Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6488/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA spor -psihiatrie
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6488
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu judecător
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
**************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2009, privind recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.364/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Clinic de și chemații în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate D și Ministerul Sănătății Publice prin Direcția de Sănătate publică D, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2009 și încheierea de ședință 11.11.2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie și când, instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 18 2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.364 din 02.02.2009, pronunțată de pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s- respins acțiunea precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție Casa de Asigurări de Sănătate și Autoritatea de Sănătate Publică
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta este salariata pârâtului Spitalul Clinic de C, în calitate de infirmieră în cadrul Compartimentului de Terapie.
Potrivit Legii 125/2005, a HG 281/1993, modificată și completată prin HG 1471/2004, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin ordinul comun nr- la Anexa nr. 1, introdus un nou capitol definit "A I" prin care s-a stabilit că "pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar, din secții și compartimente cu paturi de psihiatrie, se va acorda un spor de 75 % din salariul de bază".
Conform art. 13 alin.1 din Legea 125/2005, acest spor a fost stabilit în cuantum de 50 - 100 % din salariul de bază.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea de Sănătate Publică D, cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic de C, instanța urmează să o admită cu motivarea că în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.
Între Autoritatea de Sănătate Publică D și reclamantă nu există raporturi juridice de muncă, astfel că aceasta nu are atribuții privind stabilirea și plata sporurilor și nici pentru asigurarea fondurilor pentru cheltuieli salariale.
De asemenea, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Casa de Asigurări de Sănătate, deoarece atribuția de acordare a sporului solicitat de angajați, revine în exclusivitate spitalului care are raporturi de muncă cu aceștia.
Acest fapt a fost stabilit și prin decizia nr. 41/22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în litigiile dintre personalul medical și unitățile sanitare, având ca obiect plata unor drepturi unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, casele de asigurări sociale de sănătate nu au calitate procesuală pasivă.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât prin întâmpinare instanța a constatat că a rămas fără obiect ca urmare a faptului că reclamanta a precizat acțiunea, arătând că perioada pentru care solicită acordarea sporului începe cu august 2006 și față de data introducerii acțiunii se constată că au fost respectate disp.art.283 alin1 lit.c din C muncii.
Pe fondul cererii precizate de reclamantă, Tribunalul a constatat următoarele:
Perioada pentru care se solicită sporul pentru condiții periculoase este august 2006 - aprilie 2008.
Sporul pentru activitate desfășurată în condiții deosebit de periculoase a fost reglementat în timp prin mai multe acte normative, după cum se va arăta în cele ce urmează:
Astfel, HG 281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, modificată și completată prin HG 561/2000, care prevedea că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții naționale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Prin OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, aprobată cu modificări prin Legea 125/2005, intrată în vigoare la 01.01.2005, a fost prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. c un spor de până la 25 % din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă.
Aceleași dispoziții sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, aplicabil în perioada supusă judecății.
Art.13 alin 3 din OUG 115/2004 a prevăzut că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. 1, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin Ordin al Ministrului Sănătății, cu consultarea sindicatelor sanitare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară.
Așadar, acordarea sporului se face în condițiile stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, în concret Ordinul nr. 721/07.07.2005.
Potrivit Anexei 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 beneficiază de spor de până la 25% din salariul de bază personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar din compartimentele de terapie intensivă.
Potrivit Anexei nr.2 lit.B pct 2 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 beneficiază de spor de 50%-75% personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoarele și compartimentele paraclinice și din structurile de primire a urgențelor din spitalele de psihiatrie.
Spitalul pârât este o unitate sanitară având în structura sa organizatorică secții cu profiluri diferite (secții de neurologie, secții de psihiatrie),din structura spitalului făcând parte și compartimentul TI cu un număr de 15 paturi, astfel cum rezultă din Anexa la Ordinul nr.574/2002 al Ministrului Sănătății.
În aceste condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.9 din regulamentul sus menționat în conformitate cu care "În unitățile care au în structură secții sau compartimente de diferite profiluri se acordă spor numai personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.)".
Având în vedere locul de muncă al reclamantei - Compartimentul de Terapie instanța apreciază că reclamantei i se cuvenea acordarea sporului de 25% prevăzut de Anexa 3 lit A pct 3 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 și nu cel prevăzut în Anexa nr.2 lit.B pct 2.
