aceste condiții fiind prevăzute doar în cadrul promovării în funcții superioare de execuție.
Stabilirea numărului de posturi pentru care se poate promova pe loc a fost introdusă abia la 01.01.2003 prin OUG 177/2002.
La sesiunea din mai 2000 au participat un număr de 24 de judecători, fiind respinși ultimii 4, restul au fost promovați și nu se poate reține că au fost promovați doar primii 4 judecători.
Dacă intimatele ar fi fost de bună credință, ar fi putut apela la procedura concilierii, în raport de nelegalitățile în lanț săvârșite în acea perioadă.
La nivelul anului 2000 nu exista nici un regulament de ordine interioară, aprobat, avizat și publicat, astfel că desfășurarea examenului de promovare pe loc era reglementată de Legea 92/1992 și 50/1996.
În raport de media generală obținută, 9,08 și cerințele legale în vigoare, instanța de fond trebuia să constate că a promovat pe loc în funcția superioară de execuție și începând cu 01.06.20000 beneficia de coeficientul corespunzător unui judecător de C de Apel.
prin DGFP G critică sentința invocând excepțiea lipsei calității procesuale pasive, precizând că este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine și nu ar putea fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și nu poate să aloce și să vireze în mod absolut aleatoriu fonduri pentru plata sumelor solicitate de intimată.
Ministerul Justiției critică sentința cu privire la modul de soluționare al acțiunii pe fond, considerând că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, motiv de recurs întemeiat pe dispoz. art. 304 pct.9 pr.civilă.
Hotărârea primei instanțe are la bază o confuzie între vechimea în magistratură definită de art.44 din Legea 92/1992 și art.86 din Legea 303/2004, vechimea continuă în magistratură la care face referire art.81 al.2 și vechimea numai în funcțiile de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal asimilat magistraților în raport cu care se calculează sporul de stabilitate, potrivit art.4 din OUG 27/2006.
Sporul de fidelitate se stabilește în raport cu vechimea în funcțiile de judecător, procuror și nu în raport cu vechimea în alte funcții de specialitate juridică îndeplinită anterior.
Perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea de jurist-consult este valorificabilă pentru calculul vechimii în magistratură, reglementată de art.86 din Legea 303/2004, însă nu poate fi luată în considerare la acordarea sporului de fidelitate.
Hotărârea CSM are în vedere modul de calcul al vechimii continue în magistratură pentru stabilirea beneficiului indemnizației prevăzută de art. 81 din Legea 303/2004, iar nu vechimea valorificabilă pentru beneficiul sporului de fidelitate.
O altă critică a acestui recurent vizează modul de soluționare al capătului de cerere referitor la indemnizația de ședință și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Învederează astfel, că art.9 și 47 din legea 50/1996 care reglementau aceste sporuri au fost abrogate expres prin OUG 83/2000 și începând cu 01.01.2003, drepturile salariale ale magistraților au fost stabilite doar prin OUG 177/2002.
Ca urmare, nu există nici un temei legal pentru acordarea și calcularea acestor sporuri.
Instanța de fond expune un raționament eronat și încalcă normele de interpretare legislativă, deoarece dispoz. art. 98 din Legea 92/1992 au fost abrogate la 29 sept. 2004 și nu la 01.01.2005, la această dată fiind abrogate dispoz. art.66 referitoare la vechimea în magistratură pentru promovarea în funcția de judecător sau procuror.
În altă ordine de idei, dacă se analizează expunerea de motive la OG 83/2000, se va vedea că finalitatea acestor modificări legislative nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției, ci modificarea sistemului de salarizare prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în legea 154/1998, efectul modificării legislației fiind acela al creșterii drepturilor salariale prin crearea unui nou sistem de salarizare.
Curtea constată a fi fondate recursurile declarate de și Ministerul Justiției și nefondat recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica reclamantei referitoare modul de soluționare de către prima instanță a excepției prescripției dreptului material la acțiune se impun următoarele precizări.
Dispozițiile art.166 din Codul Muncii la alin.1 menționează că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale,precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
La lin.2 al acestui articol se prevede că termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Drepturile salariale solicitate de reclamantă au fost prevăzute prin L 50/1996 și i-au fost acordate,astfel că termennul de prescripție al dreptului material la acțiune începe să curgă de la data la care debitorul,a încetat să-și îndeplinească obligația corelativă.
Nu se poate reține intervenirea unei cauze de întrerupere,sau eventual de suspendare a cursului prescripției dreptul material la acțiune, pentru intrevalul de timp stabilit de prima instanță dreptul la acțiune fiind prescris.
Curtea constată a fi fondată excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de MEF, raportat la împrejurarea că recurentul are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite iar între el și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă pentru a putea fi obligat direct către aceasta la plata unor drepturi salariale neacordate de către ordonatorul său principal de credite.
Referitor la sporul de stabilitate solicitat de reclamantă prin cererea sa de chemare în judecată Curtea apreciază că se se impun următoarele precizări:
Acest spor a fost instituit prin art.5 din Legea 50/1996 și potrivit lui, magistrații beneficiau de un spor de stabilitate în magistratură în raport cu vechimea efectivă în funcția de magistrat, calculat la salariul de bază,noțiunea de spor de stabilitate fiind înlocuită ulterior cu cea de adaos la indemnizația de încadrare lunară în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prev.la art. 42 și 43 alin.2 din L nr.92/1992 republicată.
