Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ȘI CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 6/R/2008
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1410/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei reclamante, precum și a intimaților pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, precum și a participantului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecare acauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, cât și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1410/2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1.01.2004-10.04.2005, excepție invocată de pârâta Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor prin întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, excepție invocată de pârâta Inspectoratul Național pentru Evidenta Persoanelor prin întâmpinare.
Au fost respinse pretențiile aferente perioadei 1.01.2004-8.04.2005 ca fiind prescrise.
Au fost respinse restul pretențiilor din acțiunea formulată și precizată de reclamanta - cu domiciliul procesual ales la av. în B,-. - parter, cam.3 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B, nr.l A, sector 1 și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor cu sediul în B,-, sector 6, ca fiind neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată încheiat cu pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, în funcția de referent,detașată la Primăria Or.,pe funcția de aj. analist programator,așa cum rezultă din carnetul de muncă,filele 17-29 dosar,adresa nr.-/15.08.2008,filele 50-51,dosar și fișa postului filele 58-62 dosar.
Instanța a constatatat că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar,cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.138/1999 personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurile și indemnizațiile acordate acestora,potrivit normelor aplicabile cadrelor militare în activitate însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu,astfel că este evident că personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
De asemenea instanța a constatat faptul că personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști),aceștia din urmă din anul 2003 nemaifiind considerați cadre militare.
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române,în timp ce personalul contractual civil din îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituțiile pârâte.
Personalul civil,în speță reclamanta,beneficiază de drepturile salariale acordate cadrelor militare potrivit Legii nr.138/1999( a se vedea art.31.1. din ORDINUL MINISTRULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR Nr.496 din 28.07.2003,pentru aplicarea art.47 din legea nr.138/1999,potrivit căruia
"Prin personal civil,în sensul prezentului ordin,se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege".
Din textele de lege mai sus menționate rezultă că drepturile salariale cerute de reclamantă,cu titlu de prime de concediu,respectiv spor de fidelitate nu sunt prevăzute pentru această categorie de angajați cu contract de muncă în cadrul instituțiilor pârâte.
Invocarea practicii judiciare în sprijinul cererii introductive nu poate fi luată în considerare,deoarece,pe de o parte,Decizia nr. XII/05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr.30/2007 pe care o invocă reclamanta se referă la drepturile polițiștilor.
Pe de altă parte,Curtea Constituțională prin Deciziile nr.418,419,420 pronunțate în data de 3 iulie 2008 admis excepția de neconstituționalitate, constatând că prevederile art.1,art.2,alin.3 și art.27,alin.1 din O,nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală întrucât instanța de fond nu a analizat existența situației de discriminare.
Se mai arată în cuprinsul criticilor din recurs faptul că MIRA nu acordă personalului contractual, toate sporurile pe care le acordă polițiștilor, și nu poate fi reținută diferențierea între personalul civil și cel de funcționar public cu statut special, câtă vreme ambele categorii de personal desfășoară activități similare. În acest sens este și practică judiciară, respectiv practica ÎCCJ precum și practica CEDO.
Se mai solicită să fie recunoscute de către instanța de recurs și prevederile Cartei Sociale Europene, respectiv art. 4, care reglementează, recunoașterea dreptului lucrătorilor și lucrătoarelor la o salarizare egală pentru munca de valoare egală.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Reclamanta din prezenta cauză este încadrată în funcția de programator analist ajutor, în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, făcând parte din categoria personalului contractual al acestui angajator.
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt reglementate de disp. OUG 24/2000 și nu de cele ale OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, sau ale legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Drepturile salariale solicitate de reclamantă prin acțiunea introductivă, respectiv primele de vacanță, sunt reglementate de disp. legii 188/1999, așa cum a fost modificată ulterior, și sunt prevăzute în mod expres pentru categoria de personal vizată prin această lege, respectiv funcționari publici, și implicit funcționarilor publici cu statut special
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din MIRA, care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât este evident că personalul contractual din MI nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Nu pot fi extinse dispozițiile din OG 38/2003 care reglementează sporul de fidelitate și plata primelor de concediu doar în favoarea polițiștilor și asupra categoriei de personal de care aparțin și cei în favoarea cărora a promovat prezenta acțiune Sindicatul deoarece art.47 din Legea 138/1999 recunoaște acordarea pentru personalul contractual din instituția de apărare națională, ordine publică și siguranță națională a drepturilor salariale reglementate de legislația aplicabilă în sectorul bugetar ca reglementare generală și unele drepturi reglementate de Legea 138/1999 ca lege specială.
Sporul de fidelitate pretins de reclamantă are ca temei dispozițiile art.6 din OG 38/2003 însă acest act normativ se aplică personalului cu statut special de polițist.
Acordarea unor anumite drepturi ca sporul de dispozitiv, sporul de pericol deosebit, spor de condiții vătămătoare, norma de hrană atât pentru polițiști cât și pentru personalul civil din cadrul MI și nu este un argument temeinic pentru a acorda prin extindere la această categorie de personal și sporul de fidelitate și respectiv prime de concediu deoarece prima categorie de drepturi au reglementare legală pentru acordare și personalului contractual, respectiv HG 281/1993, Ordinul MAI 121/2007 date în aplicarea Legii 138/1999, pe când ultima categorie de drepturi nu are reglementare expresă pentru acordarea și categoriei de personal contractual.
Deci, acordarea lor în lipsa reglementărilor legale, doar prin aplicarea unor norme create pe cale judiciară sau cu aplicarea unor prevederi cuprinse în alte acte normative care nu sunt incidente raportului juridic dedus judecății este nelegală. Prima instanță în mod corect a procedat la aplicarea deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională nr. 418,419 și 420 2008, întrucât admiterea unei astfel de acțiuni, ar contraveni dispozițiilor acestor decizii.
În speță nu sunt incidente deciziile CEDO și ale ÎCCJ, invocate de recurenta în criticile din recurs întrucât, reclamanta nu se află în situații analoage, și nu prestează muncă de valoare egală cu cea a polițiștilor. Prin urmare reclamanta nu se află într-o situație comparabilă cu cea a categoriei profesionale la care s-a raportat, astfel că nu se poate reține în prezenta cauză, nici un act sau fapt de discriminare.
Pentru aceste considerente, recursul va fi respins în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr. 1410/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 07 Ianuarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 13.01.2009
Dact AG 14.01.2009/ 2 ex
Jud fond
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Roxana Maria Trif, Nicoleta
