Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 637/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 637/
Ședința publică din 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL G, cu sediul în procesual ales în G,-, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, G, G, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 432 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1, sector 1, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE G, cu sediul în galați,- și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 octombrie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 9 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.7924/121 din 28.11.2007 la Tribunalul Galați reclamanții, G, -, G -, -, -, -, -, prin reprezentant legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative-Biroul Teritorial Galați, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative Inspectoratul Județean de Poliție G solicitând obligarea acestora la plata sporului de fidelitate cuvenit salariaților civili, procentual în funcție de vechimea fiecăruia de la data de 27.11.2004 până la data introducerii acțiunii civile și obligarea pârâților de a le plăti acest spor și în viitor; la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 și plata pentru viitor a acestor sume; obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, ca pe viitor în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget, sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
În motivarea acțiunii civile reclamanții au susținut că potrivit OG nr.38/2003 polițiștii din cadrul Ministerului d e Interne și Reformei Administrative primesc lunar spor de fidelitate ce se acordă procentual în funcție de vechimea în activitate a fiecărui salariat, iar la plecarea în concediul de odihnă aceștia primesc o primă de vacanță egală cu salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu.
Încă de la nașterea acestor drepturi, salariații civili din cadrul pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție printre care și ei, reclamanții, nu au primit acest drepturi întrucât s-a apreciat nelegal și discriminatoriu că numai polițiștii pot beneficia de acestea au arătat reclamanții.
Conform art. 49 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile de ordine publică, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale din ministerul Administrației și Internelor, care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de sporurile, primele și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, au arătat reclamanții.
Au considerat reclamanții că în mod discriminatoriu și nejustificat li se refuză acordarea acestor drepturi întrucât lucrează în aceleași condiții ca polițiștii, aspect confirmat de acordarea sporului de dispozitiv de 25% din salariul de bază: spor pentru condiții de pericol deosebit, în procentul similar prevăzut pentru polițiști, astfel că angajatorul recunoaște implicit că, condițiile în care-și desfășoară activitatea sunt similare.
În dovedirea temeiniciei și a legalității acordării primelor de concediu pe anii 2001 - 2007, drept conferit prin lege, dar care nu le-a fost acordat, reclamanții au invocat Decizia nr.XXIII/12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Au mai susținut reclamanții că în art. 41 alin.2 din Constituție se consacra dreptul la muncă și la concediu de odihnă anual plătit, dreptul la prima de vacanță constituind o formă de remunerare muncii, ce face parte din conținutul complex al dreptului la muncă, dar și din conținutul drepturilor patrimoniale ale salariatului.
Prin încheierea de ședință din 17.12.2007 la cererea reclamanților a fost introdus în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii civile a reclamanților.
A arătat pârâtul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de nr.OUG24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar cu modificările și completările ulterioare și nu de nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din ministerele publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că în art. 49 din Legea nr.138/1999 personalul civil din Ministerul Int6ernelor și Reformei Administrative, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel că, în mod evident, personalul civil din MIRA nu poate beneficia de plata acestor drepturi a arătat pârâtul.
OUG nr.24/2000 cu modificările ulterioare nu instituie dreptul la spor de fidelitate și prima de concediu pentru această categorie de persoane.
Personalul contractual civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative - tâmplar, electrician, o femeie de serviciu, un șofer - nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști), astfel că nu pot primi aceleași sporuri cu cele ale polițiștilor, care îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute în art. 26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, personalul contractual civil îndeplinind atribuțiile stabilite în contractul individual de muncă a mai arătat pârâtul.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauză, întrucât acesta nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât deoarece conform art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000.
Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție G prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat și el respingerea acțiunii civile a reclamanților ca nefondată.
A arătat pârâtul că reclamanții nu pot invoca ca temei al acordării drepturilor solicitate disp. art. 49 din Legea nr.138/1999 întrucât acestea se acordă angajaților care au calitatea de polițist - respectiv sporul de fidelitate, iar în ceea ce privește prima de vacanță ea nu este prevăzută în actul normativ prin care se stabilesc drepturile salariale personalului contractual.
Prin sentința civilă nr. 432 din 1.09.2008 s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, -, G -, -, -, -, -, prin reprezentant legal Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative-Biroul Teritorial Galați, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative Inspectoratul Județean de Poliție G și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că cererea reclamanților de acordare sporului de fidelitate de 25% acordat de lege polițiștilor, întemeiată pe ideea de discriminare în raport cu această categorie profesională este nefondată.
