Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 561/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- -spor de fidelitate-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 561
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul Teatrul Național " " C, împotriva sentinței civile nr.741/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimatul pârât Ministerul Culturii și cultelor și intimatul intervenient în numele altei persoane Sindicatul din Teatrul Național " " C, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, intimatul reclamant, personal și asistat de avocat care depune împuternicirea avocațială, iar pentru recurentul pârât Teatrul Național " " Car ăspuns consilier juridic, lipsind intimatul pârât Ministerul Culturii și Cultelor și intimatul intervenient Sindicatul din Teatrul Național " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților prezente.
Recurentul reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței Tribunalului Dolj, în sensul admiterii cererii precizate și acordarea sporului de fidelitate.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Teatrul Național " " C, solicită admiterea recursului declarat și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantului.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Dolj, ca fiind temeinică și legală.
Referitor la recursul reclamantului, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în întâmpinare.
Cu privire la recursul pârâtului Teatrul Național " " C, recurentul reclamant, solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.741/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Culturii și Cultelor și în consecință s-a respins acțiunea.
A fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul și cererea de intervenție accesorie formulată de Sindicatul din Teatrul Național, împotriva pârâtului Teatrul C, în parte.
A fost obligat pârâtul TEATRUL NATIONAL C la plata sporului de 15% din salariu de bază conform art.46 din CCM începând cu 8.02.2006 și până la 25.02.2009, actualizată precum și la plata dobânzii legale corespunzătoare.
A fost respinsă cererea precizată formulată de reclamantul și cererea de intervenție accesorie formulate de intervenientul Sindicatul din Teatrul Național.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, instanța a admis-o având în vedere calitatea de ordonator principal de credite a Ministerului Culturii și Cultelor, astfel cum este stabilită conform art. 11, al. 3 și anexa nr. 2, pct. 27 din HG 78/2005, precum și faptul că potrivit OG nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul unor titluri executorii se realizează de ordonatorii principali de credite. Prin urmare, Ministerul având calitate de ordonator principal de credite va aloca fondurile necesare plăților stabilite prin titluri executorii, fără ca acest fapt să-i justifice calitatea procesual pasivă.
Prin urmare, acțiunea va fi respinsă față de Minister, ca neavând calitate procesuală pasivă
Reclamantul este salariatul unității pârâte TEATRUL NAȚIONAL C, având încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Pe fondul cauzei, se constată că potrivit disp. art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197 / 8. 02. 2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având în vedere că avea peste 10 ani vechime neîntreruptă în una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâtul nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art 40 alin 2 lit c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege,din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, s-a produs reclamantului un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul său de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă, respectiv 08. 02. 2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâtul a încălcat obligațiile ce-i reveneau din prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța va obliga pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantului prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtului că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor,instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege între părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii, nefiind necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și în lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte cererea precizată și a obligat pârâții să-i plătească reclamantului sporul de fidelitate de 15% din salariul de bază de la 08.02.2006 și până la data pronunțării hotărârii, actualizat, precum și la plata dobânzii legale. Instanța a apreciat că se impune acordarea daunelor interese compensatorii sub forma actualizării și a dobânzii legale pentru a se acoperi prejudiciul suferit de reclamantul .
De asemenea, în baza acelorași considerente, instanța a admis în parte și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulate de intervenientul Sindicatul din Teatrul Național " " C.
Cât privește cererea reclamantului, a constatat că nu este întrunită condiția vechimii neântrerupte într-o instituție de cultură. De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime, se constată că reclamantul nu avea vechime decât de 4 ani (termenul se calculează prin raportare la data încheierii contractului de muncă din 1.01.2002).
Astfel, la 1.12.1998, reclamantului i-a încetat activitatea prin pensionare și s-a reangajat 1.01.2002 la Teatrul Național. Prin urmare, nu se poate discuta de condiția obligatorie a vechimii neântrerupte, dat fiind că în perioada 1998-2002, reclamantul și-a întrerupt activitatea (fila 20).
Având în vedere aceste considerente, instanța a respins cererea precizată formulată de reclamantul, precum și cererea de intervenție accesorie, potrivit acelorași considerente.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtulTeatrul Național " "
Reclamantul, apreciază ca netemeinică interpretarea instanței de fond art. 45 lit f și a art.103 din CCM, precum și a art.25 din Legea nr.130/1996.
Prin motivele de recurs, pârâtul Teatrul Național " " C precizează că în conformitate cu art.22 al.1 și 2 pct. a din Legea 500/2002, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.
Aplicarea dispozițiilor CCM 197/2008 unic, la nivel de ramură cultură, pentru anii 2006-2008, referitoare la drepturile salariale și sporurile care pot fi acordate personalului bugetar din instituțiile publice de cultură, se poate face numai în condițiile și limitele stabilite de actele normative în vigoare.
Ordonanța Guvernului nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor II și II la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și ale altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, coroborate cu cele ale HG nr.281/1993.
HG 281/1993, prevede categoriile de sporuri ce pot fi acordate personalului din unitățile bugetare, iar sporul de fidelitate nu se regăsește printre acestea.
Plata acestor drepturi trebuie prevăzută în bugetul anual de venituri și cheltuieli, situație în care, pentru anii 2006-2007 nu sunt prinse sume pentru plata acestor drepturi.
