Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6180/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6180
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1561/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus, prin serviciul arhivă, întâmpinare la motivele de recurs, de către intimații reclamanți, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1561/11.03.2009 a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamna - iarna, în luna octombrie, in cuantum de un salariu minim pe ramura, conform art.176, alin.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anii 2006-2007, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții au solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești neacordate conform art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze reprezentand aprovizionarea de toamna - iarna, in luna octombrie, in cuantum de un salariu minim pe ramura, pentru anii 2006-2007, drepturi actualizate la data platii.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții au fost salariatii pârâtei, conform mențiunilor din carnetele de muncă, și că nu au primit sumele solicitate, fiind astfel încălcate dispozițiile contractelor colective de muncă și ale Codului Muncii.
Că, prin Contractul Colective de munca la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 se prevede in mod expres, Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
În apărare, pârâta a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că drepturile solicitate au fost achitate.
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze,Cu ocazia unor evenimente anuale, Paste, Ziua meseriei, C precum si in luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamna - iarna), salariatii vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa. Fiecare din adaosurile de mai sus vor avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Mai mult decat atat, potrivit disp.art.243 din Codul Muncii executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
Față de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța considerat că, pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin.1 si 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentari a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, in cuantum de un salariu minim pe ramura.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Complexul Energetic criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fiind afectată de motivul de nelegalitate, referitor la greșita aplicare a legii, în sensul că, în urma negocierii purtate între partenerii sociali au fost încheiate contracte fără inserarea acestei clauze contractuale, astfel încât, pârâta nu poate fi obligată la ceea ce nu s-a obligat, întrucât aceasta ar echivala cu încălcarea principiului libertății de voință.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 236. contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală pe de-o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
cu respectarea dispozițiilor legale, aceste contracte colective constituie legea părților.
Ca și natură juridică, contractul colectiv de muncă este în mod concomitent, pe lângă un act juridic bilateral, un izvor de drept - în sensul că se aplică în general tuturor categoriilor de salariați cărora le este incident, pe toată durata existenței sale, având sub acest aspect un caracter regulamentar- creator de norme de drept.Constituția Romaniei dispune prin art. 41 alin. ( 5)" caracterul obligatoriu al convențiilor colective este garantat".
El este, deci, un izvor de drept în accepțiune normativă, constituind o excepție de la principiul relativității efectelor contractului.
Dispozițiile art. 238.M și ale art. 8 din Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă instituie așa-numitele clauze prohibite și clauze minimale, potrivit cărora, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească clauze la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, ca și garanții pentru asigurarea eficienței reglementărilor din contractul colectiv de muncă.
De asemenea, întinderea efectelor contractului colectiv este stabilită prin dispozițiile art. 239 respectiv art. 9 și 11 din Legea 130 republicată, iar în cazul contractelor colective încheiate la nivelul grupurilor de angajatori și al ramurilor de activitate - ca în cazul de față, acestea produc efecte pentru toți salariații încadrați în aceste unități aparținătoare ramurii respective.
Se constată, deci, că reclamanții prin cererea lor au solicitat, de fapt, recunoașterea valabilității la nivelul unității la care sunt anjgajați, adică, implicit o recunoaștere a forței juridice obligatorii a contractului colectiv, la nivel de ramură -energie electrică, termică, potrivit dispozițiilor legale deja enunțate.
Este adevărat că dreptul la libera negociere este, de asemenea, garantat de dispozițiile art. 41 alin. 5 teza I din Constituția Romaniei, dar în același timp -așa după cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale nr. 380/2004, publicată în Of. 1015 din 3 nov. 2004- pentru îndeplinirea obligațiilor ce îi revin Statului - pentru asigurarea dezvoltării economice, a aplicării principiilor economiei de piață a unui trai decent, a măsurilor de protecție socială pentru diferite categorii de persoane, etc - este necesară elaborarea unor acte normative de reglementare cu caracter special a diferitelor domenii de activitate.
Un astfel de domeniu, îl constituie acela al raporturilor de muncă în sens larg, unde pentru asigurarea desfășurării în condiții optime, dar și uniforme a acestor raporturi, sunt adoptate acte normative care prevăd drepturi și obligații minimale, respectiv maximale, care urmează a fi respectate în toate situațiile -adică la încheierea tuturor contractelor colective respectiv individuale de muncă.
Ca urmare, cu respectarea acestor obligații impuse în mod firesc, părțile au toată libertatea de negociere, respectiv de stabilire a unor clauze contractuale specifice.
Interpretarea corespunde întru totul dispozițiilor Convenției nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și negociere colectivă Convenției M nr. 154/ 1981 privind negocierea colectivă. ambele ratificate de România.
Curtea constată că sentința instanței de fond este legală, ea reprezentând, în fapt, o transpunere a dispozițiilor-art. 100 " - "drepturile prevăzute în contractele individuale de munca nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă", și respectiv, art. 101 "- "revederile p. contractelor individuale de munca existente la data intrarii in vigoare a contractelor colective de munca, vor fi puse de acord cu prevederile acestora din urma" - din Contractul colectiv la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 invocat de reclamanți, astfel încât, în temeiul art. 312, alin. 1, teza II Civ. recursul pârâtei va fi respins ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1561/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn. /2ex/19.11.2009
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
