Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5688/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5688
Ședința publică din data de 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier: - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC Automobile România SA, împotriva sentinței civile nr.4608/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intervenientul în numele altei persoane Sindicatul Liber Automobile C, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.4608 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 19.07.2004 -14.10.2004 și, în consecință, a respins acțiunea pentru această perioadă.
A admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC Automobile România SA.
A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute/zi lucrătoare în perioada 15.10.2004 - 20.01.2007, proporțional cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității, sume ce vor fi reactualizate în raport de data fiecărei scadențe lunare și până la data efectuării plății.
A obligat pârâta către reclamant la cheltuieli de judecată în sumă de 50 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cererea reclamantului prin prisma excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune, excepție invocată de societatea pârâtă, instanța a constată că:
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, termenul în care pot fi formulate cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data încălcării de către angajatorul pârât clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură. Raportat la data introducerii acțiunii, instanța constată întemeiată excepția invocată de pârâtă în ceea ce privește perioada ce depășește termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii la instanță, motiv pentru care o va admite, va constata prescris parțial dreptul reclamantului la acțiune și, în consecință, va respinge cererea pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Prin contractul colectiv de muncă la nivelul unității pârâte încheiat pentru anii 2001 - 2004, fost stabilită la art. 19, o clauză potrivit căreia salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 de minute,care nu este inclusăîn timpul normal de lucru.
Deși timpul afectat desfășurării activității a rămas de 8 ore, programul de lucru a fost prelungit cu 30 de minute, prin neincluderea pauzei de masă în program.
La adoptarea contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 - 2009 fost menținută clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă este de 30 minute, fără a fi inclusă în programul normal de lucru.
Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2001 - 2004 ( art. 21 ) prevede că " alariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru. Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului. Se poate acorda o pauză de masă mai mare de 15 minute cu condiția prelungirii corespunzătoare a zilei de lucru".
Textul se regăsește în redactare asemănătoare și la art. 21 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii construcțiilor de mașini pe anii 2005-2007.
Conform dispozițiilor art. 8 alin 2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
Este vădit caracterul nefavorabil și dezavantajos al prevederilor art. 19 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2001- 2004 și pe anii 2005 - 2009, în condițiile în care efectul acestei dispoziții este prelungirea timpului de lucru cu 15 minute fără plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Se constată că timpul efectiv de muncă impus prin programul de lucru la nivelul unității pârâte depășește cu 15 minute timpul legal de muncă stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cele 15 minute neincluse în programul de lucru constituie muncă suplimentară, în sensul art. 117 alin 1 Codul Muncii. Plata acestor ore suplimentare se face conform dispozițiilor art. 120 alin. 1 Codul Muncii.
Cum pârâta nu s-a conformat atât dispozițiilor art. 8 din legea 130/1996 cât și dispozițiilor 117 alin 1 și art. 120 alin 1 din Codul Muncii, instanța constată întemeiată în parte acțiunea, urmând ca pârâta să fie obligată să plătească reclamantului drepturile bănești corespunzătoare orelor suplimentare efectuate prin depășirea timpului normal de muncă cu 15 minute / zi lucrătoare, pentru o perioadă de 3 ani anterioară datei introducerii acțiunii până la 20.01.2007.
Drepturile bănești corespunzătoare unor astfel de situații sunt prevăzute și se circumscriu altor prevederi decât cele referitoare la plata drepturilor salariale, astfel că obligația de plată ce decurge din considerentele de mai sus va fi proporțională cu timpul în care reclamantul a desfășurat activitate la sediul unității.
Avînd în vedere prevederile art. 161 alin 4 din Codul Muncii potrivit cărora "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", instanța a obligat pârâta la reactualizarea sumelor în raport de data fiecărei scadențe lunare până la data efectivă a plății.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând totodată excepția autorității lucrului judecat față de dispoz. sentinței nr.3592 din 11.10.2007 a Tribunalului Dolj.
De asemenea, recurenta-pârâtă invocă în motivele de recurs faptul că prin Contractul Colectiv de Muncă pentru 2001-2004 pe unitate în art. 19 s-a stabilit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min. pauză care nu este inclusă în timpul normal de lucru.
Timpul afectat pauzei de masă va fi acordat de regulă la jumătatea duratei schimbului.
De asemenea,în cadrul societății mai erau alocate 2 pauze de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore) astfel, nu se afecta în nici un mod timpul efectiv de lucru.
Contractul Colectiv de Muncă și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termenul stabilit de către părți și nu există o hotărâre care să constate nulitatea acestei clauze, astfel că nu se mai pot solicita pretenții.
Având în vedere și dispoz. art. 108 și 130 din, reclamanta nu a prestat o muncă suplimentară, în timpul pauzei de masă nedesfășurând o activitate care să conducă la îndeplinirea sarcinilor de muncă, astfel că timpul efectiv era de 7 ore și 40 min. pe zi.
Potrivit Contractul Colectiv de Muncă 2005-2009 pe unitate s-a menținut clauza prevăzută de art. 19, în sensul că pauza de masă să fie de 30 min. și să nu fie inclusă în programul normal de lucru.
Chiar dacă prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art. 19 din Contractul Colectiv de Muncă, ulterior Sindicatul a solicitat ca această clauză să rămână neschimbată.
După pronunțarea deciziei 25/10.01.2007 prin care s-a respins recursul recurentei, la data de 20.01.2007 s-a introdus pauza de masă în timpul de lucru de 15 min. iar prin Actul adițional din 26.01.2007 s-a convenit că salariații beneficiază de o pauză de masă de 30 min. pauză care este inclusă în programul normal de lucru, iar angajații care lucrează pe fluxurile de fabricație beneficiază de 2 pauze tehnologice de câte 2 minute fiecare.
