Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 5876/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4563/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5876/
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții
pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI R DE VEDE și
PRIMARUL MUNICIPIULUI R DE VEDE, ȘCOALA SPECIALĂ
R DE VEDE, împotriva sentinței civile nr.1199 din 17 iunie
2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă
Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat
pentru conflicte de muncă, în dosarul nr-, în contradictoriu
cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
PREUNIVERSITAR T în numele membrilor de sindicat, -, -, HG, și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI R DE VEDE, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului R de Vede și Primarul Municipiului R de Vede, prin avocat G, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 39 dosar, lipsind recurenta pârâtă Școala Specială R de Vede, intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar T și intimații pârâți Primăria Municipiului R de Vede, Inspectoratul Școlar Județean
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant Sindicatul învățământului Preuniversitar Tad epus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 15.10.2009 și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Avocatul recurenților pârâți Consiliul Local al Municipiului R de Vede și Primarul Municipiului R de Vede, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestora astfel cum au fost formulate, fără cheltuieli de judecată; Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă Școala Specială R de Vede lasă soluția la aprecierea instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U RT E A,
Constată că prin sentința civilă nr.1199/17.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă, Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectorat ul Școlar al Județului T și a respins acțiunea față de acesta; a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant al Sindicatului învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindica t în calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean; a respins ca nefondată excepția lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului R de Vede și Primar a Municipiului R de Vede, județul T, invocate de acestea; a admis în parte, acțiunea reclamanților, lulică, prin reprezentantul lor Sindicatul învățământului Preuniversitar T,în contradictoriu cu pârâții Școala Ri de Vede, județul T, Primarul Municipiului Ri de Vede și Consiliul Municipiului i de Vede; a obligat pârâții la plata tranșelor suplimentare, contravaloare drepturi salariale care se acordă la 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data achitării ef ective în concordanță cu prevederile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 modificată i completată; a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare; a obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului T nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru a admis această excepție iar pe fond a respins acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T, instanța de fond le-a respins ca nefondate având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicate pot să-i reprezinte membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr. 168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Tot ca nefondate au fost respinse și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei și lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Ri de Vede,având în vedere că actele normative ce reglementează finanțarea învățământului preuniversitar de stat conferă competențe celor doi pârâți iar primăria nu este parte în proces, nu a fost chemată în judecată de către reclamanți.
Finanțarea învățământului preuniversitar se realizează conform OG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârii consiliului local, conform art.167 din Legea nr.84/1995 modificată și art.31 lit. din Legea nr.215/2001 modificată.
Dispoziții în acest sens se găsesc și în Normele Metodologice privind administrarea unităților din învățământul preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele
didactice, fiind unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Susținerile pârâților Consiliul Local al Municipiului R de Vede și Primarul Municipiului Ri de Vede că nu ar avea calitate procesuală pasivă și că de fapt ar fi fost chemată în judecată "primăria" sunt lipsite de temei, din cererea de chemare în judecată reieșind că au
chemați în judecată în calitate de pârâți Primarul Municipiului R de Vede și Consiliul al Municipiului R de Vede.
Tot lipsite de temei sunt și susținerile că nu ar intra în atribuțiile lor să plătească drepturile salariale ale cadrelor didactice, din motivele arătate mai sus cu privire la rolul ce îl au în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut instanța de fond că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de " o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de activitate în învățământ.
Instanța de fond nu a putut reține susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 coeficientul de ierarhizare anterior, deoarece pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc,iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o poziție legale ulterioară, expresă sau tacită. Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea ară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale, instanța de fond
l-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții. Din aceste considerente, instanța de fond a admis în parte cererea reclamanților.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs recurenții-pârâți Școala Specială de din Municipiul Ri de Vede, județul T,Consiliul Local Ri de Vede prin Primar și Primarul Municipiului Ri de Vede.
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Școala Specială de din Municipiul Ri de Vede, județul T, întemeiat în drept pe disp. art.304 pct.8,9, art.3041Cod procedură civilă, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Solicită a se constata nulitatea acțiunii si lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, pentru următoarele argumente: acțiunea nu este semnata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal; nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de persoana juridica -Sindicatul Preuniversitar T; tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior;acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului si de un sindicat județean cu structura de federație care, in opinia sa nu poate formula in accepțiunea art. 28 din Legea 53/2003 acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca, incheiate cu angajatorul unitate școlara; prin excepție federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, derivate din contracte colective încheiate la nivel național si de ramura.
