Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.561/CM
Ședința publică din 5 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC petrol SA, cu sediul în C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.193/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, -.1,.C,.49, județul C, din C,-, -C 10,.5, județul C, din comuna, localitatea, str.S-arinescu nr.4, județul C, din C,- A, județul C, din C,-, -.5,.A,.12, județul C, din C,-, -V 45,.A,.4, județul C, din C,-, -.3,.A,.3, județul C, din C,-, -.A,.3, județul C, din C,-, -V 9,.A,.9, județul C, din C,- A, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțare la data de 01.10.2009 și 05.10.2009, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr- reclamanții, -, și au chemat în judecată pârâta Grup Petrol pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea societății pârâte la plata către reclamanți a câte unui salariu minim pe unitate, reprezentând suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizat la data plății și cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că au fost concediați la sfârșitul anului 2007.
Unitatea nu a respectat prevederile art.170 alin.1. și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități care, pe ultimii 3 ani prevedea că pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă se va acorda un supliment salarial de minim un salariu minim pe agent economic, acesta era prevăzut și în contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii de petrol, gaze și energie electrică.
În drept, s-au invocat disp. art. 236, 283 și 269 din Codul muncii.
S-au anexat copii certificate ale la nivel de grup de unități din industria petrolieră 2003, 2004, 2007, act adițional nr.162/04.03.2008, extrase CCM 2003-2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, s-a arătat că la nivelul societății au existat în perioada 2004-2007 și 2007-2010 Contract Colectiv de Muncă înregistrat la C care prevedeau drepturile și obligațiile părților.
Pârâta învederează faptul că pretențiile reclamanților se întemeiază pe dispozițiile art.170 din CCM - ul la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Acest contract colectiv de muncă nu este aplicabil pârâtei, de vreme ce la nivelul societății există un CCM înregistrat la care nu conține această obligație a angajatorului de a acorda.
Totodată se arata că nu există un astfel de protocol încheiat între Grup Petrol și SA.
În drept, s-a invocat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art.969 Cod civil.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și orice alt mijloc de probă necesar soluționării cauzei.
S-au anexat acțiunii copii ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate 2004-2005 înregistrat sub nr.142/2005 cu act adițional din 05.05.2006, contract colectiv de muncă la nivel de unitate 2007-2010 înregistrat sub nr.8739/05.04.2007 la C, Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate 2006-2007 și 2008, CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră 2004-2008, acte adiționale.
Prin sentința civilă nr. 193/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a unui salariu minim pe unitate, reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă -iarnă, pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajați în muncă de intimata Grup Petrol conform mențiunilor din carnetele de muncă.
Conform Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate 2004-2005, înregistrat la. C sub nr.142/25.05.2004 (filele 23-29).
Acest contract colectiv de muncă la nivel de unitate a fost prelungit succesiv timp de 90 de zile (act adițional nr.142/19.05.2005 - fila 30 dosar) și pentru un an (act adițional nr.142/19.05.2006 fila 32), prin care nu s-a modificat anexa nr.5.
Apoi, pentru perioada 2007-2010 partenerii sociali au înregistrat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate (înscris la. C sub nr.91/05.04.2007 - extras, filele 34-41).
Ca salariați ai Grup Petrol, reclamanții beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră, înregistrat inițial sub nr. 53396/10/04.05.2000 la. modificat și completat prin acte adiționale anuale până în anul 2008 inclusiv, înregistrat sub același nr. 53396.
Conform acestui act, art. 170 alin. 1- 5, (care și-a păstrat același conținut în toată perioada 2005-2007), cu ocazia unor evenimente anuale printre care și în luna octombrie (pentru aprovizionare de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiat la nivel de agent economic. Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă fiecare suplimentare, vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
Ca primă observație, se constată că în fiecare an (!), contractul colectiv de muncă prevedea "o suplimentare a drepturilor salariale" cu ocazia unor evenimente enumerate în text; apoi textul prevede un cuantum minim de un salariu minim pe agent economic; de asemenea, s-a fixat și o condiție de acordare (pe lângă cele care se pot stabili în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate) și anume lipsa unei convenții de introducere a acestor venituri salariale în salariul de bază.
