Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 655/2008
Ședința publică din 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul SC SA GRUP B împotriva sentinței civile nr. 275/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru pârâtul recurent, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea reprezentantului pârâtului recurent ca practică judiciară, copie după decizia civilă nr. 249/2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și acordă acestuia cuvântul în susținerea recursului.
Avocatul pârâtului recurent susține recursul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza respingerea acțiunii promovată de reclamant. Apreciază că drepturile bănești cu titlu de prime de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat încă din anul 2003 și stipulate expres în CCM încheiate pe anii 2004 -2006.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale suplimentare cuvenite și neacordate constând în prima aferentă sărbătorilor de Paști și C pe perioada 2004-2007, precum și dobânzile legale aferente acestor sume începând cu data la care acestea trebuiau achitate și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a fost salariatul pârâtei până la data de 16.06.2007.
Pe lângă salariul de bază, reclamantul mai trebuia să beneficieze de toate drepturile acordate în baza CCM încheiat la nivel de unitate, de care însă nu a beneficiat.
Art. 243 Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd obligativitatea executării contractului colectiv de muncă între părți. Nerespectarea de către angajator a CCM cu prejudicierea salariatului atrage răspunderea patrimonială a angajatorului în condițiile art. 269 din Codul muncii și art. 223 din CCM pe anii 2004-2007.
Astfel, art. 168 alin. 1 din CCM prevede că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe. Formularea acestui articol a fost menținută în fiecare contract colectiv de muncă încheiat pentru perioada 2004-2007.
Față de împrejurarea că drepturile salariale nu au fost achitate la timp, se impune obligarea pârâtei și la plata dobânzii legale aferente acestor sume până la data achitării efective.
S-a depus copii după contractul individual de muncă și cartea de muncă ale reclamantului.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Mai întâi este invocată excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, care dispun că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, or acțiunea este formulată cu mult peste acest termen.
Pe fondul cauzei s-a susținut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art. 168 alin. 2 din CCM. În anul 2004 textul art. 168 alin. 2 fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Din anul 2005 părțile au modificat acest text care în prezent are următoarea formă: "În anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Ca atare, în fiecare an părțile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art. 10 din CCM pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia paritară are caracter obligatoriu pentru părți.
În acest caz Comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantului atât în anul 2003, cât și în anii următori (2004-2007), pârâta executându-și obligația impusă de art. 168 din CCM.
O altă mențiunea vizează modul de calcul al sumei solicitată de către reclamant în funcție de salariul mediu brut pe, în condițiile în care art. 168 alin. 1 din CCM face referire la salariul de bază mediu pe SNP SA.
Au fost depuse note scrise, actele adiționale la CCM, adrese emise de pârâtă, practică judiciară.
Reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei în principal la plata sumei de 9480 lei în favoarea reclamantului, și în subsidiar la plata sumei de 6043 lei, cu dobânda legală aferentă.
Reclamantul a depus și răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, întrucât prin acțiune s-au solicitat drepturile salariale restante, fiind incidente prevederile art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii. Pe fondul cauzei se susține că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003. Dacă părțile semnatare nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi în anii 2004-2007, pe lângă salariile cuvenite angajaților, cu siguranță, ele n-ar mai fi fost prevăzute în art. 168 alin. 1
Pârâta a depus în probațiune și mai multe rapoarte de expertiză extrajudiciară și puncte de vedere ale unor specialiști pentru a dovedi netemeinicia acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 275/2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, pârâta SC SA fiind obligată să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare cuvenite și neachitate, reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paști și C în perioada 2004-2007, în cuantum de un salariu de bază mediu supus impozitării, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, mai întâi, că excepția prescripției este neîntemeiată, apreciindu-se că în cauză reclamantul pretinde drepturi de natură salarială așa cum sunt calificate de art. 168 alin. 1 din CCM, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 166 și 283 litera c Codul muncii, astfel că pretențiile formulate de reclamant sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani de la data de la care erau datorate.
Pe fondul cauzei se reține că prin CCM încheiat în anul 2004 fost prevăzut în art. 168 alin. 1 clauza conform căreia salariații SNP SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Clauza a fost menținută expres în art. 168 alin. 1 și în cuprinsul CCM încheiate în anul 2005 și 2006.
Instanța a înlăturat apărarea pârâtei referitoare la executarea obligației asumate prin CCM deoarece chiar dacă cele două salarii medii de bază pe unitate au fost incluse în anul 2003 în salariul fiecărui angajat, acest fapt nu poate afecta drepturile bănești negociate ulterior și stipulate expres în CCM încheiate pe anii 2004-2006. Interpretarea Comisiei Paritare nu a fost reținută întrucât ar duce la concluzia că prin majorarea de salariu din 2003 angajații urmează să fie lipsiți de plata drepturilor suplimentare ce au fost legal negociate în favoarea lor în fiecare an cu ocazia încheieri CCM.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut că pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în CCM pentru perioada 2004-2006, această obligație fiind respectată doar la nivelul anului 2003.
