Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6492/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6492
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
**************
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2009, privind recursurile declarate de reclamanții, și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.935 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, A și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2009 și încheierea de ședință 11.11.2009, care fac parte integrantă din prezenta decizie și pentru când instanța în conformitate cu prevederile art. 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 18 2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 935 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, -, -, (), -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți.
S-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți, să plătească sporul de 15% pentru reclamanții, a, -, -, (), el, pe perioada 11.12.2005 la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; pentru reclamanta pe perioada 11.12.2005-31 decembrie 2008, pentru reclamanta pe perioada 16.04.2008 la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta pentru perioadele 11.12.2005-05.04.2007 și 11.11.2008 la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta pe perioada 16.09.2008 la zi și în continuare pe durata derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta pe perioada 13.09.2008 la zi și în continuare pe durata derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta pe perioada 01.04.2007 la zi și în continuare pe durata derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta pe perioada 01.05.2007 la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă, pentru reclamanta - pe perioada 01.07.2006 la zi și în continuare, pentru reclamanta pe perioada 15.09.2008 la zi și în continuare, pentru reclamanta pe perioada 01.03.2008 la zi și în continuare, pentru reclamanta pe perioada 21.08.2006 la zi și în continuare, pentru reclamantul pe perioada 22.09.2008 la zi și în continuare, pentru reclamanta pe perioada 22.09.2008 la zi și în continuare, pentru reclamanta pe perioada 15.09.2008 la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă și pentru reclamanta pe perioada 11.12.2005 la zi și în continuare pe durata derulării raporturilor de muncă, sumele de bani vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății.
S-a respins acțiunea acestor reclamanți față de Consiliul Național de Combatere a Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 5.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților A, și, cu domiciliul ales în DTS, BN- - I, nr.14, județul M în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, și Tribunalul Mehedinți.
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, a, -, -, ela, -, și A fac parte din personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Mehedinți, desfășurând activitatea ca grefieri, agenți procedurali, aprozi, paznic, șofer, iar prin cererea de chemare în judecată au solicitat calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15%, începând cu luna decembrie 2005 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, precum și pentru viitor, actualizarea acestor drepturi și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Din carnetele de muncă, depuse la dosar, s-a constată că reclamantul A este încadrat pe funcția de șofer, și, sunt încadrați pe funcția de agent procedural, reclamantele, sunt încadrate pe funcția de aprod, iar reclamanta pe funcția de paznic.
De asemenea, s-a constatat că o parte dintre reclamanți au fost angajați ulterior lunii decembrie 2005, de la care s-a solicitat acordarea sporului de confidențialitate, respectiv: - 16.04.2008; - 11.12.2005- 05.04.2007 și 11.11.2008; - 16.09.2008; - 13.09.2008; - 01.04.2007; - 01.05.2007; - - 01.07.2006; - 15.09.2008; -01.03.2008; - 21.08.2006; - 22.09.2008; -22.09.2008; - 15.09.2008, iar reclamanta și-a desfășutat activitatea până la 31.12.2008.
Reclamanții au invocat o faptă discriminatorie, ca urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând că deși în calitate de grefieri și grefieri arhivari, prin activitatea desfășurată au acces la informații confidențiale, fiind obligați, conform art.78 din Lega 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, să păstreze secretul profesional, nu primesc sporul de confidențialitate.
În scopul asigurării eficiente a confidențialității informațiilor clasificate, au fost emise mai multe acte normative menite să confere categoriilor de personal ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la aceste informații.
Astfel, prin Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, art.3 s-a prevăzut ca, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Prin dispozițiile art. 15 alin.1 din OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
De asemenea, prin dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, modificată prin Legea 405/2006, sporul de confidențialitate de până la 15% s-a acordat și membrilor Plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național Pentru Combaterea Spălării Banilor.
Mai mult, prin OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art.30 alin.3, acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din cadrul aparatului Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării.
Conform dispozițiilor legale prevăzute de actele normative invocate, instanța reține că, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, ca și creditorii dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
În calitate de grefieri, conform art. 78 din Lega 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, reclamanții sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul unde își desfășoară activitatea.
Astfel, instituind obligația profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, legiuitorul a instituit implicit și obligația corelativă de plată a acesteia, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar ar fi încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, respectiv art. 16 alin.1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României, art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul Muncii.
În concluzie, s- reținut că, obligația de confidențialitate este recunoscută de lege tuturor categoriilor de personal care prestează activități, în baza unui raport de muncă, indiferent de felul raportului și al funcției deținute.
