Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 588/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 588
Ședința publică din data de 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, domiciliat în comuna, bloc.1,.3,. 41, jud. B, -, domiciliat în municipiul B, 14, bloc. 27 B,.A,.12, jud.B, domiciliat în comuna, jud. B, domiciliat în comuna, sat, jud.B, domiciliat în comuna, sat, jud. B, -, domiciliat în comuna, bloc 9,. B,. 36, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 1145 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA B, cu sediul în B, str. - - nr. 11 bis, sector 1 - Sucursala P - Punct de Lucru, cu sediul în comuna, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 16 aprilie 2008 când față de imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată întrucât pentru data de 23 aprilie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău reclamanții, -, - au chemat în judecată pe pârâta SC SA B- Sucursala, județ B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor datorate în perioada 2004, 2005, reprezentând drepturi salariale suplimentare pentru sărbătorile de Paște și C aferente acelei perioade.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în perioada 1989-2006 au fost angajații pârâtei, fiind disponibilizați colectiv în 2006, împreună cu alți salariați.
Pentru munca prestată au fost remunerați lunar conform contractului individual de muncă, iar pe lângă salariul lunar, salariații trebuiau să primească și o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul anilor 2004,2005 și 2006.
Deși au negociat și semnat Contractul Colectiv de Muncă,ce reprezintă legea părților, nu au beneficiat de drepturile respective.
Au mai arătat reclamanții că pentru anul 2003 sumele respective au fost incluse în salariile primite de angajați, fiind o prevedere negociată numai la nivelul acelui an, iar art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2003-2007 prevede "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturile salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", în timp ce art.168 alin. 2 arată că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform condițiilor și modalităților negociate de.
Au mai precizat reclamanții că drepturile respective au fost incluse în salariile angajaților numai pentru anul 2003, ulterior ele nemaifiind plătite.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în sens material.
Astfel, a arătat că în mod eronat reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.166 Codul Muncii care prevede exercitarea dreptului la acțiune pe o perioadă de 3 ani, acelea fiind drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, pe considerentul că începând cu anul 2003, drepturile salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin sentința civilă nr.1145 din 19 decembrie 2007 Tribunalul Buzăua respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC SA. și a respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata primelor de Paște și de C pe anii 2004-2006. Conform prevederilor art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază SA." Rezultă astfel, că este vorba de drepturi salariale suplimentare supuse prevederilor art.166 al.1 Codul Muncii care arată "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
A apreciat tribunalul, că față de data introducerii acțiunii termenul de prescripție de 3 ani nu s-a împlinit.
De asemenea, a reținut instanța de fond că pârâta a acreditat ideea că în speță sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii conform căruia "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Reclamanții, însă au solicitat plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și nu contestă unele clauze din contractul colectiv de muncă, motiv pentru care termenul de prescripție este cel de 3 ani prevăzut de art.166 al.1 Codul muncii, astfel că instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă s-a prevăzut acordarea primelor de Paște și de C salariaților SA (contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007).
Art.168 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2003-2004 prevede că " pentru anul 2003 suplimentările de la al.1 vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform condițiilor și modalităților negociate de ".
Acest text, în aceeași formulare, a fost reluat și în contractul colectiv de muncă pe anii următori ajungându-se la concluzia că primele respective au fost incluse în salariul de bază al salariaților, iar ulterior începând cu 2004, nu au mai fost acordate deloc.
Pârâta a depus la dosar adresa nr.4209/6.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SC SA, intitulată Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute la art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Comisia paritară de comun acord a interpretat art.168 al.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă, astfel: "începând cu anul 2003, până la data când părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale la al.1 al articolului 168 (denumite și prime) vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă".
Începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Astfel, negocierile colective anuale au primit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum aceasta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Astfel, rezultă că voința părților a fost aceea ca interpretarea prev. de art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă să se facă în sensul că primele de Paște și de C, după anul 2003, au fost incluse în salariile de bază ale angajaților așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs la data de 08.02.2008 reclamanții, -,și -,solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunilor conexe și a obligării pârâtei la plata suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
În motivarea cererii de recurs,la data de 29.02.2008,reclamanții au susținut că în mod greșit prima instanță a dat relevanță adresei nr. 4209/6.11.2007 emisă de Comisia Paritară a SC,deși aceasta nu are decât un număr de înregistrare de la sediul societății, nu a fost înregistrată la instituția specializată - Direcția muncii - și, mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada modului în care Comisia Paritară a fost întrunită, dacă membrii semnatari fac parte cu adevărat din Comisia Paritară și dacă pe ordinea acestei comisii s- aflat interpretarea prevederilor art. 168 din CCM. Or, lipsa tuturor acestor documente, coroborată cu principiul de drept potrivit căruia modificarea actelor juridice bilaterale se poate face prin acordul de voință al părților până la momentul încetării efectelor acestora justifică concluzia că acest document a fost emis pro causa.