S-a mai avut în vedere că drepturile bănești solicitate de către reclamant sunt drepturi de natură salarială care urmează a fi supuse impozitării, aspect pe care reclamantul l-a omis atunci când a făcut precizarea de acțiune.
În temeiul art. 1084-1085 cod civil instanța a dispus ca drepturile salariale suplimentare să fie actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la plata efectivă.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, nefiind făcută dovada efectuării lor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SA - GRUP prin care a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că (1) hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă. Se critică susținerea instanței prin care s-a stabilit "că atâta vreme cât în cuprinsul CCM pe anii 2004-2006 se prevede acordarea celor 2 salarii suplimentare, ulterior anului 2003, ar rezulta că părțile au înțeles să mențină aceste drepturi", deoarece pârâta nu a susținut niciodată că aceste drepturi ar fi înlăturate prin CCM din 2004-2006. Pârâta a arătat doar că începând cu anul 2003 aceste prime sunt plătite în fiecare an salariaților ca parte integrantă a salariului de bază. În susținerea acestui punct de vedere recurenta aduce argumentul că textul aliniatului 2 al articolului 168 în forma menționată - "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" - a fost introdus în CCM în anul 2005, contract destinat să producă efecte în anul 2005, astfel că nu se explică de ce părțile ar fi consemnat un fapt istoric petrecut în anul 2003 și care și-a epuizat toate efectele în acel an.
Pornind de la principiul potrivit căruia orice clauză dintr-un contract trebuie interpretată în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care nu produce nici un efect, se ajunge la concluzia că singura interpretare posibilă a aliniatului 2 al articolului 168 este următoarea: acest text consemnează, este adevărat, un fapt petrecut în anul 2003, dar care continuă să producă efecte și în anul 2005, respectiv 2006 și 2007, când acest text a fost reiterat.
Pentru ca includerea primelor în salariu în anul 2003 să producă efecte doar în anul 2003, ar fi trebuit ca acestea să fie înlăturate din salariu de bază în anul 2004. Or, nu există nici un indiciu că acest lucru s-ar fi întâmplat în practică.
(2) Se apreciază ca greșită și susținere instanței că "dacă drepturile salariale suplimentare ar fi fost incluse în salariul de bază pentru anii 2004-2006 ar fi trebuit ca fiecare angajat să beneficieze de o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat", deoarece odată introduse în salariul de bază și menținute în salariul de bază, introducerea primelor în salariul de bază din nou, în anii 2004, 2005 și 2006 ar fi însemnat ca societate pârâtă să plătească aceste prime de mai multe ori în fiecare an.
(3) Instanța a mai reținut și că salariul de bază mediu pe a suferit modificări în cursul anilor 2004-2007, situație în care drepturile salariale suplimentare acordate salariaților și incluse în salariul de bază nu puteau fi aceleași în fiecare an. În realitate, toate majorările ulterioare de salariu au vizat salariu de bază în întregul lui.
Intimatul nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat, soluția pronunțată de prima instanță fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin. 1 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Pârâta recurentă se apără susținând că s-a procedat la includerea drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că premiile acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase și an de an au fost majorate, recurenta nu a făcut această dovadă, cu atât mai mult cu cât ei îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul muncii. Înscrisurile depuse în probațiune nu pot duce la modificarea hotărârii instanței de fond, întrucât sunt rapoarte de expertiză extrajudiciare, ce nu au fost încuviințate de către instanță și nu vizează starea de fapt analizată în speță.
Pe de altă parte, întrucât drepturile suplimentare au fost incluse în salariu în anul 2003, ele și-au pierdut această natură în anul 2004, astfel că începând cu luna ianuarie 2004, datorită modului de formulare a clauzei din CCM, salariul reclamantului cuprindea în bază și majorarea datorată includerii primelor în salariu.
În consecință, pentru acordarea primelor în anul 2004, valoarea primelor trebuia să se raporteze la acest nivel al salariului, majorat după modul mai sus menționat.
Sunt astfel înlăturate susținerile făcute de recurentă prin motivele de recurs.
În ceea ce privește actul adițional la contractul individual de muncă acesta este datat 2008, neputând fi aplicat raporturilor de muncă avute de recurentă cu reclamantul și care au încetat cu mult înainte de întocmirea acestuia, având în vedere prevederile art. 1 alin. 1, art. 9 și 11 din Legea nr. 130/1998.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de către pârâta SC SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SC SA - GRUP B împotriva sentinței civile nr. 275/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./17.06.2008
Tehored. 17 Iunie 2008
Jud. fond.
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