S-a mai reținut de instanța de fond că întotdeauna când legiuitorul acordă un spor are în vedere un scop, un criteriu și în acest caz a urmărit fidelizarea polițiștilor pentru ca aceștia să nu emigreze de la o ocupație la alta și pentru a beneficia de cadre specializate și cu experiență, astfel că acesta a fost scopul legii la acordarea acestui spor și chiar dacă reclamanții lucrează în aceeași clădire cu cadrele militare aceasta nu înseamnă că lucrează și au activități similare cu polițiștii.
Reclamanții, a mai reținut instanța de fond, nu intră în sfera persoanelor reglementate de nr.OG38/2003.
Cu privire la primele de vacanță pentru anii 2000 - noiembrie 2004 dreptul la acțiune este prescris fiind un drept de creanță ce poate fi cerut în 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune a mai reținut instanța de fond.
Reclamanții, a mai arătat instanța de fond, fac parte din categoria personalului civil contractual ale căror drepturi sunt reglementate de nr.OUG24/2000 și nu beneficiază de prime de concediu de odihnă.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond, pentru a invoca discriminarea în raport cu altă categorie profesională sau chiar cu aceeași categorie, deci pentru a putea invoca că la situații similare se aplică tratamente diferite și discriminatorii trebuie să le raportăm la ceva pentru a vedea ce anume este similar și asemănător, astfel că criteriul la care trebuie raportat este legea și anume scopul legii.
S-a arătat că reclamanții consideră că deși efectuează activități similare cu cele ale polițiștilor nu beneficiază de aceleași drepturi și sporuri salariale cu aceștia situație care nu poate fi reținută pentru că calitățile/funcțiile în care sunt angajați reclamanții - telefonist, electrician, secretară, îngrijitoare, referent, instalator, etc. - nu sunt și nu pot fi similare cu calitatea de polițist și respectiv activitățile ce le implică profesiile acestora, singurul aspect comun fiind clădirea în care își desfășoară activitatea și eventual Sindicatul din care fac parte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G, G, prin reprezentantul lor Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra disp. art. 29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unitate din Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2008 - 2009 conform căruia "personalul contractual care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
De asemenea, au arătat recurenții - reclamanți, considerentele instanței de fond conform cărora dreptul la prima de vacanță pentru anii 2000 - 2004 ar fi prescris nu pot fi primite deoarece acest drept a fost suspendat în mod continuu prin legile bugetare până la finele anului 2006 și de la 01.01.2007 nu au trecut mai mult de 3 (trei) ani până la introducerea acțiunii.
Discriminarea la care sunt expuși în raport cu alți angajați polițiști în cadrul MIRA există atât timp cât au aceleași fișe a postului și îndeplinesc aceleași obligații de serviciu, au arătat reclamanții - recurenți.
Referitor la primele de vacanță pentru anii 2000 - 2002 reclamanții au arătat că atât ei cât și polițiștii au aceeași lege de salarizare - Legea nr. 138/1999, în care în art. 49 se prevede imperativ că au aceleași drepturi cu polițiștii.
Au mai arătat recurenții - reclamanți că prin OUG nr. 146/2007 s-a recunoscut expres tuturor funcționarilor publici dreptul la primele de vacanță pe anii 2001 - 2007 și a obligat toate instituțiile publice să acorde în integralitate aceste prime, ca o materializare a dreptului.
Pentru perioada 2003 - 2007 prin nr.OG38/2003 și nr.OUG146/2007 și lor asemenea polițiștilor, ar fi trebuit să li se acorde prime de vacanță au arătat reclamanții recurenți.
Cu privire la sporul de fidelitate, recurenții - reclamanți au arătat că potrivit OG nr. 38/2003 polițiștii din cadrul MIRA primesc acest spor, apreciindu-se nelegal și discriminatoriu că nu pot beneficia de el, astfel că și cu privire la acest drept fac trimitere la disp. art. 49 din Legea nr. 138/1999.
Au arătat recurenții - reclamanți că acordarea sporului de dispozitiv denotă că își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și polițiștii.