Legiuitorul a înțeles să instituie prin norme speciale care nu pot fi aplicate prin extensie sau analogie sporuri diferite pentru fiecare loc de muncă în parte ( compartiment, secție) având în vedere specificul muncii, condițiile concrete în care își desfășoară activitatea personalul angajat, gradul de risc pe care îl presupune fiecare loc de muncă.
De asemenea legiuitorul a stabilit printr-o dispoziție expresă că fiecare spor în parte se acordă personalului care lucrează permanent în secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele regulamentului (TBC, boli infecțioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantilă, sanatorii preventorii, etc.), neputând fi cumulate sporurile.
Cum reclamanta lucrează permanent în compartimentul de terapie intensivă, iar nu în secția de psihiatrie,instanța apreciază că aceasta nu este îndreptățită să primească sporul specific secției de psihiatrie prevăzut de Anexa nr.2 lit.B pct 2 din Ordinul nr. 721/07.07.2005 indiferent că spitalul în ansamblul său este spital de psihiatrie.
Nu are nicio relevanță faptul că la compartimentul de terapie intensivă sunt repartizate 15 paturi, acesta nefiind un criteriu prevăzut de legiuitor pentru stabilirea sporurilor, iar instanța nu poate proceda la a adăuga la lege.
De asemenea, nu are relevanță susținerea reclamantei că intră totuși în contact cu bolnavii psihici. Contactul cu persoana bolnavă psihic tratată în acest compartiment, prezintă grad de periculozitate, însă legiuitorul apreciat că sporul se impune a se acorda numai personalului sanitar care are un contact prelungit cu bolnavul, complexitatea normelor medicale presupunând un risc mai mare.
Este neîntemeiată și susținerea reclamantei că din mai 2008 pârâtul ar fi recunoscut dreptul solicitat și ar fi acordat sporul de 75% specific secțiilor de psihiatrie. De fapt de la această dată pârâta a acordat personalului de la terapie intensivă sporul prevăzut de anexa II lit. A indice 1 pct 4 din Ordinul 721/2005, așa cum a fost modificat prin Ordonanța 17/2008(A^1. Spor mediu de 75% din salariul de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă) spor care are același cuantum cu cel solicitat de reclamantă, cel prevăzut de Anexa II, lit.B, pct.2 pentru secțiile de psihiatrie.
Față de considerentele expuse, se constată că acordarea sporului de 75% din salariul de bază pentru condiții periculoase nu este prevăzut pentru personalul sanitar care tratează bolnavii psihici în Compartimentul de Terapie, motiv pentru care a fost respinsă cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, arătând în esență că, aceasta este afectată de motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și art. 3041. civ. - lipsa motivelor pe care se sprijină, combinată cu motive contradictorii, aplicarea greșită a legii dar și lipsa de rol activ al instanței cu ignorarea unor drepturi câștigate în anumite perioade de timp.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul este fondat pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
În prealabil, Curtea consideră necesar a fi făcute următoarele precizări:
1.pentru a fi înțelese efectele, respectiv modul de aplicare a unui act normativ, în general, este necesară analiza rațiunii legislative care a condus la elaborarea acelui act;
2.dacă un act normativ este construit pe structura unui alt act normativ deja existent, pe care acesta îl modifică ori îl completează, rezultă că acele "elemente de noutate" prezintă rațiuni legislative speciale. Aceasta presupune că anumite împrejurări, situații, condiții etc. au determinat necesitatea includerii și a acelui domeniu, sector, categorie, etc. sub incidența respectivului act normativ;
3.deși dispozițiile art. 112 punctul 4. Civ. impun, în general, reclamantului care promovează o cerere de chemare în judecată, să precizeze motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, lipsa însăși acestui temei ca și invocarea greșită a acestuia nu va conduce la nulitatea cererii de chemare în judecată ci, dacă acțiunea este suficient motivată în fapt, aceasta permite instanței de judecată, să realizeze calificarea legală corectă a cererii.
Sigura condiție impusă de lege pentru această din urmă ipoteză este aceea a punerii în discuția prealabilă a părților a temeiului juridic, pentru ca acestea să nu fie surprinse de calificarea juridică dată de instanță și să își poată face apărarea în mod corespunzător.