Reclamanții, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea lor de grefieri, ca și personalul din unitățile bugetare pentru care s-a prevăzut expres acordarea sporului de confidențialitate, nu li se recunoaște acest spor, fiind astfel în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor și pentru celelalte categorii socio-profesionale, ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant și unanim că, existența discriminării în materie de muncă, apare ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale care întruneau elementul generator al sporului sau adaosului respectiv.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajază anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, în speță, criteriul după care s-a făcut distincția în acordarea acestui spor este categoria socio-profesională, criteriu prevăzut de art. 2 alin. 1 din OG 137/2000, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3 și art. 6 din OG 137/2000, deoarece sporul de confidențialitate le-a fost refuzat nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestuia - obligația legală de confidențialitate, ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Față de aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministrul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Mehedinți la plata sporului de confidențialitate de 15% începând cu 11.12.2005 pentru reclamanții:, a, -, -, ela, (), la zi și în continuare, pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 16.04.2008 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; pe perioada 11.12.2005- 05.04.2007 și începând cu 11.11.2008 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 16.09.2008 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 13.09.2008 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 01.04.2007 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 01.05.2007 pentru reclamanta, la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 01.07.2006 pentru reclamanta - la zi și în continuare pe perioada derulării raportului de muncă; începând cu 15.09.2008 pentru reclamanta la zi și în continuare pe perioada derulării raportului de muncă; începând cu 01.03.2008 pentru reclamanta la zi și în continuare pe perioada derulării raporturilor de muncă; începând cu 21.08.2006 pentru reclamanta la zi și în continuare pe perioada derulării raportului de muncă; începând cu 22.09.2008 pentru reclamantul la zi și în continuare pe perioada derulării raportului de muncă; începând cu 22.09.2008 pentru reclamanta la zi și în continuare pe perioada derulării raportului de muncă; începând cu 15.09.2008 pentru reclamanta la zi și în continuare pe perioada raportului de muncă și pe perioada 11.12.2005-31.12.2008 pentru reclamanta, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație la data plății.
Instanța a apreciat că, cererea accesorie formulată de reclamanți privind obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare referitoare la sporul de confidențialitate, în carnetul de muncă este fondată, urmând a fi admisă, având în vedere că, potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1976, carnetul de muncă este principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, a veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Instanța, având în vedere funcțiile pe care le ocupă reclamanții: A - șofer, și - agent procedural, - aprod, - paznic, a apreciat că, aceștia nu se încadrează în categoria personalului prevăzut de art. 78 din Legea 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, pentru care există obligația de a păstra secretul profesional și confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, astfel că, acțiunea acestora urmează a fi respinsă.
De asemenea, acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive și față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având în vedere că, potrivit OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul țării, să constate și să sancționeze aceste fapte.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, precum și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
1. În motivarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, s-au arătat, în esență, următoarele:
Acțiunea reclamanților este inadmisibilă, tinzând să modifice acte normative în vigoare.
S-a învederat că, la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a soluționat conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de ÎCCJ pe de o parte și și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte.
Or, în speță, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata unor sume de bani reprezentând sporul de confidențialitate, reprezintă o adăugare la textul de lege, o modificare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
S-a mai arătat că nu există temei legal pentru admiterea sporului de confidențialitate la judecători iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
De asemenea, acordarea pentru viitor a sporului de confidențialitate echivalează cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Dreptul la sporul de confidențialitate nu este recunoscut și protejat prin lege, nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare.
În mod eronat s-a reținut existența unei discriminări în raport cu prevederile OG nr. 137/2000, situația reclamanților nefiind comparabilă cu aceea personalului din sectorul bugetar pentru care legea prevede expres plata acestu spor.
În sprijinul susținerilor sale, recurentul a invocat practică judiciară considerată relevantă.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispouzițiile 304 pct. 4 și pct. 9 cod. pr. civ.
2. În motivarea recursului formulat de către reclamanți, s-au arătat, în esență, următoarele:
Sentința criticată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind rezultatul interpretării eronate a probelor administrate.
În speță, a fost încălcat, în mod evident, principiul egalității de tratament în salarizare din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul grefierilor, astfel încât nu trebuie tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării sporului de confidențialitate.
Recurenții reclamanți au mai învederat că, prin natura funcției, obligațiile principale constau în distribuirea corespondenței ce conține secrete de stat sau de serviciu - denumită și poșta specială, având obligația de confidențialitate cu privire la procesele ce se desfășoară în instanță.
