Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5813/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4190/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5813/
Ședința publică de la 21 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - Membru Grup împotriva sentinței civile nr.824 din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 08.10.2009 depusă la dosar-fila 23, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 19.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul către reprezentantul legal al recurentei, după care, acordă acestuia cuvântul asupra excepției nulității recursului invocată de intimat pe cale de întâmpinare.
Recurenta -""SA - Membru Grup,prin avocat, având cuvântul asupra excepției nulității recursului, solicită respingerea acesteia.
Curtea, după deliberare, în raport de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, respinge excepția nulității recursului invocată de intimat pe cale de întâmpinare.
Recurenta -""SA - Membru Grup,prin avocat, interpelată fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurentei cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.824/29.04.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția pentru Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, cu opinia separată a unuia dintre asistenții judiciari, a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâta -; a obligat pe pârâta - SA să plătească reclamantului suma de 5527 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite și neachitate, actualizate cu indicele de inflație până la data de 31.03.2009; a obligat pe pârâta să plătească reclamantului suma de 501,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înaiante de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările prevăzute la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține dispozițiile alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În fine, pentru anul 2007, mai reținut Tribunalul, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul Adițional la Contractul colectiv de muncă al SA nr. 8080/23.05.2000 înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin.2 forma menționată în Contractul colectiv de muncă la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paști și C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Totodată, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prevăzute în art. 168 din Contractul colectiv de muncă al SA", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Prima instanță a avut în vedere și dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale art. 31.din Legea nr. 130/1996, precum și pe acelea ale art. 236 din Codul muncii.
A mai reținut prima instanță că normele enunțate subscriu contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voința părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Concluzia Tribunalului a fost că, în speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost introduse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii, invocată de pârâtă, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre sindicat și patronat.
De altfel, reclamanții nu au contestat susținerile pârâtei în ce privește calculul suplimentărilor salariale la salariul de bază mediu pe - SA.
Evoluția cuantumului salariului de bază mediu pe perioada 2003-2007 fost comunicată de către pârâtă și necontestată de către reclamanți.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză, s-a reținut că, în perioada 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C nu au fost acordate și introduse în salariul de bază în fiecare an, fiind introduse ca elemente fix în salariul de bază din 2003.
În același raport de expertiză, au fost calculate și drepturile salariale ce se cuvin reclamantului și au fost acordate de către pârâtă, calcul ce a avut la bază evoluția salariului de bază mediu pe perioada 2003-2007.
De altfel nici în carnetul de muncă nu se regăsesc înscrise aceste drepturi salarial așa cum susține expertul, din copia carnetului de muncă nereieșind că au fost înscrise aceste drepturi salariale.
Dacă ar fi așa cum susține expertul, s-ar regăsi în carnetul de muncă înscrisă mențiunea "modificat salariul conform prevederilor Contractului colectiv de muncă" această mențiune nu se regăsește decât în anul 2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta-pârâtă A- Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamant.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a invocat excepția nulității recursului, cu motivarea că recurenta pârâtă nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul, potrivit art. 302 din Codul d e procedură civilă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, respectiv prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Asupra acestei excepții, Curtea s-a pronunțat în ședința publică din 21.10.2009, în sensul respingerii sale, în raport de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. În plus, s-a reținut că recursul motivat a fost declarat în interiorul termenului de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, (la data de 10.06.2009, data poștei înscrisă pe plicul aflat la fila 11 dosarului instanței de recurs) calculat pe zile libere de la data comunicării hotărârii primei instanțe (1.06.2009 - fila 83 din dosarul instanței de fond).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că, prin menționarea prevederilor art. 283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta, implicit, a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se poate susține că acțiunea este prematur formulată, cu atât mai mult cu cât recurenta nu își poate invoca propria culpă pentru neefectuarea negocierilor prevăzute de textul Contractului colectiv de muncă pe care reclamantul și-au întemeiat acțiunea.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că în mod greșit recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din același Cod.
Pe fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
Intimatul reclamant, salariat al recurentei-pârâte până la data de 22.06.2007, a solicitat instanței de fond, prin acțiunea precizată (fila 20 dosarului primei instanțe), obligarea fostului angajator la plata primelor cuvenite și neachitate pentru sărbătorile de Paști 2006-2007 și de C pentru anul 2005-2006, conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, se reține că art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 avea următoarea formulare: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Prin act adițional, s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract colectiv de muncă, pe care partenerii sociali au convenit să-l modifice și să-l completeze, în sensul adăugării, la art. 168, unui nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu."
Astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, în anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol, ci au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Or, dispozițiile art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute cu un conținut identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Ulterior, începând cu anul 2005, clauza înscrisă la art.168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă a fost modificată în sensul că "în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Este întemeiată susținerea recurentei potrivit căreia sumele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul lunar acordat, astfel încât acesta a beneficiat în fapt de toate drepturile salariale cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate cu titlu de suplimentări salariale.
Curtea constată că prima instanță a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale mai sus menționate, reținând că o atare situație nu își găsește reflectarea în clauzele contractului colectiv de muncă, deși s-ar fi impus ca acesta să fie modificat corespunzător.
Din interpretarea clauzelor Contractelor colective de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada 2004-2007, prin prisma dispozițiilor art. 977 din Codul civil, Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii acestora a fost de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și, deci, și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 urmează sa fie achitate în același mod, adică prin includerea în salariul de bază. Astfel se explică, inițial, preluarea cu aceeași formulare a art. 168 alin. 2, precum și reformularea ulterioară a clauzei supuse interpretării, începând cu anul 2005, în sensul că, în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Această "reașezare" a salariului rezultă și din mențiunile efectuate în carnetul de muncă al intimatului (nr. 55, fila 34 din dosarul instanței de fond) precum și din raportul de expertiză.
În concluzie, se reține că, în Contractele colective la nivel de unitate încheiate în anii 2005 - 2007, s- menținut alin. 1 al art.168, dar, la alin. 2 al acestui articol, s-a precizat că, în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat.
O atare interpretare este confirmată și prin hotărârea Comisiei Paritare, obligatorie pentru părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, la care și instanța de fond a făcut referire, dar pe care în mod greșit a înlăturat-o, cu motivarea că aceasta modifică în fapt clauza contractuală interpretată după expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a interpretat clauza înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, care urmau a fi acordate sub această formă. Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
O atare prevedere, având caracter interpretativ, se constată că are ca scop lămurirea înțelesului clauzei înscrise la art. 168 alin. 2 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii precedenți, iar nu modificarea acestora, astfel încât nu s-ar putea aprecia că instanța i-ar conferi putere retroactivă în măsura în care i-ar da eficiență.
Prin urmare, în mod eronat Tribunalul a apreciat că o astfel de interpretare dată de părți clauzei de la art. 168 alin. 2 nu s-ar fi putut face decât până la expirarea duratei anuale a contractului colectiv de muncă ale cărui clauze au fost interpretate.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea constată că în mod eronat prima instanță a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din calculele efectuate de expert, rezultă că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază în anul 2003, când a fost reașezat salariul de bază al intimatului și că aceste sume au rămas introduse în salariul de bază, în anii 2004-2007 fiind înregistrate doar creșteri ale salariului de bază, ca urmare a indexărilor (fila 72 din dosarul instanței de fond), chiar dacă, în acest din urmă interval de timp, nu s-a mai procedat similar anului 2003, în sensul unor noi reașezări ale salariului.
Astfel, în concluziile raportului de expertiză se reține că "salariile de bază au fost calculate inclusiv suplimentările cuvenite prin calculul mediei salariilor de bază din luna martie și noiembrie din anul 2003 și incluse în salariile brute. În anii 2004-2007, salariile au fost doar indexate anual, suplimentările nu se regăsesc în sumele lunare de creșteri ale salariilor, nemaifiind calculate similar anului 2003 - Calculul drepturilor salariale în funcție de salariu mediu de bază pe - SA în această perioadă nu este similar anului 2003. În perioada 2004-2007 au fost doar indexate salariile de bază acordate în anul 2003, cu toate că art. 168 fost menținut în continuare în Contractul colectiv de muncă".
Împrejurarea că, în perioada 2004-2007, calculul drepturilor salariale în funcție de salariul mediu de bază pe - SA nu este similar anului 2003 nu este de natură a conduce la concluzia că, după anul 2003, suplimentele salariale nu au mai fost acordate salariatului, câtă vreme, astfel cum s-a arătat în cele ce preced și cum rezultă din chiar raportul de expertiză, sumele incluse în salariul de bază în anul 2003 au rămas introduse în acesta, ulterior salariul de bază fiind majorat așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat recurenta-""SA - Membru Grupîmpotriva sentinței civile nr.824 din data de 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
4 ex./19.11.2009
Jud.fond: / lon
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