Pe fond, arată recurenta că în mod neîntemeiat și nelegal a fost obligată la plata transelor suplimentare pentru vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani, dupa caz, conform prevederilor art. 50 alin 1 si 2 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic. Obligarea noastră s-a dispus, in condițiile in care plata drepturilor solicitate a fost efectuata, in cadrul salariului funcției de baza, astfel cum rezulta din actele administrate la dosarul cauzei.
In consecința prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dublă plata a transelor de vechime prementionate si se vor crea prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului.
Arată recurenta că, conform art. 48 si următoarele din Legea 128/1997, salariul funcției de baza al personalului didactic de predare, se stabilește tinand seama de nivelul de studii, grade didactice pe transe de vechime in invatamant, inclusiv transele suplimentare pentru vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani, salariul de baza care include si anumite sporuri nominalizate in lege.
transe de vechime ii corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere fata de transa anterioara. suplimentare de vechime in invatamant de peste 30, 35, 40 ani reprezintă in succesiune, o creștere cuprinsa in coeficienții de multiplicare de la o transa la alta, in grilele progresive de salarizare inscrise in actele normative din perioada revendicata respectiv: Ordonanțele Guvernului României nr.68/2004,138/2005, 4/2006,11/2007,15/2008.
În susținerea argumentelor sale, recurenta redă prin calcule matematice și aplicarea unor formule de calcul, o aplicație practică prin calcul pe o categorie e personal care consacră procedeul unic de determinare a cuantumului bănesc al tranșelor suplimentare pentru vechimea în învățământ de 30,35,40 ani.
Se poate constata că în timp rotunjimea efectuată conform legii în avantajul persoanei a condus la o creștere mult mai mare a plații tranșelor suplimentare, incluse in salariul de baza, decât beneficiul prevederile art.50 alin 1 și 2 din Legea 128/1997, respectiv, s-a aplicat pe toată perioada revendicata in acțiune prevederile art. 50, al.1, care sunt aplicate constant de la intrarea in vigoare a Legii 128 / 97, și în prezent.
In concluzie, cuantumul bănesc cuprins in grilele de salarizare, coeficienții de multiplicare ce corespund transelor de vechime in invatamant de 30, 35, 40 ani a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art. 50 alin 2 din Legea 128/1997, in sensul ca s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, sens în care recurenta citează at.50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv valoarea de adevăr a cuantumului bănesc corect determinat prin calcul, cuprins in grile (anexe ale actului normativ) si a dispus plați suplimentare necuvenite, nedatorate, cunoscând fiind ca actele administrative normative si anume Ordonanțele aprobate prin lege menționate la litera a, nu au fost anulate sau modificate pe calea procedurilor legale, in privința cuantumului grilelor corespunzătoare transelor de vechime. Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale, privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care sa vizeze greșita aplicare a legii in privința calculelor grilelor de salarizare. Din efectuarea unei simple operațiuni de inmultire a coeficientului transei anterioare cu 1/25 rezulta un coeficient de multiplicare, inscris in lege si aplicat, care nu numai ca asigura minimul de 1/25, dar si o creștere superioara acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire in beneficiul persoanei. Suplimentar, arată ca nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente în cauză.
A avut loc o creștere progresiva de la un coeficient de multiplicare la altul, de la o transa la alta, care a asigurat plata salariului reclamanților din acțiune in concordanta cu prevederile legale asigurând creșterea de 1/25.
Instanța nu-si poate intemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de transe de vechime in învatamant de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea ca in Ordonanța Guvernului României nr. 5/2008, art. 5 alin 2 "în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2,prevăzuți la ultimele trei transe de vechime recunoscuta de 30-35 de ani,35-40 de ani si peste 40 de ani in invatamant, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de
multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin.(2) din Legea nr.128/1997, cu modificările si completările ulterioare.