Față de timpul efectiv de lucru de 7 ore și 45 min. /zi prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel ramură de construcții în cadrul unității, până la data de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare ( pauze ce erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore ) astfel că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute, iar actualmente, după modificarea Contractul Colectiv de Muncă / unitate rezultă că timpul efectiv de lucru este de 7 ore și 24 minute.
Avându-se în vedere că societatea a plătit către intimatul-reclamant drepturile stabilite prin sentința recurată, în situația admiterii recursului, a modificării sentinței în sensul respingerii acțiunii, se solicită întoarcerea executării.
Cu privire la motivele de recurs invocate nu a fost depusă întâmpinare de către reclamant.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate se constată că, atât excepția invocată cât și motivele arătate sunt nefondate, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a-l respinge.
Hotărârea exhibată de către intimat având autoritate de lucru judecat este ulterioară pronunțării hotărârii primei instanțe, în cauza de față, fiind datată 11.10.2007, față de data pronunțării hotărârii atacate în prezent în cauza de față 05.11.2007, astfel încât nu se poate vorbi de excepția puterii lucrului judecat așa cum este ea prevăzută de art.166 pr.civ. iar perioadele de timp pentru care se solicită drepturile salariale sunt diferite, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Constatând că este neîntemeiată excepția invocată, instanța o respinge și trece la analizarea celorlalte motive de recurs.
Prin acțiune, reclamantul, salariat al a solicitat obligarea angajatorului la plata salariului aferent timpului suplimentar lucrat peste programul normal de lucru.
A solicitat, în principal obligarea angajatorului la plata salariului corespunzător unei durate de 30 minute zilnic în care au prestat muncă suplimentară.
Angajatorul recunoaște că salariații au fost prezenți zilnic la serviciu 8 ore și 30 de minute, din care 30 minute zilnic erau afectate pauzei de masă.
În subsidiar, reclamanții au solicitat plata salariului aferent unui timp de muncă suplimentar de 30 minute zilnic.
incidente în cauză sunt: Contractul Colectiv de Muncă, ramură construcții de mașini 2001-2004, Contractul Colectiv de Muncă, ramură construcții dem așini 2005, Contractul Colectiv de Muncă, ramură construcții dem așini 2006-2007, Contractul Colectiv de Muncă, unitate 2005-2009.
Potrivit Contractul Colectiv de Muncă, ramură 2001-2004 salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru (art.21), potrivit Contractul Colectiv de Muncă, ramură 2005, salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru (art.21) iar potrivit Contractul Colectiv de Muncă ramură 2006-2007, salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru.
Criticile recurentei-pârâte sunt nefondate deoarece contractele colective de muncă la nivel de ramură construcții de mașini din anul 2001-2006, prevăd că salariații beneficiază de o pauză de masă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal del ucru.
Se constată că, reținându-l pe salariat la serviciu timp de 8 ore și 30 min. și achitându-i salariul numai pentru timpul efectiv lucrat, angajatorul nu a respectat dispozițiile Contractul Colectiv de Muncă pe ramură, iar salariatul a prestat în cele 15 minute muncă suplimentară.
Angajatorul a stabilit în mod greșit salariul, raportat la activitatea desfășurată în 8 ore, excluzând de la plată cele 15 minute aferente pauzei de masă, deși aceasta face parte din programul normal de lucru, iar pentru această durată salariatul trebuia să beneficieze de plata salariului.
Nu poate fi primită nici critica, că deși prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a art.19 din Contractul Colectiv de Muncă / unitate 2005-2009, sindicatele au negociat ca dispoz. art.19 să rămână neschimbate, deoarece contractele colective de muncă la nivel der amură construcții dem așini din anul 2001-2007 prevăd că salariații beneficiază de o pauză dem asă de 15 minute, pauză care este inclusă în timpul normal de lucru și se aplică direct salariaților din unitățile ramurii respective, chiar dacă Contractul Colectiv de Muncă la nivel deu nitate nu prevede aceeași clauză și nu este nevoie să se constate nulitatea absolută a clauzei din unitate.
Se constată că prin hotărâre judecătorească s-a dispus anularea clauzei prevăzută de art.19 din Contractul Colectiv de Muncă 2001-2004 ( decizia 25/10.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA ).
Nu are relevanță faptul că Sindicatele, la nivel de unitate au renegociat aceeași clauză cu aceeași dispoziție a art.19, deoarece, așa cum s-a precizat Contractele colective la nivel de ramură de construcții de mașini din anii 2001-2007 prevăd dispoziție mai favorabilă.
Critica privind pauzele tehnologice nu poate fi primită, deoarece nu s-a făcut dovada de către recurentă că anterior datei de 20.01.2007 existau 2 pauze de câte 10 min. fiecare și care erau incluse în timpul normal de lucru de 8 ore și nici faptul că timpul efectiv de lucru era de 7 ore și 40 minute.
De altfel, pauzele tehnologice nu pot fi asimilate cu o formă a timpului de odihnă-pauza de masă - acestea fiind impuse exclusiv de procesul tehnologic specific recurentei.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 pr.civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentul pârât SC Automobile România SA.
Respinge recursul declarat de pârâta SC Automobile România SA, împotriva sentinței civile nr.4608/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și intervenientul în numele altei persoane Sindicatul Liber Automobile
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.ML
ex.2/MC/07.07.2008
Jud.fond.
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