Această ultimă condiție (care vorbește despre oconvenție- deci un act juridic întocmit în vederea creării, modificării sau stingerii unui raport juridic concret) impune compararea contractului colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră cu cele de la nivelul inferior adoptate de societățile comerciale care fac parte din grupul de unități și, dacă în contractul colectiv de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit expres introducerea în salariul de bază, dreptul salarial cuvenit cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă este datorat.
Conform Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2005, prelungit succesiv timp de un an (act adițional nr.142/19.05.2005) și pentru 90 de zile (act adițional nr.142/19.05.2006), are prevederi cu un conținut situat sub cel prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră - în această materie -.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu respectarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale ar fi fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Semnificația prevederii unui drept a suplimentării salariale în fiecare contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități din perioada 2005 - 2007 este aceea că anual, cei în favoarea cărora a fost edictat acest drept pot solicita realizarea lui.
Caracterul convențional al contractului colectiv de muncă (art.969 cod civil dar și art. 243 codul muncii ) atrage consecința că părțile pot invocadoardrepturi și obligații asupra cărora au convenit (contractul fiind "legea părților") astfel că nimeni nu poate fi obligat la a executa ceva la care nu a consimțit (pentru care nu există acordul de voință) și, de asemenea, nimeni nu poate cere mai mult decât beneficiază prin drepturile stabilite în favoarea sa.
Or, simpla comparare a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unitate cu cel de la nivel Grup Petrol art. 162 alin.1, și alin.2. duce la concluzia că în contractul la nivel de unitate - pentru perioada de referință în act 2005 - 2007 nu există reglementat în favoarea salariaților un drept salarial cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă.
Apoi, lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare/includere în salariu de bază nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă la nivel superior (și, deci, pe deplin opozabil), de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
De aceea, în temeiul art. 238, 239, 241 alin.1 lit. b și art. 243 codul muncii, această suplimentare este datorată reclamanților de față, evident corespunzător perioadei lucrate.
Pentru aceste motive, constatându-se că la nivel Grup Petrol nu au fost încheiate, în perioada 2005-2007, acte adiționale la care să prevadă introducerea în salariul de bază al reclamanților a suplimentării drepturilor salariale cu ocazia lunii octombrie (pentru aprovizionare de toamnă - iarnă),
Având în vedere definiția inflației - fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație (din diferite motive macroeconomice) fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor - și rolul actualizării cu rata inflației care rezultă din această definiție - acela de a menține la data plății efective valoarea nominală a sumelor datorate -, această actualizare acoperind numai prejudiciul efectiv suferit, pe când plata dobânzii legale se referă la beneficiul nerealizat,
Cum potrivit art. 1084.civ. daunele-interese cuprind atâtdamnum emergenscât și lucrum cessans, iar unul dintre principiile răspunderii civile este reparația integrală a prejudiciului,
Va fi admisă acțiunea și obligată pârâta la plata către reclamanți suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel de agent economic, pentru perioada 2005-2007, actualizate la data plății efective cu rata inflației și cu dobânda legală.
