Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 630/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 630
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
- - - - Președinte Secție
-- - - Judecător
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat recurenta PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1270/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea întâmpinării de către intimat.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Primarul comunei, jud.M, solicitând instanței ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i acorde indemnizația de conducere corespunzătoare potrivit prevederilor legale în cuantum de 15% din salariul de bază începând cu data de 1.01.2005, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.334/2002, pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008, actualizată cu indicii de inflație începând cu data cu care urma să fie plătită până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că, solicită obligarea pârâtului la plata indemnizației de conducere în cuantum de 25% din salariul de bază și nu de 15%.
In motivare, reclamanta a arătat că îndeplinește funcția de bibliotecar în cadrul Primăriei comunei, având statutul de per4sonal contractual, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.334/2002 pârâtul a refuzat să-i recunoască și să-i acorde indemnizația de conducere de 25%, fiind astfel prejudiciată.
In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus în copie contractul individual de muncă, extras acte normative, hotărâre judecătorească, etc.
Pârâtul a depus întâmpinare conform art. 115-119.civ Cod Penal, prin care a recunoscut că reclamanta îndeplinește funcția de bibliotecar în cadrul Primăriei comunei, nefiindu-i plătită indemnizația de conducere, deoarece resursele financiare sunt limitate, nefiind discutat acest aspect în ședințele Consiliului Local, iar cu privire la cuantumul sporului, acesta a precizat că, reclamanta este îndreptățită la un spor de 15% și nu 25%.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 1270 de la 01 octombrie 2009 admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Primarul comunei, jud.
A obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizația de conducere de 25% pe perioada 24.04.2006 - 1 octombrie 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta este angajată în funcția de bibliotecar în cadrul Primăriei, având statut de personal contractual, iar sporurile salariale de care beneficiază reclamanta sunt reglementate de Legea nr.334/2002.
Instanța a apreciat din interpretarea dispozițiilor art.51 și art.52 al.2 lit.b, din Legea nr.334/2002 că reclamanta având funcția de responsabil de bibliotecă, aspect necontestat de către pârât, este asimilată cu funcția de șef de birou, fiind astfel îndreptățită a-i fi acordat sporul de 25% pe perioada 24.04.2006 - 1.10.2009, sumă rezultantă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Cu privire la perioada 1.01.2005 - 24.04.2006 (data introducerii acțiunii), instanța și-a format convingerea că dreptul la acțiune este prescris și urmează să procedeze în consecință în sensul că nu va acorda cele solicitate pe acest interval de timp.
In temeiul art.274 civ Cod Penal, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de reclamantă cu purtarea prezentului proces civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Primăria Comunei - Primarul Comunei criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea și a obligat Primăria comunei M la plata sporurilor solicitate, întrucât aceste sporuri, chiar dacă sunt prevăzute de Legea 334/2002, ele nu au fost dovedite de reclamantă, iar instanța de fond nu motivează în nici un fel acordarea acestora. Pentru indemnizația de conducere de 25 % - șef birou în conformitate cu prevederile legale acesta trebuia să aibă în subordine anumite persoane, adică să existe un birou în cadrul bibliotecii pe care acesta să-l conducă, ori în speță este vorba de un singur bibliotecar - reclamanta care nu poate fi și șef birou și subordonat.
A mai arătat că biblioteca comunală este o bibliotecă mică nefiind foarte mulți cititori și consideră că acordarea sporului de conducere este neîntemeiat, întrucât în cadrul bibliotecii comunale nu există probleme care să o suprasolicite pe reclamanta.
A mai arătat recurenta că potrivit OUG 24/2000 la nivelul aparatului propriu al administrațiilor publice locale se aplică anexa nr. /b care reglementează nivelul indemnizațiilor de conducere specifice astfel la litera c punctul 1.3. - la nivel de comună șef birou prevede 15 % și nu 25 % cum se solicită în acțiunea introductivă.
Recursul este nefondat.
Intimata - reclamantă este personal contractual angajat ca bibliotecar în cadrul Primăriei Comunei.
Conform prevederilor art.25 si 26 din Codul Munciip rin clauza de mobilitate, părțile în contractul individual de munca stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de munca. În acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natura.
Prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de munca și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunostinta în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de munca sau în contractele individuale de munca.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpa la plata de daune-interese.
Deosebit de remunerația de baza astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și a importantei sociale a serviciilor profesionale pe care aceasta le executa, în temeiul art. 25 și 26 din Codul Muncii <LLNK 12003 53 10 202 25 35>intimata - reclamantă poate negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de confidențialitate.
Potrivit art.13 din OUG123/2003 sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Categoriile de personal, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de reglementările în vigoare, de către ordonatorii principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Cum intimata - reclamantă prin specificul activității desfășurate intra in posesia unor date cu caracter confidențial aceasta este îndreptățită la acordarea sporului de confidențialitate aplicat la salariul de baza.
De asemenea, intimata - reclamantă își desfașoară activitatea in afara instituției, fiind nevoita sa se deplaseze la diverse instituții.
Din economia textelor legale amintite rezulta ca intimații sunt obligați sa plătească intimatei - reclamante sporul de confidențialitate de 10 % aplicate la salariul de încadrare.
Așa fiind, în baza art. 312 Cod pr.civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1270/01.10.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | Judecător, - - |
Grefier, |
15.02.2010
Red. -
2 ex/DM
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Mihaela Mitrancă
