Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 666/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 666/
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 355/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâtul GRUP ȘCOLAR " B", cu sediul în,-, jud. G, reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-, reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, consilier juridic - în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, reclamanții, lipsă fiind recurentul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI și intimatul pârât GRUP ȘCOLAR " B".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; intimații, deși citați cu copia motivelor de recurs, nu au depus întâmpinare, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul intimaților reclamanți solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Consiliul Local, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond care este legală și temeinică și a făcut corect aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997. Față de excepția invocată de pârâtul Consiliul Local prin motivele de recurs solicită respingerea acesteia motivat de faptul că această instituție are calitate procesuală pasivă fiind ordonator de credite și are obligația de finanțare din bugetul local a unităților administrativ-teritoriale de învățământ din raza sa de competență potrivit 3.1. și 3.2 din Legea nr. 128/1997.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului privind conflictul de muncă de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 10.12.2008 reclamanții, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, jud. G, și Grupul Școlar " B", obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 28/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanții au arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 28/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime și că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50 alin. 1, 2 din Legea nr. 128/1997.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Legal citați, pârâtul Consiliul Local a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Sentința civilă nr. 355/24.02.2009 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr. 355 din 24.02.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al orașului, jud.
A luat act că reclamanții, și au renunțat la judecată.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, reprezentanți legal prin SINDICATUL PREUNIVERSITAR G, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL, GRUP SCOLAR " B".
A obligat pârâții la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrată de către fiecare reclamant.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Având în vedere dispozițiile art. 137 din Cod procedură civilă instanța a analizat mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive.
Potrivit art. 167 din Legea nr. 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților.
La termenul de judecată din data de 23.01.2009 reclamanții, și au depus la dosar cereri prin care au solicitat să se ia act că renunță la judecarea acțiunii.
Având în vedere principiul disponibilității părților în procesul civil și văzând disp. art. 246 Cod procedură civilă, Tribunalul a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce privește acțiunea promovată de acești reclamanți.
Cu referire la fondul litigiului în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanții - membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul aflat la fila 3 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ;
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30, 35, 40 ani (în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea nr. 128/1997.
Recursul declarat de Consiliul Local, județul
Împotriva acestei sentința au declarat recurs Consiliul Local, județul G, apreciind sentința Tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică, aducând în esență următoarele critici soluției dată de instanța de fond:
Consiliul Local, județul G nu are și nici nu poate avea calitate procesuală pasivă, invocând în prezenta cauză lipsa calității procesuale pasive în acest litigiu deoarece, într-un litigiu de muncă - cum este și prezentul - pârât nu poate fi decât unitatea care utilizează munca prestată de salariați (art. 1 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă).
În fapt, prin acțiunea introductivă de judecată, reclamanții prin reprezentant Sindicatul Învățământului Preuniversitar G au chemat în judecată Consiliul Local solicitând obligarea pârâților la plata tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Au menționat că prin bugetul local se aprobă bugetele unităților de învățământ structurate pe centre financiare, în baza propunerilor fundamentate ale acestora. Execuția acestor bugete, în speță capitolul de cheltuieli de personal, revine în totalitate, din punct de vedere al legalității și oportunității, centrelor financiare. Cheltuielile de personal ale unităților de învățământ de stat se suportă din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, alocate către bugetul local prin Legea bugetului de stat. Prin urmare, culpa neîndeplinirii procedurii instituite de lege aparține, în exclusivitate, reclamanților.
Între Consiliul Local și personalul didactic, didactic auxiliar și administrativ nu există raporturi de muncă, așa cum rezultă din organigrama recurentei. Această categorie de personal nu prestează muncă pentru Consiliul Local, și în consecință, nu este remunerată de către recurentă pentru a se putea justifica o presupusă culpă în privința calculului salariilor. Atât cadrele didactice cât
și personalul didactic auxiliar și administrativ sunt angajații instituțiilor de învățământ care au personalitate juridică. În conformitate cu art. 154 și urm. din Codul muncii obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului, adică unității de învățământ.
În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale - în speță Consiliul Local sau Primarul municipiului - pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.
Unitățile de învățământ sunt subordonate Ministerului Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al Județului
Cu privire la asigurarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale, a tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997, potrivit art. 167 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic din unitățile de învățământ universitare de stat, sunt asigurate de bugetul de stat.
