Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 623/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 623
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.172 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-, județul P, G, -, -, G, toți prin reprezentant legal G, domiciliat în P,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, iar pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-a depus întâmpinare formulată de intimații-reclamanți.
S-a înmânat avocatului recurentei-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimații-reclamanți având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că adosul salarial pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă s-a făcut începând cu anul 1997, că urmare a negocierilor dintre patronat și sindicat s-a renunțat la suma de 441 lei acordată și s-au acordat procente în raport de vechimea în muncă a angajaților.
Mai arată că această modificare a fost înregistrată prin telexul 2412 care apare în cărțile de muncă ale angajaților, iar în statele de plată sunt calculele făcute
în baza acestui telex prin care se prevede în fapt suplimentarea pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Totodată, arată că în anii următori acest ados a fost inntrodus în salariul de bază, a urmat regula indexărilor ca și partea fixă, reprezentând salariul de bază, astfel încât odată introdus în salariul de bază, acest adaos se va regăsi și în anii următori, până în prezent.
De asemenea, arată că a avut loc o reașezare a grilelor de salarizare, prima reașezare reieșind din adresa nr.IP 3552/29.06.1999 iar cea de a doua din adresa nr.5852/1999, iar din expertiza extrajudiciară efectuată rezultă că cele două reșezări salariale au dus la o reașezare a salariilor și la o indexare a acestora.
În ceea ce privește primele pentru sărbătorile de Paște și C, arată că acestea au fost introduse în salariul de bază prin aceeași metodologie, inițial fiind moficiat CCM pe anul 2003 în baza adresei nr.1451/13.03.2003, modificare intervenită urmare negocierilor dintre patronat și sindicat, prin art.168 alin 3 fiind prevăzută introducerea în salariul de bază a acestui supliment salarial.
Mai arată că acest spor a rămas în salariul de bază și a fost indexat în fiecare an.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul neobligării pârâtei la plata sumelor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și a primelor de C 2007, depunând și concluzii scrise.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, arată că art.168 CCM prevede aceste suplimentări salariale, iar dacă aceste suplimentări ar fi fost introduse în salariul de bază nu ar mai avea eficiență prevederile art.168 CCM, în CCM nu există formularea "începând cu anul 2003", iar pentru anii următori s-au renegociat alte CCM din care rezultă că aceste suplimentări au fost introduse doar în anul 2003.
Mai arată că indexările salariale au fost date de guvern și solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
C U TEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții G, domiciliat în P,-, județul P, G, -, -, G, au chemat in judecata pe parata solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată la plata primelor de C și beneficiul pe anul 2007, aprovizionării de toamnă-iarnă și reactualizarea prețului de benzină pentru anii 2005-2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în perioada 2005, 2006, 2007 au fost salariații societății, iar prin contractul nr. 288/02-15.02.2006 înregistrat la că salariații vor beneficia cu ocazia unor evenimente speciale Paști, ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în formă fixă, fiecare dintre adaosurile prevăzute având un cuantum de un salariu minim pe ramură stabilit potrivit prevederilor contractului.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu expertiză.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, deși a fost legal citată.
Prin sentința civilă nr. 172 din 21 ianuarie 2009 Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C 2007 și aprovizionare toamnă-iarnă 2005-2007 fiecărui reclamant astfel:, G, G, G, suma brută de 2377 lei, -, -, și suma brută de 2377 lei, și suma brută de 850 lei sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
S-a respins capătul de cerere privind beneficiul pe anul 2007, ca neîntemeiat.
Totodată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3330 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert rezultă că în perioada 24.09.2005-24.05.2009 reclamanții au fost beneficiarii unor contracte individuale de muncă încheiate cu SC SA B și implicit și a contractelor individuale de muncă încheiate la nivel de societate în baza căruia au fost îndreptățiți să primească drepturile salariale Prima de C pe anul 2007, beneficiul pe anii 2005-2006 aprovizionare de toamnă-iarnă în perioada 2005-2008.
Potrivit concluziilor aceluiași raport de expertiză coroborat cu înscrisurile depuse, contractul colectiv de muncă încheiat între SNP și salariați reprezentați de pe anul 2007 potrivit art. 168 alin.1 și 2, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SN, iar cu 15 zile înaintea evenimentului pentru care se acordă suplimentările se vor începe negocierile în vederea stabilirii cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, criteriilor și beneficiarilor.
În ceea ce privește aprovizionarea de toamnă-iarnă prin raportul de expertiză întocmit se concluzionează conform art. 176 din CCM nr. 288/2006 la nivelul ramurii de energie termică, petrol și gaze pe anul 2005 prevede că în urma unor evenimente anuale Paști, Ziua Meseriei, C, precum și în luna octombrie, salariații vor beneficia de o suplimentare sub forma unui adaos în firma fixă fiecare dintre adaosuri având un cuantum de un salariu minim pe ramură stabilit conform prevederilor contractului colectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta - pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetele de muncă ale reclamanților rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamanții nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va înlătura obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.172 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, domiciliat în P,-, județul P, G, -, -, G, toți prin reprezentant legal G, domiciliat în P,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. TL/SȘ
3 ex./29.04.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