Dincolo de termenii folosiți sau de sensul gramatical al acestora, cel care face interpretarea legii și aplicarea temeiului juridic corespunzător în cauza dedusă judecății, este judecătorul.
Acesta este singurul în drept să ceară sau să pună în dezbaterea părților, oricare alte împrejurări de fapt ori de drept, chiar nemenționate în cerere sau apărări, în întâmpinare, fiind dator să depună stăruințe în acest sens, prin toate mijloacele, chiar cu opoziția părților, scopul fiind pronunțarea, în final, unei hotărâri temeinice și legale ( art. 129. Civ. ).
Aceste precizări se impun întrucât, pe de-o parte, motivele de recurs ridică problema temeiului juridic aplicabil, iar pe de altă parte, legitimitatea temeiului juridic solicitat de reclamantă a fi aplicabil și categoriei de personal medico-sanitar din care face parte, nu poate face abstracție de normele aplicabile altor categorii de salariați adică, stabilirea temeiului juridic este corectă în măsura în care el se coroborează și cu restul dispozițiilor legale existente în același act normativ sau la care aceste reglementări fac trimitere.
Aceste aspecte constituie motive de recurs, chiar dacă recurenta a formulat aceste critici intr-o manieră diferită de cea expusă de instanță.
Analizând actele normative ce conțin dispoziții privind salarizarea în domeniul sanitar, există două mari categorii de sporuri aplicabile și anume:
- o categorie desporuri specifice ramurii medicaleîn care activează personalul în cauză, stabilit în funcție de activitățile, atribuțiile de serviciu care în mod curent solicită o încordare psihică de grade diferite, deosebit de locul unde își desfășoară activitatea personalul în discuție (a se vedea aici sporurile specifice anatomiei patologie, unităților de urgență, radiologiei, oncologiei etc.)
- oad ouă categorie desporuri, ierarhizate și apreciate ca atare, princaracteristicile locului în care își desfășoară activitateapersonalul în discuție și care presupune categorii de riscuri sau dificultăți deosebite de cele care derivă în mod în mod obișnuit, din practicarea unei anumite specialități medicale sau a unor activități conexe acesteia.
Aceste sporuri sunt, în cadrul fiecărei categorii, ierarhizate pe grade, impuse de diferențele și rezultatul comparațiilor realizate în cadrul aceleiași categorii.
Raportat la speța de față -recurenta reclamantă este infirmier medical la Compartimentul de terapie intensivă din cadrul Spitalului de Psihiatrie - Curtea apreciază că această din urmă categorie de sporuri,specifice locului de muncă, este aplicabilă întregului personal care își desfășoară activitatea în cadrul clinicii de psihiatrie întrucât, pe lângă încărcătura nervoasă pe care o presupune activitatea dintr-o secție de terapie intensivă( ) în mod obișnuit, personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar al secției este expus și unei alte categorii de riscuri.
Aceste riscuri sunt rezultatul faptului că, actul medical adresat unei categorii de bolnavi aparte, bolnavii psihic, presupune expunerea la factori cu potențial de agresivitate diferit, potențial de agresivitate care poate fi manifest sau nemanifest.
psihic sunt, de regulă, tratați în spitale deosebite de rețeaua comună, uneori chiar izolate.
În cadrul unui astfel de spital sau clinici de psihiatrie, potențialul de agresivitate nu poate fi limitat, în nici un caz, la patul sau salonul unde este internat respectiv tratat bolnavul psihic, el existând în toată incinta clinicii sau spitalului de specialitate.
bolnavi nu sunt imobilizați permanent, ei având acces în toate compartimentele și structurile spitalului - în funcție de gravitatea diagnosticului stabilit - ca și în toate locurile permise din incinta clinicii de psihiatrie.
Aceasta este rațiunea pentru care, pe de-o parte, nu numai personalul medico-sanitar și auxiliar de specialitate - psihiatrie - primește un salariu sporit ci și alte categorii de angajați, care își desfășoară activitatea în astfel de clinici sau spitale: personalul (50%), personalul de deservire (50 %), muncitorii care supraveghează bolnavii(75%), personalul medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoare ( 75% ) etc.