În dovedirea temeiniciei și a legalității acordării dreptului la primele de concediu pe anii 2000, 2001, 2002, 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 recurenții - reclamanți au invocat Decizia nr. XXIII/12 decembrie 2005 și Decizia nr.XII/februarie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile așa cum au formulat-
Nu și-au motivat în drept recursul declarat.
Prin întâmpinările depuse pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Județean de Poliție G au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Pârâtul a arătat că drepturile bănești ale personalului contractual sunt prevăzute în nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și nu de cele ale nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Inspectoratul Județean de Poliție Gas usținut că nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra art.29 din Contractul colectiv de muncă la nivelul grupului de unitate din pe anii 2008 - 2009, în primul rând pentru că acesta nu a fost invocat în acțiunea introductivă iar în al doilea rând el a fost publicat după pronunțarea sentinței civile, respectiv la 4.04.2008 (sentința civilă pronunțată la 1.04.2008).
A mai arătat că în cauză nu există discriminare potrivit art.2 din nr.OG 137/2000, întrucât reclamanții, personal contractual și polițiștii, funcționari publici cu statut special, nu se află în situații analoage sau comparabile.
În cauză a mai arătat pârâtul nu sunt aplicabile disp. nr.OUG 146/2007 reclamanții nefăcând parte din categoriile profesionale căreia i se adresează.
Prima de vacanță le-a fost acordată polițiștilor prin nr.OG38/2003 începând cu anul 2004 și nu cu anul 2001 mai arătat pârâtul.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate în cauză, de dispozițiile legale aplicabile, de criticile formulate de recurenții - reclamanți cât și de disp. art.304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi primită susținerea recurenților - reclamanți în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra art. 29 din Contractul Colectiv de muncă la nivelul grupului de unitate din MIRA pe anii 2008 - 2009 întrucât acesta nu a făcut obiect de discuție la instanța de fond.
Reclamanții prin acțiunea civilă formulată introdusă la 28.11.2007 au cerut drepturi salariale anterior acestei date, pe o perioadă de 3 (trei) ani începând cu 27.11.2004.
Ori acest contract colectiv de muncă are în vedere perioada 2008 - 2009.
De asemenea, el a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 176 din 4.04.2008 deci după pronunțarea sentinței civile nr. 432 din 1.04.2008.
În mod corect instanța de fond a respins ca fiind prescris dreptul la acțiunea pentru prima de vacanță pentru anii 2000 - 2004.
Suspendările dispuse prin legile bugetare fiind anuale, ele au încetat odată cu încetarea aplicării legii bugetare care este anuală dată de la care se năștea dreptul la acțiune.
Instanța de fond, de asemenea a reținut corect că nu poate fi reținută existența unei situații discriminatorii între personalul contractual și polițiști care sunt funcționari publici cu statut special întrucât nu există o situație analogă sau comparabilă.
Faptul că împart același birou nu poate fi considerată ca fiind o situație comparabilă fiecare din cele două categorii profesionale - personal contractual și polițiști având atribuții separate, specifice.
Sistemul de salarizare al celor două categorii socio - profesionale este diferit: personalul contractual OUG nr.24/2000, polițiști nr.OG38/2003.
În cauză, recurenților - reclamanți nu le sunt aplicabile disp. art. nr.OUG 146/2007 privind prima de vacanță care are în vedere acordarea acestui drept unei anumite categorii profesionale condiționat și de existența unui titlu executor - hotărâre judecătorească.
Sporul de fidelitate se acordă polițiștilor conform nr.OG38/2003, spor care nu se regăsește în legislația de salarizare a personalului contractual nr.OUG24/2000.
Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea cadrelor militare iar art. 49 are în vedere personalul civil care desfășoară activități similare cu ale cadrelor militare.
Ori reclamanții, personal contractual: nu pot avea atribuții similare cu ale cadrelor militare.
Nu sunt aplicabile în cauză prevederile Decizei nr.XXIII/12 decembrie 2005 și Decizia nr.XII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizii date în recursuri în interesul legii care se referă la drepturile unei alte categorii profesionale, care nu are nici o legătură cu personalul contractual.
Pentru toate aceste motive în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - BIROUL TERITORIAL G, cu sediul în procesual ales în G,-, în calitate de reprezentant legal al reclamanților, G, G, împotriva sentinței civile nr. 432 din 01.04.2008 a Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 09 Octombrie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /04.11.2008
:DC/2 ex/11.11.2008
Asistenți judiciari: /
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