Și în actele normative ulterioare care mențin acest drept- OUG177/2002,OUG 27/2006- magistrații în raport de vechimea efectivă în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Curtea Supremă de Justiție, sau de personal asimilat magistraților beneficiază de o majorare a indemnizației calculată în procente la indemnizația brută.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă cert că sporul de stabilitate ( fidelitate) se acordă numai în raport cu vechimea efectivă în funcția de judecător și nu în funcție cu vechimea în alte funcții de specialitate juridică.
Este adevărat că la art.80 din Legea 303/2004 devenit 81 în urma modificării acestei legii, este reglementat dreptul judecătorilor cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani de a beneficia la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare.
Nu se poate pune însă semnul egalității între vechimea în funcție efectivă de judecător, necesară pentru acordarea și calcularea sporului de stabilitate(de acest drept beneficiind magistrații în timpul exercitării profesiei) și vechimea continuă necesară pentru acordarea indemnizației prevăzute de art.81 din legea 303/2004(de acest drept beneficiind magistrații la data pensionării sau eliberării din funcție pentru motive neimputabile).
Prin hotărârea nr.122 din 30 martie 2005 s-a stabilit că vechimea continuă în magistratură constituie perioada în care magistratul sau persoana asimilată acestuia a îndeplinit funcțiile prevăzute de art.85 din lege în mod neîntrerupt în ultimii 20 de ani, înainte de data pensionării sau eliberării din funcție pentru motive neimputabile, hotărâre dată în conformitate cu dispoz. 81 al.3 din legea 303/2004, însă acesta nu este un argument favorabil stabilirii unui alt spor de stabilitate decât cel deja acordat reclamantei, întrucât cele două noțiuni sunt distincte și ele reglementează drepturi diferite de care pot beneficia magistrații.
Ca urmare, Curtea constată că prima instanță a făcut o aplicare și interpretare greșită a dispozițiilor legale mai sus menționate,caz de modificare prev.de art.304 pct.9 pr.civilă, fiind motivul pentru care, se reține a fi fondată critica recurentului din acest punct de vedere.
Este fondată de asemenea, și critica acestui recurent referitoare la modul de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere prin care reclamanta a solicitat acordarea indemnizației de ședință prevăzută de art.9 din Legea 50/1996.
Potrivit acestui articol, magistrații erau îndreptățiți să primească o indemnizație de ședință, dacă erau respectat criteriile de calitate și operativitate stabilite de Ministrul Justiției cu avizul
Aceste dispoziții au fost însă abrogate prin acte normative ulterioare care au reglementat drepturile salariale ale magistraților, acte în cuprinsul cărora nu mai este menționat dreptul la această indemnizație de ședință ( OG 83/2000, OUG 177/2002).
Este nefondată însă critica aceluiași recurent prin care învederează că reclamanta nu este îndreptățită a i se acorda sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia 21/10.03.2008 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii ÎCCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
În considerentele deciziei se reține subzistența dispoz. art.47 din legea 50/1996 care recunoșteau acest drept judecătorilor și după adoptarea OG 83/2000 care a abrogat acest articol din lege,cu motivarea că Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze /1996 iar nu să o abroge total sau parțial.
Prin OUG 177/2000 s-a menționat din nou la art.50 că sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din legea 50/1996.
În raport de data pronunțării deciziei mai sus-menționate, rezultă că acest act normativ a fost avut în vedere la pronunțare, și cu toate acestea ÎCCJ a reținut caracterul inoperant al abrogării dispoz. art.47 din Legea 50/1996 prin OG 83/2000, și drept consecință dreptul magistraților de primi acest spor și după adoptarea acestui act normativ.
Cum potrivit dispoz. art.329 al.3.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept prin recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, Curtea reține că reclamanta este îndreptățită a i se acorda acest spor pe perioada menționată de prima instanță.
Este nefondată critica recurentei-reclamante cu privire la modul de soluționare de către prima instanță a capătului de cerere privind acordarea coeficientului corespunzător unui judecător de C de apel începând cu data de 01 iunie 2000, prima instanță reținând în mod corect că în raport de media generală obținută la examen, reclamanta s-a situat în afara numărului de posturi pentru ocuparea cărora s-a organizat examenul de promovare din sesiunea mai 2000.
Astfel potrivit art.23 din regulamentul privind organizarea și desfășurarea examenului în vederea promovării într-o funcție superioară de execuție vacantă sau pe loc,promovarea în funcția superioară de execuție se face în limita numărului de posturi vacante existente la instanța la care au candidat iar potrivit art.24 promovarea pe loc se face în limita numărului de posturi pentru ocuparea cărora s-a organizat examenul.
Nefiind promovată într- funcție superioară de execuție sau pe loc,reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea coeficientului corespunzător unui judecător de C de apel.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă va respinge recursul declarat de reclamanta și va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Se va modifică în parte sentința, în sensul că se va admite în parte acțiunea, obligând pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, la plata către reclamantă a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare pe perioada 19.01.2004/01.01.2005. Se vor respinge cererile privind diferența de spor de stabilitate și indemnizația pentru participarea la ședințele de judecată. Vor fi menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1436/05.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA.
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G, declarate împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Gorj și Curtea de APEL CRAIOVA, la plata către reclamantă a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare pe perioada 19.01.2004/01.01.2005.
Respinge cererile reclamantei privind diferența de spor de stabilitate și indemnizația pentru participarea la ședințele de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/9.11.2009
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Marin Panduru