Aceasta mențiune este o norma precizatoare, clarificatoare, lămuritoare si nu trebuie inteleasa ca in anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
precizarea art. 5 alin. 2 din Ordonanța 15/2008, in sensul ca s-a asigurat creșterea de 1/25 in privința plații cuantumului bănesc al transelor de vechime in invatamant de peste 30, 35, 40 ani instanța de fond, ignorând, ne-a obligat si pentru acest an calendaristic la plata dubla a pârtii de salariu reprezentând transele menționate.
Norma juridica inscrisa la art. 50 alin 2, nu poate intemeia convingerea instanței in sensul ca procentul de 1/25 se aplica de doua ori si nici ca reprezintă un adaos special salariat, neacordat peste suma cuprinsa in grile, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plații transei fata de cea anterioara cuprinsa in grile.
In consecința, in mod greșit retine instanța ca nu se regăsește in coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicata, creșterea de 1/ 25 fata de coeficientul de ierarhizare al transei anterioare.
Se poate retine de instanța de control, pe langa aplicarea greșita a legii,lipsa de obiect a acțiunii si faptul ca prima instanța nu a deslușit intelesul corect al obiectului acțiunii,al modului de plata, nu a inteles ca grila de salarizare pentru transele prementionate reprezintă o suma de bani care se include in salariul funcției de baza,ci un adaos special, cum greșit retine, in afara sumelor cuprinse in grile, calculate conform art. 50 alin 2
din Legea 128/1997 si incluse in anexele ordonanțelor precitate.
Acest procedeu s-a aplicat de la intrarea in vigoare a Legii 128/1997 achitandu-se,intocmai, drepturile bănești.
Cheltuielile de judecata s-au acordat reclamanților folosindu-se in completare sintagma greșita prin reprezentantul lor legal, cunoscând ca Sindicatul nu are calitatea de parte procesuala in cauza si nu isi poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor de
sindicat. Pe de alta parte nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului, alte cheltuieli.
Prin recursul formulat, recurentul-pârât Consiliul Local Ri de Vede prin Primar, recurs întemeiat în drept pe disp. art.299 și urm.cpc, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.84/1995, Legea nr.273/2006, Legea nr.215/2001, critică sentința pentru următoarele motive:
- instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Ri de Vede cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, sens în care invocă art.167 din Legea nr.84/1995 din care și redă;
- Consiliul Local Ri de Vede nu are nici un fel de atribuții în ceea ce privește plata drepturilor salariale pretinse;
- instanța a încălcat principiul potrivit căruia instituția răspunderii solidare este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ.
Prin recursul formulat Primarul Municipiului Ri de Vede critică sentința recurată, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Ri de Vede, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, sens în care invocă Legea nr.215/2001.
- instanța a încălcat principiul potrivit căruia instituția răspunderii solidare este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ.
La data de 15.10.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus întâmpinare Sindicatul Învățământului Preuniversitar T,în numele și pentru membrii de sindicat din tabelul anexat în dosarul de fond, răspunzând criticilor din cererile de recurs și aducând argumente în combaterea motivelor de recurs invocate de recurenți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o sentință corectă și legală.
Critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului local Ri de Vede și a Primarului Municipiului Ri de Vede nu poate fi reținută, întrucât între părți există raporturi juridice derivate din lege (art. 167 alin. 1-3 din Legea nr. 84/1995), în baza cărora plata drepturilor salariale ale persoanelor din unitățile școlare se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și alte venituri ale bugetelor locale, din această perspectivă fiind irelevantă inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamantul.
În același sens, art. 13 alin. 1 din OUG nr.32/2001 dispune că finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, inclusiv cheltuieli de personal incluse în finanțarea de bază se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În alin. 5 al aceluiași articol se stipulează că în termen de 60 de zile de la publicarea actului normativ, guvernul va aproba norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, norme aprobate prin HG nr. 538/2001.
Într-adevăr, Consiliul Local nu are atribuția de a calcula salariile personalului didactic din unitățile de învățământ însă, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30,35 și peste 40 de ani de învățământ - pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii prezentei acțiuni de chemare în judecată, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății. În aceste condiții, având în vedere și prevederile legale invocate, precum și faptul că salarizarea este o componentă esențială a finanțării, apreciem că și Consiliul Local are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Pentru considerentele menționate,mai sus și având în vedere obiectul cererii introductive la instanță, se apreciază că sentința trebuie să fie opozabilă și Consiliului Local, acesta având calitatea procesuală pasivă în cauză datorită atribuțiilor sale clare reglementate de legiuitor în ceea ce privește finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.