A restrânge sfera de aplicare a acestui spor la specialitatea medicală psihiatrie și, prin urmare, a pune semnul de echivalență între sporul specific specialității medicale pe care o are reclamanta ( ) și sporul specific locului de muncă unde în mod concret își desfășoară activitatea reclamanta, înseamnă practic a lipsi de conținut o serie de dispoziții legale, a căror elaborare s-a dovedit a fi necesară pentru atenuarea, respectiv limitarea depopulării comunităților psihiatrice: clinicile și spitalele de psihiatrie înregistrează un mare număr de transferuri de personal către rețeaua comună medicală, datorită riscului la care este supus în exercitarea actului medical, fără o remunerație corespunzătoare.
Aceste rațiuni expuse de regulă în interpelările parlamentare, în preambulul ordinelor, regulamentelor și circularelor Ministerului Sănătății, respectiv în expunerile de motive ale actelor normative referitoare la salarizarea în domeniul sanitar, au impus introducerea psihiatriei în categoria locurilor de muncă cu condiții deosebit de periculoase.
Astfel, analizând cronologic actele normative care reglementează sporurile aplicabile în domeniul sanitar în general, și a celui din care face parte și reclamanta, în special, se constată că, prin HG281/1993privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv în nota la anexa la care fac trimitere dispozițiile art. 8 lit. ( " pentru condiții deosebit de periculoase, vătămătoare, nedorite sau pentru condiții dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre")psihiatria, ca domeniu distinct,nu este prevăzută, în schimb,terapia intensivăeste prevăzută cu unspor de activitatece solicită o încordare psihică foarte ridicată, spor în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Ulterior, prin HG1471/9 sept. 2004pentru modificarea art. 8 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetareeste introdusă și psihiatria la"condiții deosebit de periculoase"alături de "leprozerii, anatomie patologică și medicină legală, TBC, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății ca beneficiind de sporul de 50 - 100% din salariul de bază".
Această dispoziție este menținută si nuanțată prin OUG115/2005 care, la art.13 litera e), prevede faptul că,pentru condiții deosebit de periculoase din: leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie, medicina legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de bază
Prin legea nr. 125/2005, care aprobat cu modificări ordonanța de urgenta amintită, la punctul 5, prevede că: " articolul 13 va avea următorul cuprins: rt. 13. - (1) In raport cuconditiilein care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: - e) pentruconditii deosebit de periculoase:leprozerii, anatomie patologica, TBC, dializa, personalul blocului operator,psihiatrie,medicina legala, epidemii deosebit de grave si altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50-100% din salariul de baza ";
Curtea constata așadar ca, in reglementările precizate, sporul de 50-100% este acordat, nu in considerarea exercitării actului medical in specialitatea psihiatrie, ci in considerarea psihiatriei, in general, ca fiind inclusa in categoria condițiilor deosebit de periculoase, stabilite in funcție de:
a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activității desfășurate la locul de munca;
b) gradul de creștere a indicilor de morbiditate la locurile de munca respective;
c) înregistrarea unor cazuri de accidente de munca produse la locul de munca.
Aceste imprejurari urmează constate prin buletinele de determinare - care există și la dosarul cauzei- prin expertizare a locurilor de munca, eliberate de compartimentele de specialitate din cadrul direcțiilor de sănătate publica și avizate de inspectoratele teritoriale de munca, care constata ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de munca și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționează normal.
Din acest punct de vedere, apare necesară sublinierea ca nu activitatea specifica ramurii medicale -psihiatrie determina atragerea condițiilor deosebit de periculoase de muncă, ci caracteristicile locului de munca unde se realizează actul medical - urmând a distinge intre unitățile de profil-psihiatrie si rețeaua sanitară comună generală unde, in diverse situații sunt tratați bolnavii psihic.
Aceasta distincție are acoperire atât in textul legii 125/2005 cat si in acela al regulamentului nr. 721/2005 dat in aplicarea legii, întrucât, in art.7 din Regulament este prevăzut că, a acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase, vor fi avuți în vedere factori care determina încadrarealocului de muncaîn una dintre cele trei categorii:
a) natura factorilor nocivi - fizici, sau biologici - și mecanismul de acțiune a acestora asupra organismului;
b) intensitatea de acțiune a factorilor nocivi sau asocierea acestor factori;
c) durata de expunere la acțiunea factorilor nocivi;
d) existenta unor condiții de munca ce implica un efort fizic mare, în condiții nefavorabile de microclimat, zgomot intens sau vibratii;
e) existenta unor condiții de munca ce implica o suprasolicitare nervoasa, determinata de un risc de accidentare sau de imbolnavire;
f) structura și nivelul morbiditatii în raport cu specificul locului de munca;
g) alte condiții de munca vătămătoare, grele sau periculoase, care pot duce la uzura prematura a organismului.
