Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5752/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5752
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP, împotriva sentinței civile nr.7712/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP, avocat, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocata pentru recurenta pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 7712/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanta împotriva pârâtei
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 c gaze naturale, anual, începând cu 24.09.2005 până la 24.09.2008, precum și drepturile bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de C 2007, calculate la nivelul salariului de bază pe societate, sume actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o, drepturile solicitate de reclamantă fiind de natură salarială, astfel încât termenul de prescripție este de trei ani, conform dispozițiilor art. 283 lit. c Codul Muncii.
Susținerea pârâtei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu putut fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În această situație reclamanta nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
Astfel, potrivit art.128 alin.5 lit.a din CCM,În cadrul, filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa nr.1, valoarea salariului de bază minim este: pentru stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim (adaosul pentru condiții de șantier, decontarea valorii sicriului, negocierea sumei acordate cu ocazia Zilei petrolistului, stabilirea sumei zilnice pentru alimentație protecție efort) valoarea salariului de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat."
S-a reținut astfel că stabilirea salariului de bază minim în modalitatea prevăzută de art.128 alin.5 lit.a din CCM avea loc doar în situația în care reclamanta ar fi fost în situația de a beneficia de drepturile menționate în respectivul articol.
Salariul de bază minim al reclamantei a fost corect stabilit de către pârâtă prin aplicarea art. 128 alin.5 lit.b din CCM, potrivit căruia,salariile de bază minime se calculează prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr.3 bis, la suma de 550 lei."
În consecință, instanța a considerat că pârâta nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură cu privire la acordarea suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de 2007 și la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4.000./anual pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008 admițând în parte acțiunea, cu precizarea ulterioară, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantei ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 c gaze naturale, anual, pentru perioada 2005 - 2008, precum și drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de 2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs învederează că sub aspectul dispoziției legale incidente în materia prescripției extinctive, cererea reclamantei nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din CM, ci o acțiune pentru plata altor venituri cerute în temeiul CCM.
Ca urmare, acțiunea reclamantei se încadrează sub aspectul prescripției extinctive în ipoteza art.283 lit. e Codul Muncii.
Verificând actele și lucrările dosarele atât prin prisma dispozițiilor art.3041pr.Civ.cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat numai sub aspectul ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale.
În ceea ce privește cererea având ca obiect contravaloarea unei cote de gaze naturale, se constată că este nefondată, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA (Anexa nr.3), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997(anexa nr.4) și nr.1818 din 21 iulie 1997 (Anexa nr.5) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Prin urmare, nu au mai existat negocieri cu privire la acordarea acestui ajutor datorită introducerii în salariul de bază a acestui drept, din adresa nr.1818/1997 rezultând că la calculul fondului de salarii repartizat s-au avut în vedere și prev. art.176 din CCM.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția dreptului la acțiune în temeiul dispoz. art.283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești -drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art.155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art. 168 și 176 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat pentru cota de gaze este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art.283 alin.1 litera din CM.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și la art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Curtea constată astfel, că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale nu a fost încălcat, ci a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997.
Este îndeplinită, astfel și condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură referitoare la împrejurarea că acest ajutor material va fi acordat salariaților din industria în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În raport de aceste precizări Curtea reține că la art 176 din CCM/2005,2006,2007 nu s-au prevăzut drepturi inferioare celor acordate prin CCM la nivel superior, pentru a constata nulitatea clauzei menționate la acest articol.
În ceea ce privește suplimentarea salarială, constând în prima de C pentru anul 2007, Curtea constată că în mod corect prima instanță a apreciat ca întemeiată solicitarea, întrucât dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprind o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări, contractul colectiv de muncă putând fi modificat potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și produsă efecte până la același moment.
Sub acest aspect este nefondat motivul de recurs invocat de recurentă privind reinterpretarea clauzei cuprinsă în art. 168 alin. 1 și 2 la CCM la nivel de unitate, interpretarea respectivă fiind realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Se constată, în acest sens, că în mod întemeiat prima instanță reținut că prevederile art. 168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pe anul 1998, potrivit căreia suplimentările salariale de la art. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, nu se aplică primei de C pe anul 2007, câtă vreme interpretarea voinței comune a părților reflectată în Nota Comisiei paritare, nu se poate aplica retroactiv și cu privire la un contract care și-a încetat efectele.
Pe cale de consecință în conformitate cu dispoz. art.312 Pr.Civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, și va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul că respinge cererea privind cota de gaze.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA - MEMBRU GRUP, împotriva sentinței civile nr.7712/10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge cererea privind cota de gaze.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn./3ex/20.11.2009
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