Se mai arată că susținerea pârâtei în sensul că primele au fost incluse în salariu e ilogică întrucât drepturile salariale solicitate nu sunt într- sumă fixă, ele fiind majorate de la an la an pornind de la 950 lei în anul 2004 și ajungând la 1800 lei în anul 2007.
Mai mult decât atât, în situația în care acestea ar fi fost incluse în salariul lunar, ele ar fi trebuit să fie indicate și în statele de plată și în fluturașii de salarizare.
În ședința publică din data de 16.04.2008 intimata-pârâtă a invocat excepțiile tardivității și nulității recursurilor declarate de reclamanți,motivând că dreptul de recurs și motivarea acestuia s-a făcut după împlinirea termenului legal de 10 zile de declarare,termen ce a început a curge de la data de data de 28.01.2008 pentru reclamantul și de la 24.01.2008 pentru ceilalți reclamanți,astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de fond.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc. civ.,constată că recursurile sunt fondate din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Văzând disp.art.137 (1) Cod procedură civilă Curtea, examinând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, urmează a constata că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, din dovada de comunicare a hotărârii instanței de fond către recurenți(filele 42-48 dosar fond) reiese că procedura comunicării s-a efectuat la domiciliile reclamanților și nu, așa cum era legal, la domiciliul ales de aceștia prin acțiune-Cabinetul de Avocat - cu sediul în B-,jud.
Din acest considerent, în lipsa comunicării hotărârii către reclamanți cu respectarea condițiilor legale, o asemenea împrejurare echivalează cu necomunicarea ei, astfel încât, urmează a se aprecia că termenul legal de 10 zile de declarare a recursului nu a început a curge iar cererea de recurs înregistrată la data de 08.02.2008 e efectuată în termen.Din același motiv nu se poate reține că depunerea motivelor de recurs la data de 29.02.2008 s-a făcut după împlinirea termenului de recurs,astfel încât în cauză nu sunt aplicabile disp. art.306 proc. civ.excepția nulității recursurilor fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează temeinicia pretențiilor reclamanților,acesta urmează a fi considerat ca fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamanți cuvenite cu ocazia Cului anului 2004, și Cului anului 2005, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anul 2004, primele de Paște și C pe anul 2005 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimaților-reclamanți pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către intimata-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează intimate-pârâtă, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme intimata nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Intimata invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamanților și pe anii 2004 și 2005.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, invocate de intimată, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamanților și respingerii acesteia.
Împrejurarea că reclamanții au introdus cererea de față abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii, în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, va modifică în parte sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunile conexate și va obligă pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale în echivalentul unui salariu de bază mediu pe societate, astfel: - reclamantului - C 2004, Paște 2005, și C 2005 -reclamanților -, -, și - C 2004 și Paște 2005.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Va respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității și nulității recursurilor.
Admite recursurile declarate de reclamanții, domiciliat în comuna, bloc.1,.3,. 41, jud. B, -, domiciliat în municipiul B, 14, bloc. 27 B,.A,.12, jud.B, domiciliat în comuna, jud. B, domiciliat în comuna, sat, jud.B, domiciliat în comuna, sat, jud. B, -, domiciliat în comuna, bloc 9,. B,. 36, jud.B, împotriva sentinței civile nr. 1145 din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA B, cu sediul în B, str. - - nr. 11 bis, sector 1 - Sucursala P - Punct de Lucru, cu sediul în comuna, jud.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunile conexate și obligă pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale în echivalentul unui salariu de bază mediu pe societate, astfel: - reclamantului - C 2004, Paște 2005, și C 2005 -reclamanților -, -, și - C 2004 și Paște 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 23 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.05.2008
dosar fond - - Tribunalul Buzău
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
