Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5345/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5345
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 262 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI lipsind intimata reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a acordat cuvântul asupra recursului civil de față.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, a solicitat admiterea recursului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerea lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 14.12.2007 reclamanta cu domiciliul în C, str. -, nr. 197, jud. salariată a Primăriei C în funcția de asistent personal, membră a Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C, a chemat în judecată pârâta Primăria C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să acorde al 13-lea salariu persoanelor angajate ca asistenți personali la persoanele cu handicap grav, pentru 2007.
In motivare a arătat că pârâta a refuzat acordarea acestui drept, deși nu există o normă juridică care să elimine această categorie socială de salariați de la acordarea sa.
La sesizarea sindicatului pentru concilierea diferendului, pârâta Primăria Cas usținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație comunicându- răspunsul nr. - din 25 mai 2007.
Consideră că anterior publicării Legii 448/2006 au existat succesiv OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007, prin care s-au prevăzut aceste drepturi și pentru asistenții personali, persoane asimilate angajaților bugetari și că pârâta nu poate invoca în favoarea sa propria culpă privind încălcarea dispozițiilor art. 39 din Legea 448 din 2006, potrivit cărora autoritățile administrației locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea precum și celelalte drepturi cuvenite asistenților personali.
În drept a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 554 din 2005 privind contenciosul administrativ raportate la dispozițiile art. 155 din codul muncii și OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007.
În scop probator a depus la dosar cererea pentru acordare celui de-al 13 lea salariu nr. 35098/08.05.2007, răspunsul primit de la pârâtă nr. -/25.05.2007, adresele 5791/05.07.2007, 4471/07.06.2007, emise de Ministerul Muncii, contractul individual de muncă, extrase din acte normative, tabel cu membrii de sindicat care au împuternicit pe liderul de sindicat să îi reprezinte la instanță.
Prinîntâmpinareadepusă la dosar pârâta Primăria C, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a liderului de sindicat în conformitate cu art. 28 din Legea 54/2003 potrivit căruia " organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză", dar nu pot reprezenta membrii de sindicat care au formulat singuri acțiunea decât în condițiile prevăzute de codul d e procedură civilă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007 și Legea 448/2006 nu prevăd expres acordarea celui de-al 13 lea salariu.
Pârâta Primăria Cam ai susținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept în anii 2005 și 2006 și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație.
În ședința publică din 12.02.2008 instanța a respins excepția invocată, ca neîntemeiată constatând că acțiune a fost formulată și semnată personal de către reclamantă, în nume propriu.
Prin sentința nr. 262 din 12 februarie 2008 admis cererea reclamantei împotriva pârâtei Primăriei
A obligat pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anul 2007.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta este salariată a Primăriei Municipiului C în funcția de asistent personal așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
In anul 2007 nu a beneficiat de plata celui de al 13 lea salariu - premiu anual, deși în conformitate cu dispozițiile legale privind salarizarea personalului din unitățile bugetare era îndreptățită să primească acest drept de natură salarială.
Începând cu 01 01 2007 drepturile asistentului personal sunt reglementate de Legea 448/2006 care în art. 36 lit. a prevede că " pe perioada îngrijirii și protecția persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistentă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și sporul de vechime și alte sporuri aferente în condițiile legii", iar în art. 39 se prevede că "autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii".
Astfel sunt menținute și celelalte drepturi de natură salarială acordate personalului contractual bugetar în condițiile legii, deci inclusiv premiul anual (al 13-lea salariu) reglementat expres de HG 281/1993, și se stabilește în sarcina angajatorului obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă plata tuturor drepturilor cuvenite.
Sediul reglementărilor legale privind salarizarea salariaților din sistemul bugetar îl constituie Legea 154/1998 modificată și completată prin mai multe acte normative de-a lungul timpului printre care Ordonanța 9/2005 care în art. 12 prevede că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare", Ordonanța nr. 3/2006 care în art. 17 prevede că "personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare" și Ordonanța nr. 10/2007 care în art. 17 prevede același lucru, că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Legea 154/1998 s-a completat cu dispozițiile HG nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, așa cum a rezultat din penultima dispoziție a anexei Xa L egea nr. 154/1998 potrivit căreia "reglementările cuprinse în HG nr. 281/1993 privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi".
Conform art. 14 din HG 281/1993 "pentru activitatea desfășurată personalul din unitățile bugetare, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc, de un premiu anual, de până la salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata". Plata acestuia se face în conformitate cu dispozițiile din legile bugetului de stat adoptate anual.
A rezultat deci că dreptul de a primi al 13- lea salariu este în continuare reglementat și i se cuvine reclamantei, plata acestuia urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Legea 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 potrivit căruia "plata premiului anual aferent anului 2007, pentru personalul din instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2008, începând cu luna ianuarie 2008 ".
Angajatorul nu a respectat dreptul reclamantei la acordarea și plata celui de-al 13 lea salariu ( premiul anual), prevăzut de lege și a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art. 40 alin 2 lit. c codul muncii, aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil sau din Contractul individual de muncă.
Prin încălcarea drepturilor reclamantei și nerespectarea obligaților sale angajatorul a produs salariatului un prejudiciu constând în contravaloarea premiului anual cuvenit pe anul 2007, prejudiciu pe care va fi obligat să îl acopere în conformitate cu prevederile art. 269 codul muncii, potrivit căruia "angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Pe excepție, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei in raport de prevederile art.41 alin. 1 codul d e procedura civila, deoarece Primăria nu are personalitate juridica, așa cum se desprinde din dispozițiile art.21(1), art. 77, art.23 si art.61(1) din 215/2001.