Curtea constată ca fiind lipsită de suport real și conținut științific reținerea de către instanța de fond a împrejurării că, neavând contact prelungit cu bolnavul psihic, reclamanta -ca personal auxiliar medical -infirmieră in cadrul compartimentului - nu este supusă gradului de risc specific clinicii de psihiatrie.
Pentru aceleași considerente va fi înlăturată și susținerea intimatei potrivit căreia, chiar daca personalul de la terapie intensiva intra in contact direct cu bolnavul psihic, acesta nu mai prezintă nici un pericol, fiind aduși in clipele terminale ale vieții lor.
Aplicarea tratamentului asupra unui bolnav diagnosticat cu afecțiuni de natură psihiatrică comporta o abordare diferita fata tratamentul aplicat unui bolnav care nu prezintă astfel de afecțiuni, lucrările din domeniul sanitar și de specialitate, relevând faptul că, în serviciile de psihiatrie majoritatea bolnavilor sunt aduși in structurile de primiri-urgente respectiv în compartimentul terapie intensiva în stare de agitație psihomotorie sau după săvârșirea unor acte antisociale, însoțiți de organe de ordine sau aparținători care îi imobilizează - fiind recunoscuta agresivitatea bolnavilor de epilepsie precum manifestările persoanelor toxico-dependente care sunt tratate tot in aceste clinici.
Exista accidente, răniri, distrugeri de bunuri, la săvârșirea cărora se retine întotdeauna starea de " discernământ abolit" sau " discernământ diminuat".
în serviciile de psihiatrie este mult mai mare decât în alte ramuri întrucât majoritatea bolnavilor aduși nu își respectă igiena corporală prezentând infecții și parazitoze. Majoritatea cazurilor TBC se descoperă la bolnavii psihic, aceștia putând adesea prezenta parazitoze, sifilis, etc. constituind adevărate focare de infecție.
Majoritatea bolnavilor psihic au o rezistență imunitară deficientă, fapt ce îi face mult mai receptivi la bolile infecto-contagioase.
Pericolul de contaminare in cadrul serviciului de este foarte crescut având în vedere că aici se fac injecții intramusculare și intravenoase, intrându-se direct în contact cu saliva acestor bolnavi, atât atunci când se administrează pe cale orală medicația prescrisă cât și atunci când se verifică dacă a fost înghițită.
Activitatea în condiții extrem de dificile cu suprasolicitare nervoasă este cel puțin la fel de ca munca în care există o mare concentrare intelectuală deoarece examinarea, urmărirea, înțelegerea informațiilor, a substratului conștient a conflictelor, a disimulării necesită permanent efort intelectual si concentrare nervoasă deosebită într-o muncă extrem de abstractă si epuizantă.
Condițiile psihice deosebit de stresante conduc la acumularea depresiei si epuizării nervoase prin ascultarea permanentă a tot felul de drame umane iar lucrul cu persoane depresive, cu crize de anxietate, cu deliruri paranoide are repercusiuni asupra stărilor afective determinând chiar, existența ca boală profesională la personalul din psihiatrie, depresia si anxietatea.
Acestea sunt rațiunile legale in virtutea cărora, dispozițiile care reglementează aplicarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase de munca nu sunt condiționate de durata contactului efectiv cu bolnavul psihic, ci de desfășurarea activității in clinica de psihiatrie.
Art. 10 din regulament: " de spor ( 50-100%) conform prezentului regulamentîntregul personalcare lucrează în secțiile și compartimentele exterioare care au sediul separat de unitatea cu personalitate juridică cu profil de TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc".
Dispozițiile legale, numai interpretate în acest fel pot fi coroborate, după cum s-a arătat anterior, cu dispozițiile aceluiași act normativ care stabilesc un spor superior inclusiv pentru personalul din aceste clinici, personal al cărui "contact prelungit cu bolnavul" este exclus.