S-a mai arătat că funcția deținută de reclamanți este o funcție conexă funcției de grefier, cu aceleași drepturi și obligații, chiar dacă sarcinile de serviciu sunt diferite pe anumite segmente.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
În privința fondului cauzei, Curtea reține că, n Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 46 pronunțată la data de 15 decembrie 2008 prin care s- admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din Legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic,judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Or, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul auxiliar de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților și personalului auxiliar rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 care prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Curtea Constituțională a constat neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 numai în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță însă, prima instanță nu a anulat ori a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le- înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ci, dimpotrivă, a făcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale, stabilind că reclamanții fac parte dintre persoanele enumerate la art. 3 din ordonanță.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurenți.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii în ceea ce îi privește pe procurori, pentru că aceasta a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În ceea ce privește pronunțarea Deciziei nr. 838/2009
din data 27 mai 2009
referitoare la sesizarea formulata de Presedintele Romaniei, privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta C de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul Romaniei si Guvernul Romaniei, pe de alta parte, se reține că aceasta nu privește sporul de confidențialitate ci face referire doar laDecizia nr. XXI/2008 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie( prin care s-a stabilit că "judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica) și laDecizia nr. XXXVI/2007 pronunțată de Inalta C de Casatie si Justitie(prin care s-a stabilit că "judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei beneficiază si de sporul pentru vechime in munca).
Cât privește critica referitoare la acordarea despăgubirilor și pentru viitor, aceasta este nefondată în condițiile în care situația de discriminare a fost înlăturată abia ulterior, respectiv prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De asemenea, Curtea mai reține că hotărârile judecătorești invocate de către recurent ca fiind practică relevantă, nu pot fi avute în vedere, atâta timp cât practica judiciară nu constituie izvor de drept, cu excepția problemelor de drept dezlegate de instanța supremă în recursurile în interesul legii, așa cum s-a arătat anterior.
Referitor la recursul formulat de către reclamanții și, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește personalul auxiliar conex, deși decizia nu menționează și personalul conex în mod expres, se au în vedere următoarele considerente prin care apreciază că dispozițiile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sunt aplicabile și personalului conex:
Prin dispozițiile legii nr. 17/2006pentru modificarea și completarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, la art. 3 se prevede că - (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni.
(3) Sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea funcțiile de agent procedural, aprod și șofer."
OG nr. 8/2007, în vigoare de la data de 3 feb.2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției - act normativ pe care, de altfel, își întemeiază acțiunea reclamantul - îi este aplicabilă reclamantului de la data la care dispozițiile acestei ordonanțe - 8/2007 se aplică și personalului conex, respectiv, data intrării în vigoare a OUG100/ din 4 octombrie 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
Prin art. III al OUG100 /4 oct. 2007privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justițieis-a introdus în Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, după art. 90, articolul 901potrivit cărora prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și personalului conex al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea- astfel definit, cu excepția dispozițiilor referitoare la pensionare.
Prin urmare, dispozițiile recursului în interesul legii se vor aplica și personalului conex, însă, de la data la care s-a făcut precizarea "asimilării" dispozițiilor legale aplicabile acestei categorii profesionale - respectiv prin OUG100/2007- adică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ -din 8 octombrie 2007.
De altfel, rațiunea "asimilării" acestei categorii de personal din instanțe rezidă în chiar definiția dată deexplicativ al limbii românetermenului "conex", pornind de la atribuțiile de serviciu pe care această categorie de personal le au în cadrul instanțelor, "conex- care este alăturat prin natura sa, legat prin ceva comun, adiacent, contiguu", termenul fiind folosit cu privire la caracterizarea disciplinelor și profesiilor.
Față de toate aceste considerente, expuse anterior, date fiind dispozițiile art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 cod. pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul Ministerul Justiției și Libertăților și va admite recursul reclamanților și .
- fi modificată sentința în parte în sensul că se va admite în parte și cererile reclamanților și, urmând a fi obligați pârâții către reclamanții recurenți la plata sporului de 15 % începând cu octombrie 2007 la zi și în continuare, pe durata derulării raporturilor de muncă, reactualizate la data plății.
- fi menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea acțiunii față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.935 din 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -, -, A și intimații pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Mehedinți, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Respinge recursul pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Modifică sentința în parte în sensul că admite în parte și cererile reclamanților și.
Obligă pârâții către reclamanți la plata sporului de 15 % începând cu octombrie 2007 la zi și în continuare, pe durata derulării raporturilor de muncă, reactualizate la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea acțiunii față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/ 2 ex./8 ian. 2010
.3ex/
,
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