Având în vedere prevederile art.241 lit. din Codul muncii (dar și art.11 lit. b din Legea nr.130/1996) potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
Cum, de la 01.12.2007, societatea intimată nu mai face parte din Federația Petrol și Gaze care a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, astfel că, de la data retragerii acest contract nu mai are efecte obligatorii pentru intimată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta. În motivare a arătat următoarele: începând cu anul 1997 suplimentările salariale pretinse de reclamanți au fost introduse în salariul de bază astfel cum s-a stabilit în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul SC SA; potrivit art. 170 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră această suplimentare se acordă numai dacă nu a fost introdusă în salariul de bază; întrucât la nivelul SC SA această suplimentare a fost introdusă în salariul de bază încă din 1996 iar angajații societății pârâte au fost angajați prin transfer de la SC SA, această suplimentare nu s-a aplicat niciodată având în vedere că salariul lor fusese deja majorat din anul respectiv astfel cum rezultă și din contractul de prestări servicii nr. 18319/30.08.1996 - art.7.2; prin decizia nr. 191/28.09.1998 în cadrul societății pârâte s-a stabilit introducerea în salariul de bază a acestei suplimentări având în vedere adresa SC SA nr. 2412/1998; aceste suplimentări, ar fi trebuit acordate doar corespunzător perioadei lucrate de fiecare dintre reclamanți, respectiv până la 01.04.2007 când a pierdut calitatea de angajat al societății pârâte, până la 25.05.2007 iar până la 25.05.2007.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta pârâtă face trimitere la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA, arătând că drepturile acordate propriilor angajați au fost aceleași ca cele acordate angajaților SC SA și în aceleași condiții.
Din acest motiv, a susținut că potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariu și ca urmare, în același mod s-a procedat și pentru angajații SC PETROL SA.
Recurenta invocă în apărare față de pretențiile reclamanților un anumit mod de interpretare a clauzelor din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA, susținând că din această interpretare rezultă că și pentru angajații SC PETROL SA suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă au fost incluse în salariul lunar.
Recurenta nu contestă aplicabilitatea prevederilor art.170 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră avut în vedere de instanța de fond pentru perioada 2005 - 2007.
Aceasta susține însă că este îndeplinită ipoteza acestui text pentru a nu se acorda distinct drepturile pretinse de reclamanți, respectiv faptul că au fost incluse aceste suplimentări în salariu.
Recurenta susține că prin adresa SC SA nr. 2412/1998 a fost încunoștințată că aceste suplimentări au fost incluse în anul 1998 în salariul de bază astfel că, în consecință, prin decizia nr. 191/28.09.1998 s-a stabilit o majorare a salariului de bază la nivelul societății pârâte.
Pentru perioada ulterioară, recurenta pârâtă invocă faptul că în perioada 1997 - 2001, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA s-a menținut prevederea conform căreia "începând cu 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform adresei nr. 2412/1998)" iar în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2002 s-a menținut aceeași formulare.
Dar, la nivelul societății pârâte a fost încheiat un contractul colectiv de muncă distinct, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond. Ca urmare trimiterea la prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SC SA nu poate fi avută în vedere.
Cu privire la textele cuprinse în contractele colective de muncă, față de susținerile părților, trebuie așadar stabilit dacă potrivit prevederilor cuprinse în acestea, suplimentările stabilite pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă trebuiau plătite de angajator în mod distinct sau erau incluse în salariul lunar.
Se constată că pentru a susține ipoteza din urmă recurenta invocă prevederi din contractul colectiv de muncă aplicabil altei societăți. Chiar dacă personalul SC PETROL SA a fost, astfel cum susține recurenta, preluat prin transfer de la SC SA, odată cu transferul, raporturile de muncă s-au stabilit între reclamanți și SC PETROL SA cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv aplicabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul acestei societăți iar nu a contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul SC SA. Ca urmare, soluția adoptată la nivelul SC SA cu privire la suplimentările pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu are relevanță în cauză și, din acest motiv, nu va fi analizată de instanță în soluționarea prezentului recurs întrucât nu fac obiectul prezentei cauze.
Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, din prevederile art. 170 alin 1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră rezultă cu evidență că este vorba de drepturi care se acordă anual iar nu o singură dată în perioada de aplicabilitate a acestui contract sau în cursul raporturilor de muncă.
În consecință, era necesar ca pentru fiecare an să se convină la nivelul fiecărui agent economic includerea în salariu a acestor suplimentări.