Curtea subliniază totodată ca si contactul prelungit cu bolnavul psihic prezintă relevanta juridica insă, intr-o alta ipoteza decât cea dedusa judecații de fata și anume, in situația in care acest bolnav este tratat in cadrul unor compartimente speciale de psihiatrie dinrețeaua sanitară generală, sau este tratatin alte secții din rețeaua generală,ipoteze in care, atragerea sporului se va face conform dispozițiilor prevăzute de art.9 din regulament " in unitățile care au în structura secții sau compartimente de diferite profiluri se acorda spornumai personalului care lucrează permanentîn secțiile sau compartimentele prevăzute în anexele la prezentul regulament (TBC, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie infantila, sanatorii, preventorii etc.) respectiv proportional cu timpul cat personalul altor unitati sau personalul care activeaza in alte compartimente ( specialităti medicale) din aceeași unitate, prestează activitate la aceste locuri de munca - unde este tratat un bolnav psihic (art. 11 ).
Pentru aceste considerente, având în vedere si limitele investirii prin motivele de recurs, Curtea constată că recursul este fondat, sentința civilă fiind afectată de motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct.9 civ. ( aplicarea gresita a legii ) si, admitându- in temeiul art. 312 alin 1 teza 1.civ. va modifica sentința civilă in sensul admiterii în parte actiunii formulată de reclmanta astfel cum a fost precizată, urmând obliga pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie să acorde reclamantei sporul de condiții deosebit de periculoase intre 50-100% intr-un cuantum egal cu diferenta dintre sporul de 75 % și cel efectiv incasat în perioada martie 2005-februarie 2008, astfel cum rezultă din statele de plata depuse la dosar.
Stabilirea cuantumului de 75 %, conform dispozițiilor art. 7 din Regulamantul 721/2005 este determinată ca limită ( legea prevede un spor de 50-100%) de prevederile anterioare - HG1471/2004 care prevedeau acest spor, de faptul că la nivelul unității sanitare, personalul primește sporul prevăzut de același articol stabilit la nivelul minim, de 50%, dar și de împrejurarea că, in prezent, personalul primește sporul in acest cuantum, din martie 2008.
Restul dispozițiilor sentinței civile vor fi mentinute datorită faptului că pe de -o parte, acordarea diferentei dintre sporul prevăzut in lege si cel efectiv incasat acoperă și reținerile făcute nelegal de pârât ( martie - mai 2005 40%) iar pe de altă parte, dispozițiile deciziei pronunțată in recursul in interesul legii au tranșat definitiv problema lipsei calitatii procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate
Referitor la Autoritatea de Sănătate Publică D mențiunile sentinței vor fi de asemenea menținute - aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât în calitate de ordonator de credite secundar, asigură finanțarea spitalelor din Ministerul Sănătății numai pentru programele naționale de sănătate și aparatură de înaltă performanță, potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr. 1042/2003 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare a direcțiilor de sănătate publică județene modificat de Ordinul Ministerului Sănătății Publice nr. 880/2006, Legea 100/1998 privind asistența de sănătate publică, art. 35 - 37 din Legea Spitalelor nr. 270/2003 modificată de art. 188 - 190 din Legea 95/2006 - privind reforma în domeniul sanitar, Ordinul nr. 13 din 10 ianuarie 2007 pentru aprobarea Normelor - cadru privind conținutul, forma de prezentare și structura programelor de sănătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.364/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât Spitalul Clinic de și chemații în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate prin Casa de Asigurări de Sănătate D și Ministerul Sănătății Publice prin Direcția de Sănătate publică D, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința civilă.
Admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pârâta către reclamantă la plata diferenței de spor pentru condiții deosebit de periculoase de muncă de la 75% la cel efectiv încasat pentru perioada martie 2005 februarie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Cu opinie separată judecător - - în sensul respingerii recursului.
În speța recurenta-reclamantă a pus în discuție o chestiune de aplicare a legii, susținând că pârâtul a aplicat greșit dispozițiile legale privind salarizarea.