De altfel, și aici prevederile legale sunt foarte explicite. La art. 167 din Legea nr. 84/1995 se prevăd următoarele:
(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuieli de personal;
b) cheltuieli materiale și servicii;
c) cheltuieli cu perfecționarea profesională, cu excepția cheltuielilor care se suportă de la bugetul de stat;
d) cheltuieli pentru transportul elevilor;
e) cheltuieli pentru navetă, respectiv cele 6 călătorii pe calea ferată prevăzute de lege, pentru cadrele didactice de predare și didactice auxiliare.
Astfel, obligațiile Consiliului Local, în această materie, se rezumă la retransmiterea fondurilor primite de la bugetul de stat, exclusiv către unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
Fundamentarea drepturilor salariale, calculul și plata efectivă a salariilor se realizează de către Serviciul contabilitate și Directorul unității de învățământ care are calitatea de ordonator terțiar de credite, Consiliul Local, autoritate a administrației publice locale, nu poate fi obligată în judecată să răspundă de fondurile bugetului de stat.
A mai susținut că hotărârea s-a pronunțat pe baza unor adeverințe de vechime a reclamanților fără ca instanța să oblige pe reprezentantul legal să depună copii ale cărților de muncă și acțiunea a fost promovată și în numele unor persoane care nu au vechimea prevăzută de legea specială.
De asemenea, hotărârea recurată încalcă legislația în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat, respectiv prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce s-au acordat în anul 2008 personalului din învățământ.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal "obligarea pârâților la plata către reclamanți a diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrată de către fiecare reclamant".
de 1/25 a fost acordat deja, întrucât cu acest coeficient s-a creat fiecare tranșă suplimentară, iar. nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vro acorda în anul 2008 personalului din învățământ prevede la art.5:
"(1) În coeficienții de multiplicare de nivel minim dinanexele nr. 1.1și1.2, respectiv dinanexele nr. 1.1a,1.2ași dinanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 90alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În coeficienții de multiplicare cuprinși înanexele nr. 2,2ași înanexele nr. 1.1bși1.2b, prevăzuți la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute laart. 50alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Recursul declarat de Consiliul Local al orașului este fondat însă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Motivele de recurs dezvoltate în cerere de recurent se referă doar la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local deoarece reclamanții nu sunt angajați ai
Consiliului Local, iar obligația de plată a drepturilor salariale incumbă angajatorului, adică unității de învățământ.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Potrivit nr.OUG 23/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către Consiliul Local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul Județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin pârâții Consiliul local și Primar.
De altfel, prin Protocolul anexă la contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2004 la nivel județean, ramură de învățământ, semnat de consiliul local, acesta și-a asumat responsabilitatea asigurării tuturor drepturilor salariale care se cuvin personalului din învățământ conform legislației în vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură iar comisia care urmărește modul de finanțare al unităților de învățământ este condusă de primar în calitate de PREȘEDINTE: Benone Fuică
Deci, având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurenta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamantelor.
Hotărârea primei instanțe este argumentată cu privire la calitatea procesuală a pârâtului iar hotărârea este legală și temeinică sub acest aspect.
Cu privire la reclamanții care nu aveau vechimea prevăzută de legea specială, în considerentele hotărârii instanței de fond se arată că la termenul de judecată din data de 23.01.2009 reclamanții, și au depus la dosar cereri prin care au solicitat să se ia act că renunță la judecarea acțiunii și, față de principiul disponibilității părților în procesul civil și văzând dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, Tribunalul a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce privește acțiunea promovată de acești reclamanți.
Însă, faptul că au fost obligați pârâții la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, actualizate cu rata inflației la data plății, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, pentru 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ, calculate începând cu 10.12.2005, corespunzător perioadei lucrată de către fiecare reclamant, este greșit numai în ceea ce privește perioada de plată.
Astfel, așa cum a arătat și recurentul, pentru anul financiar 2008, drepturile salariale ale personalului din învățământ au fost reglementate prin nr.OG 15/2008, devenită Legea nr. 221/2008.
Avându-se în vedere că dispozițiile Legii nr. 221/2008 au aplicabilitate de la data de 01.01.2008, recursul pârâtului este fondat pentru acest motiv și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Orașului, se va modifica în parte hotărârea recurată în sensul că drepturile salariale solicitate de reclamanți prin acțiune vor fi datorate până la data de 31.12.2007, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 355/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 355/24.02.2009 a Tribunalului Galați, în sensul că:
Drepturile salariale solicitate de reclamanți sunt datorate până la data de 31.12.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Benone Fuică | JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 3: Alina Savin |
Grefier, |
: - -/24.06.2009
: 2 ex.//25 Iunie 2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