Se arata ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca angajatorul reclamantei este Primăria C deoarece, in raport de prevederile art.61 alin.3 si 4 si art. 63 alin.5 lit. e, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de munca pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Se invoca lipsa calității de reprezentant a d-ului având in vedere prevederile art.28 din 54/2003, deoarece acțiunea a fost introdusa de reclamant in nume propriu, situație in care nu poate fi reprezentata in instanța decât in condițiile art. 67-70 codul d e procedura civila.
Pe fond, se arata ca dispozițiile art.36 din 448/2006 prevăd drepturile asistentului personal pe perioada de activitate, printre care nu se regăsește si dreptul la premiul anual.
Ca prevederile acestei legi au intrat in vigoare in luna decembrie 2006, fiind aplicabil principiul neretroactivității legilor.
Ca in raport de prevederile art.37 codul muncii, așa cum se observa din conținutul clauzelor cuprinse intre contractele încheiate intre părți, dreptul cu privire la premiul anual nu este prevăzut.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurată, Curtea retine următoarele:
Reclamanta este salariata instituției parate așa cum rezulta din contract individual de munca depus in copie la dosar, in funcția de asistent personal al persoanei cu handicap grav.
Pe excepție, Curtea constata ca recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Așa cum rezulta din cererea de chemare in judecata reclamanta a chemat in judecata Primăria Municipiului C, prin reprezentatul sau legal Primar.
Procedura de judecata ulterioara s-a desfășurat in contradictoriu cu aceasta parte, care a fost reprezentata in instanța de către consilierul juridic mandatat in acest scop de către Primarul Municipiului
Atât întâmpinarea, cat si recursul aparțin Primarului Municipiului C, in calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 61(3) din 215/2001, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Potrivit art.(4), aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual. Potrivit rt. 62(1), primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. Potrivit rt. 77, rimarul p., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăriacomunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Potrivit art. 39 (1), din 488/2006, contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii. Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate Primăria este o structura funcționala cu activitate permanenta, încadrata cu funcționari sau persoane contractuale si condusa de către Primar, care are si atribuții de reprezentare a unității administrativ teritoriale in justiție. Reclamanta este încadrata, in calitate de persoana contractuala, in cadrul structurii funcționale - Primăria Municipiului C -, așa cum rezulta din contractul individual de munca. Mai mult, chiar legiuitorul prin dispozițiile 488/2006, desemnează partea contractanta a contractului individual de munca ca fiind Primăria. Prin motivele de recurs, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații. Simpla conceptare, sub denumirea de Primăria Municipiului C, în condițiile în care, acțiunea a fost formulata împotriva Primăriei, prin reprezentantul sau primarul, procedurile de citare fiind comunicate angajatorului, iar apărările si reprezentarea in instanța s-a realizat prin Instituția Primarului, nu este de natura a constata ca in cauza nu au fost îndeplinite condițiile de exercițiu ala acțiunii, sub aspectul calității si capacitații procesuale. Întrucât obiectul cererii îl constituie plata premiului anual, drept rezultat din calitatea de salariat a reclamantei, drepturile si obligațiile raportului juridic fiind grefate pe contractul individual de munca, încheiat intre salariata si Primăria C, prin Primar, ca autoritate a administrației publice locale, Curtea retine ca excepția invocata este neîntemeiata. In ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a d-ului, Curtea constata ca acțiunea a fost formulata de către reclamanta in nume propriu. Că, Sindicatul Personali a reprezentat membrii săi in instanța ca urmare a solicitării formulate de către salariați așa cum rezulta din tabelul nominal depus la dosar. Că, reprezentarea s-a realizat prin domnul, in calitate de președinte al sindicatului, așa cum rezulta din delegația depusa la dosar. Potrivit art. 28 (1) din 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Ca atare, organizațiile sindicale au dreptul legal de a apăra drepturile membrilor săi in fata instanțelor judecătorești, forma concreta de exercitare a acestui drept fiind prevăzuta in aliniatul 2 - a întreprinde orice acțiune prevăzuta de lege, inclusiv de a formula acțiuni in justiție. Dreptul de a formula acțiunea in justiție este doar un element al dreptului general de reprezentare al intereselor membrilor in fata instanțelor de judecata. In consecința, constatând ca in cauza d-nul a avut delegație din partea organizației sindicale ce reprezenta interesele reclamantei in fata instanței de judecata, Curtea va respinge excepția ca neîntemeiata. Pe fond, potrivit rt. 37 (1), din 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Potrivit rt. 40(1) din lege, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Dispoziții asemănătoare erau cuprinse si-n textul legal anterior, OUG 102/1999. Astfel, potrivit celor doua acte normative, salarizarea asistenților personali s-a realizat, in perioada solicitata prin acțiune, in conformitate cu grilele de salarizare specifice sectorului bugetar, având ca element de referința salarizarea asistentului social. In consecința, Curtea constata ca instanța de fond in mod temeinic si legal a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea personalului din sistemul bugetar cu privire la acordarea premiului anual ( 154/1993, HG 281/1993). Prin urmare, dat fiind caracterul de drept legal, premiul anual se cuvenea salariatului, indiferent de existenta unei clauze contractuale inserate sau nu in contractul individual de munca, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.157(2) codul muncii si art.8 din 130/1996. Nu se pune problema încălcării principiului retroactivității in condițiile in care dreptul salariatului a fost reglementat prin cele doua acte normative mai sus enunțate cu aplicare in perioada solicitata prin acțiune. Pentru toate aceste motive, Curtea, in temeiul dispozițiilor art. 312 din codul d e procedura civila, va respinge recursul ca neîntemeiat.
ENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 262 din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. S
Ex.2//03.07.2008
Jud. fond C
P
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Sorin