Or, în contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate nu există nici o prevedere în acest sens.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 238(2) din Codul Muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Se reține că, deși exista un contract colectiv de muncă distinct încheiat la nivelul SC PETROL SA, acesta nu a fost modificat sau interpretat de părți în privința acestor drepturi.
Ca urmare, se reține că în mod corect instanța de fond a interpretat prevederile art. 170 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră în perioada relevantă, constatând că recurenta pârâtă trebuia să plătească în mod distinct suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și nu a dovedit că le-a plătit.
Din chiar prevederile art. 170 al.4 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de grup de unități din industria petrolieră, rezultă că o astfel de excepție de la regula instituită de alineatul 1 din art. 170, care stabilea acordarea suplimentării drepturilor salariale, trebuia prevăzută în mod expres într-un contract colectiv de muncă încheiat în condiții legale la nivelul societății și înregistrat potrivit legii iar recurenta pârâtă nu a prezentat nici un contract colectiv de muncă care să cuprindă o astfel de prevedere.
Faptul că în anul 1998 sau la data preluării prin transfer a angajaților, SC SA inclusese sau nu aceste suplimentări în salariul angajaților nu are nici o relevanță, și nu înseamnă că în anii ulteriori nu ar mai fi trebuit acordate aceste suplimentări angajaților SC PETROL SA întrucât aceste suplimentări trebuiau acorde anual, fie distinct fie prin includerea în salariu.
De asemenea nu are relevanță că decizia nr. 191/28.09.1998 emisă de președintele consiliului de administrație s-au majorat salariile angajaților așa cum rezultă din cuprinsul acesteia. De altfel, din această decizie nu rezultă că majorarea a avut ca motiv includerea în salariu a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și oricum, dacă aceasta a fost semnificația acestei majorări, astfel cum susține recurenta, aceasta nu înseamnă că în anii următori această suplimentare salarială nu mai trebuia acordată și, pentru motivele expuse deja, nu poate fi avută în vedere și pentru anii următori, în lipsa unor prevederi exprese, derogatorii cuprinse într-un contract colectiv de muncă la nivel de societate, astfel cum impunea chiar textul invocat de recurenta pârâtă și cuprins în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
De altfel, în deciziile anterioare, depuse la soluționarea în primă instanță a cauzei, s-a reținut că majorările salariale se acordă în temeiul HG 466/1997, 25/1997 și 860/1997 privind indexarea drepturilor salariale (deciziile nr. 545/30.10.1007, 393/01.09.1997, 194/30.04.1997, 155/02.04.1997 respectiv 270/27.11.1996).
În ceea ce privește acordarea acestor drepturi corespunzător perioadei lucrate pentru unii dintre reclamanți, această critică nu poate constitui un motiv de casare sau modificare întrucât din formularea dispozitivului sentinței recurate rezultă cu evidență că drepturile pretinse au fost acordate tuturor reclamanților, în mod generic, corespunzător perioadei lucrate. Astfel, drepturile pretinse de reclamanți constituie "o suplimentare a drepturilor salariale" având deci un caracter accesoriu iar existența lor depinzând de existența calității de salariat și a dreptului la salariu determinată de această calitate.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta pârâtă SC PETROL SA, cu sediul în C, Port, 34, județul C, împotriva sentinței civile nr.193/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în C,-, -.1,.C,.49, județul C, din C,-, -C 10,.5, județul C, din comuna, localitatea, str.S-arinescu nr.4, județul C, din C,- A, județul C, din C,-, -.5,.A,.12, județul C, din C,-, -V 45,.A,.4, județul C, din C,-, -.3,.A,.3, județul C, din C,-, -.A,.3, județul C, din C,-, -V 9,.A,.9, județul C, din C,- A, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.10.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Tehnored.dec.Jud.- /22.10.2009
Tehnored.disp.gref.RD/ 2ex/ 23.10.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