Actul normativ menționat mai sus reiterează ideea potrivit căreia cheltuielile învățământului preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, precum și obligația autorităților administrației publice locale și județene, înțelegând prin aceasta consiliile locale și primarii aleși, de a dispune măsurile necesare pentru ca finanțarea acestor cheltuieli să se efectueze potrivit prevederilor OUG nr. 32/2001, legilor anuale ale bugetului de stat și principiilor înscrise în Legea nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare.
Totodată, în mod corect a reținut instanța de fond că potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate in învățământ".
În conformitate cu prevederile art. 104 alin. (1) lit. e) din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului propriu și, deci, repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ de la nivelul sectorului.
Într-adevăr recurenții nu au prerogative legale de a calcula sau recalcula drepturile salariale ale personalului didactic din învățământ și nici nu au obligația de plată a drepturilor bănești. În schimb, Consiliul Local are ca atribuție finanțarea unităților de învățământ de pe raza comunei, ori plata drepturilor salariale pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității, astfel cum rezultă și din prevederile legale invocate.
Instanța de fond a obligat Consiliul Local Ri de Vede la plata drepturilor salariale cuvenite în calitate de finanțator al unităților de învățământ.
Mai concret, plata drepturilor legale școlilor nu se poate realiza decât prin intermediul recurenților.
Pârâții în cauză urmează a răspunde față de reclamanți, în calitatea lor de partener contractual în contractul de muncă al membrilor de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 58 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură - învățământ; angajator, care stabilește în concret drepturile salariale cuvenite fiecărui cadru didactic și întocmește statele de plată, precum și în calitatea de finanțator a acestor drepturi, deoarece potrivit OUG nr. 32/2001 aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 38 alin.2 lit. d din Legea nr.215/2001 privind administrația locală, care reglementează atribuția consiliului local de a aproba bugetul local și de a repartiza fondurile pe unități de învățământ preuniversitar, iar potrivit art. 68 alin.1 lit. "f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin.1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite.
Critica în sensul că, Consiliul Local nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nu subzistă pentru că legitimarea procesuală a Consiliilor Locale este dată de atribuțiile lor de ordonatori principali de credite privind instituțiile de învățământ preuniversitar, finanțarea acestora realizându-se în conformitate cu dispozițiile art.13 din OUG nr.32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea acestor fonduri se realizează pe baza hotărârilor Consiliilor Locale conform art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995- Legea Învățământului, că este așa rezultă și din art.38 lit. n al Legii nr.215/2001.
Cât privește critica pe fondul cauzei aceasta de asemenea va fi înlăturată deoarece instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și de drept, a făcut o corectă aplicare a legii.
Pentru aceleași considerente pentru care au fost respinse criticile pe fondul cauzei formulate de Consiliul Local Ri de Vede și de Primarul Municipiului Ri de Vede, se va respinge și recursul formulat de Școala Specială de din Municipiul Ri de Vede, întrucât ele vizează pe fond aceleași aspecte iar reluarea motivării ar fi nejustificat.
Cât privește actualizarea sumelor cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la data plății efective, instanța a constatat că în speță ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de cadrele didactice ca urmare a neacordării unor drepturi bănești de natura salarială.
Repararea prejudiciului se face în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de cadrele didactice este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate, și data plății efective, pe cale de consecință, măsura reparatorie adecvată fiind, actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, la data plății efective.
Consecința celor reținute în precedent este că, față de recursurile formulate, sentința este în acord cu legea, iar motivele de nelegalitate nu subzistă, motiv pentru care conform art.312 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți ȘCOALA SPECIALĂ DE DIN MUNICIPIUL RI DE VEDE, JUDEȚUL T,CONSILIUL LOCAL RI DE VEDE PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI RI DE VEDE împotriva sentinței civile nr.1199/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă, Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, prin reprezentantul lor SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR și intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RI DE VEDE și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./16.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