În esență, recurenta - reclamantă susține că în perioada ianuarie 2005 - și în continuare i se cuvenea acordarea unui spor de 75% pentru condiții deosebit de periculoase reglementat de dispozițiile art. 13 lit. e din OUG nr. 115/2004, iar pârâtul i-a acordat greșit un spor de 25% pentru condiții deosebite, spor prevăzut la art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 114/2005.
Aceasta este problema de drept supusă analizei instanței de judecată, dacă salariaților care își desfășoară activitatea la compartimentul din cadul Spitalului Clinic de le sunt aplicabile dispozițiile art. 13 lit. c sau art. 13 lit. e din OUG nr. 114/2005.
În drept, dispozițiile legale aplicabile sunt următoarele:
OUG nr. 115/2004:
Art. 13 - (1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
c) pentru activitățile care se desfășoară în serviciile de ambulanță, structurile de primire a urgențelor - și -, secțiile și compartimentele de, și de Terapie și care solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții deosebite, un spor de până la 25% din salariul de bază;
.
e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul blocului operator, psihiatrie, medicină legală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază;
Textele sus enunțate au rămas în vigoare în forma sus enunțată până la intrarea în vigoare a OG nr. 17 / 2008 în vigoare din 04.02.2008, dată de la care legiuitorul a înțeles să modifice redactarea și să acorde sporul prevăzut de art. 134 alin. 1 lit. e și personalului din secții și compartimente de și de terapie intensivă.
Această categorie de personal nu se mai regăsește enumerată la art 13 lit. c la care anterior fusese încadrat în categoria locurilor de muncă cu încordare psihică foarte ridicată, ci la lit. e, care are după data de 04.02.2008 următoarea redactare:
e) pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, dializă, personalul încadrat în blocul operator, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromuscular și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor - - SMURD, și -, secții și compartimente de și de terapie intensivă, secții și compartimente de îngrijiri paliative, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății Publice, cuantumul sporului este de 50 - 100% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli.
Se constată că abia de la data de 04. 02. 2008, legiuitorul a înțeles să acorde personalului de la secțiile sau compartimentelen de și terapie intensivă sporul pentru condiții deosebit de periculoase solicitat de reclamant pentru perioada anterioară acestei date.
Potrivit art. 13 alin. 3 din OG nr. 114/2005 "locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor prevăzute la alin. (1), precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului sănătății, cu consultarea sindicatelor semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară. Pentru sporurile prevăzute al alin. (1) lit. e) este necesar și avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 13, în temeiul dispozițiilor art. 1]3 alin. 3, fost emis ORDINUL NR. 721/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 125/2005. În regulament sunt stabilite distinct, în conformitate cu dispozițiile legale, categoriile de personal care beneficiază de sporurile prevăzute la art. 13.
Sporul prevăzut la art. 13 lit. e (cel solicitat de reclamant) este prevăzut la anexa nr. 2 unde sunt enumerate ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, textul invocat de reclamant având următoarea redactare:
Spor de 50 - 75% din salariul de bază:
1. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi din specialitățile psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă.
Textul se referă la încadrarea în condiții deosebit de periculoase a personalului care își desfășoară activitatea în două specialități: psihiatrie și neuropsihiatrie infantilă. Enumerarea este exhaustivă, se referă strict la cele două specialități, astfel că aplicarea textului nu poate fi extinsă și altor specialități decât cele enumerate expres.
Personalul încadrat la compartimentele, beneficiind conform dispozițiilor din OUG nr. 115/2004 de sporul prevăzut la art. 13 lit. c, este enumerat în dispozițiile Regulamentului la Anexa nr. 3, care precizează ocurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau a cărui activitate se desfășoară în condiții deosebite, astfel:
Spor de până la 25% din salariul de bază:
2. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secțiile și compartimentele cu paturi de;
3. personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din compartimentele de terapie intensivă
Aceasta redactare rămâne in vigoare până la ORDINUL nr. 1.068 din 28 mai 2008, când textul este eliminat de la Anexa 3 și trecut la Anexa 2), deoarece dispozițiile legale au fost modificate OG nr.17/2008.