Recursul formulat de pârâtul Teatrul Național " " este nefondat și urmează a se respinge pentru următoarele considerente:
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtei - recurente conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În același sens dispozițiile art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevăd producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamantului i se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază începând cu 8 februarie 2006, data intrării în vigoare a prevederilor acestei convenții ce constituie legea părților, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este, concomitent un act juridic bilateral-un contract din care izvorăsc drepturi și obligații reciproce ale părților și un izvor de drept, care se încadrează în categoria de excepție a normelor juridice negociate.
Contractul colectiv de muncă, prin natura sa juridică, este un contract regulamentar. În speță, caracterul regulamentar rezultă cu atât mai mult din calitatea uneia dintre părțile contractante, Ministerul Culturii și Cultelor, care a participat la negocieri și a semnat contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii ca reprezentant al patronatului.
Potrivit art. 1 - (1) HG nr. 78 / 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii și Cultelor, "Ministerul Culturii și Cultelor este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care elaborează și asigură aplicarea strategiei și politicilor în domeniile culturii și cultelor".
În îndeplinirea rolului și a obiectivelor sale generale, Ministerul Culturii și Cultelor are ca atribuții principale, reglementate de art. 5 alin. 1:
"10. asigură, cu respectarea legislației în vigoare, colaborarea și consultarea cu sindicatele și patronatul din domeniile sale de activitate, precum și cu alte structuri ale societății civile, pentru formularea politicilor culturale, elaborarea actelor normative cu incidență asupra sectorului culturii și pentru rezolvarea problemelor care privesc interesele sau activitatea operatorilor culturali;
13. elaborează norme, normative și metodologii pentru domeniul său de activitate, obligatorii pentru toate instituțiile și așezămintele culturale, indiferent de subordonarea acestora".
În exercitarea acestor atribuții, în dubla sa calitate de reprezentant al patronatului și organ de specialitate al administrației publice centrale, Ministerul Culturii și Cultelor a participat la negocierea contractului colectiv de muncă, asumându-și astfel responsabilitatea respectării tuturor clauzelor negociate.
În acest sens s-au avut în vedere prevederile art. 98 din același contract colectiv de muncă; dispozițiile art. 40 alin.2 lit. c și art. 236 alin. 4 Codul muncii la care se adaugă prevederile art. 7 din Legea nr.130/1996 - potrivit cărora contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
S-a concluzionat astfel că reclamanții sunt îndreptățiți de a li se acorda sporul de fidelitate, conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nefiind necesar ca aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
Recursul declarat de reclamantul este, însă, fondat, atât pentru considerentele anterior expuse cât și pentru cele ce vor fi prezentate în continuare.
Acordarea sporului de fidelitate - prin rațiunea - sa tinde să acorde o compensare bănească pentru persoana care și-a desfășurat și continuă să-și desfășoare activitatea în cadrul aceleiași unități - în cazul de față aceeași instituție de cultură -Teatrul Național
Pentru a putea beneficia de un drept salarial -spor de fidelitate, în speță -, condiția inițială ce trebuie îndeplinită pentru solicitarea unui astfel de spor, este aceea ca solicitantul să aibă calitatea de salariat.
Apoi, unitatea unde își desfășoară activitatea trebuie să fie o instituție din cele cuprinse în ipoteza textului de lege - oricare dintre instituțiile de cultură.
În fine, angajatul trebuie să aibă îndeplinită condiția vechimii neîntrerupte de 10 ani.
Dacă în ceea ce privește primele două condiții nu au existat probleme, în ceea ce privește condiția vechimii neîntrerupte, se reține că, instanța de fond a interpretat eronat prin adăugare la textul de lege faptul că, acești 10 ani trebuie să fie ultimii 10 ani lucrați în cadrul unității pentru a fi îndeplinită cerința legii pentru acordarea sporului de fidelitate.
Reclamatul - potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă -depus în copie la dosar - s-a angajat la această instituție de cultură la data de 01. 09 1962-31 08 1964, apoi, după o scurtă întrerupere a activității s-a reangajat la 01 11.1972, pensionându-se la data de 01. 12. 1998, acumulând în această etapă o vechime neîntreruptă de 26 ani, reangajându-se în 01. 01.2002. fiind în prezent unul dintre cei mai vechi actori ai Național din
Îndeplinirea condiției de 10 ani vechime neîntreruptă apare deci cu prisosință îndeplinită, de vreme ce, dispozițiile legale aplicabile nu condiționează acești 10 să acumulați în mod continuu în ultimii ani, iar perioada totală de activitate în cadrul este de peste 30 ani.
Soluția care se impune este aceea a admiterii recursului declarat de acest reclamant, modificării sentinței în parte și admiterea acțiunii și a acestui reclamant și pe cale de consecință, obligă pârâtul Teatrul Național " " C la plata sporului de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 actualizat și cu plata dobânzii legale la data plății efective.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Teatrul Național " " C, împotriva sentinței civile nr.741/25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, intimatul pârât Ministerul Culturii și Cultelor și intimatul intervenient în numele altei persoane Sindicatul din Teatrul Național " " C, având ca obiect, drepturi bănești.
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința, în sensul admiterii acțiunii precizate formulate de reclamantul și obligă pârâtul Teatrul Național " " C la plata sporului de 15% din salariul de bază începând cu data de 08.02.2006 actualizat și cu plata dobânzii legale la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. CT/
Tehn.red. - 2 ex
/ M și E
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Florica Diaconescu