Astfel, a fost introdusă în Regulament la Anexa nr. 2 lit. A ind. 1, fiind reglementat un spor mediu de 75 % din salariul de bază la pct. 4 pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din secții și compartimente cu paturi de și de terapie intensivă. Încadrarea în această categorie de sporuri se realizează prin trecerea acestei categorii de personal de la anexa 3 la anexa 21abia în anul 2008, iar de la data de 01.02.2008 acest spor s-a acordat reclamantului ( Dispoziția nr. 85/2008 prin care a fost acordat personalului de la spor de 75% incepând cu 01.05.2008 si Dispoziția nr. 158/2008 prin care se acorda diferențele pentru perioada februarie aprilie 2008 ).
În perioada dedusă judecății, legiuitorul a reglementat clar categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor, secțiile și compartimentele de și terapie intensivă primind o reglementare distinctă, respectiv art. 13 lit. c din OUG nr. 115/2004, sporul fiind de 25%. Este nefondată interpretarea recurentului reclamant în sensul că textul art. 13 alin. 1 lit. c din OUG nr. 115/2004 se aplică numai rețelei sanitare comune, nu și compartimentelor sau secțiilor de din spitalele de psihiatrie.
Pe de o parte, interpretarea propusă de recurent adaugă la lege, introducând o distincție care nu se regăsește în redactarea textelor, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretului normei juridice nu îi este permis să distingă.
Pe de altă parte, este evident că soluția legiuitorului a fost aceea de a acorda sporul în funcție de specialitatea în care este încadrat personalul, fără a avea în vedere aspecte legate de tipul de afecțiune al pacienților. Criteriul de încadrare într-o categorie sau alta de sporuri este specialitatea personalului sanitar, criteriu care se menține si după februarie 2008.
Acolo unde legiuitorul a înțeles să acorde un spor în funcție de tipul spitalului, a reglementat expres acest lucru, astfel cum a făcut-o pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din laboratoarele și compartimentele paraclinice și din structurile de primire a urgențelor din spitalele de psihiatrie (anexa nr. 2 lit. B 2).
Aceeași interpretare a făcut-o și instanța de fond, analizând dispozițiile legale aplicabile situației reclamantului în perioada pentru care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată, precizată pe parcursul judecății în primă instanță. Criticile recurentului legate de nemotivarea sau insuficientă motivare sunt nefondate. instanța motivându-și detaliat soluția.
Recurenta este în eroare atunci când invocă în susținerea cererii sale Ordinul Comun al Ministerului Sănătății și Ministerului Muncii nr-. Instanța de fond a pornit analiza de la stabilirea cadrului juridic, a normelor legale incidente în cauză în perioada analizată. Astfel, instanța de fond a precizat corect că dispozițiile invocate de reclamantă nu-și găsesc însă aplicabilitatea în cauză deoarece 281/1993, 1471/2004, Circulara Ministerului Sănătății nr. 50422/03.-11.2004, care au introdus noi capitole la vechiul Regulament nr- - Anexa 1 au fost în vigoare de la data de 01.01.2005 până la apariția OUG 115/02.12.2004, ordonanță aprobată prin Legea nr. 125/2005, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice în sectorul sanitar.
Este nefondată și susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a motivat de ce este aplicabilă dispoziția art. 13 lit. b și nu art. 13 lit. Nici nu a fost pusă în discuție aplicarea art. 13 lit. b din OUG nr. 115/2004, iar instanța de fond a analizat detaliat aplicarea art. 13 lit. c și a prezentata motivele pentru care nu se aplică art. 13 lit. De asemenea instanța a expus motivele pentru care a considerat neîntemeiat cel de al doilea capăt de cerere. În cauză, angajatorul nu a contestat faptul că în anumite perioade din anul 2005 acordat din eroare un spor mai mare decât cel legal, probele solicitate de reclamant legate de înscrisurile prin care s-a dispus acordarea sporului pentru anul 2005 fiind astfel inutile cauzei.
Este nefondată și critica recurentului legată de situația celorlalte categorii de personal și de obligația instanței de a pune în dezbaterea părților această situație, în condițiile în care instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri privind plata unor drepturi salariale și a analizat raportului juridic prin prisma obligațiilor legale ale angajatorului față de salariatul reclamant, nu modul în care a aplicat sau interpretat alte dispoziții legale sau modul în care a înțeles să își execute obligațiile față de alți salariați.
Judecător,
- -
Red.Jud.
Tehn. /Ex.3
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
