Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6856/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4722/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6856/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Compania Națională de Ferate "CFR"SA împotriva sentinței civilă nr.553/F din data de 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1066/2009), în contradictoriu cu intimataFederația Feroviare B, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, G, G, G, și,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta Compania Națională de Ferate "CFR"SA și intimataFederația Feroviare B, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, G, G, G, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 17.11.2009, note de ședință însoțite de înscrisuri în fotocopie din partea recurentei Compania Națională de Ferate "CFR"SA.
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă, și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 553/F din data de 02.06.2009, pronunțată în dosarul nr- (1066/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis cererea formulată de reclamanta Federația Feroviare B în numele membrilor săi, G, G, _, G, și, împotriva pârâtei Compania Naționala De Ferate "" SA; a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006, 2007, 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai pârâtei, membrii de sindicat.
Potrivit art. 64 alin 1 din CCM pe anii 2005 -2006, respectiv art. 65 alin. 1 din CCM pentru anii 2007-2008, " cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare."
Conform art. 236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
A mai reținut prima instanță dispozițiile art. 243 din Codul Muncii. Coroborând întreg materialul probator, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, instanța de fond a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 1 și art. 65 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 și 2007-2008 și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale reprezentând ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2006,2007,2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul clasei unu de salarizare.
Cât privește capătul de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data nașterii drepturilor și până la data plații efective, instanța de fond a constatat că, în speță, ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real, suferit de către reclamanți ca urmare a neacordarii unor drepturi bănești de natura salarială, repararea prejudiciului urmând a se realiza în condițiile răspunderii civile contractuale.
Beneficiul nerealizat, ca parte a prejudiciului suferit de către reclamanți este datorat devalorizării monetare survenite între data când aceste drepturi ar fi trebuit acordate și data plății efective, astfel încât măsura reparatorie adecvată este actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume la data plații efective.
Tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul Muncii.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs Compania Națională de Ferate ""-A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 din Codul d e procedură civilă, recurenta a arătat, în esență, următoarele:
Solicită admiterea recursului pentru următoarele considerente:
Recurenta își întemeiază prezentul recurs pe următoarele motive: Hotărârea pronunțată de Tribunalul Ialomițas -a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului București.
Astfel, prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Ialomița, Federația Feroviare cu sediul in Bac hemat in judecata CNCF "CFR" - SA, solicitând instanței că prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea societății pârâte să acorde salariaților membrii de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarului pentru anii 2006-2008 actualizat cu rata inflației la data plații efective.
Or, în această cauză, nu salariații recurentei cu domiciliul în circumscripția Tribunalului Ialomița au calitate procesuala activă, ci această calitate o are Federația Feroviare cu sediul în B, care prin cererea adresata Tribunalului Ialomițaa solicitat drepturi bănești pentru membrii de sindicat.
Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 284 (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după caz, sediul.
În acest sens, recurenta a invocat mai multe soluții jurisprudențiale.
În ce privește cel de al doilea motiv de recurs, recurenta a arătat că nivelul salarizării la calea ferată, valorile claselor de salarizare, precum și modalitățile concrete de stimulare a salariaților se stabilesc de comun acord cu sindicatele reprezentative, ținând seama de faptul că nivelul salariilor se raportează la posibilitățile financiare ale Companiei și la prevederile legale.
Face precizarea că o dată cu trecerea de la vechiul sistem de stabilire prin lege a salariilor pentru toate activitățile și categoriile de personal, la sistemul de stabilire a acestora prin negocieri între partenerii sociali, respectiv între angajatori și salariați s-a manifestat tendința de majorare a salariilor într-un ritm mai ridicat decât cel al creșterii productivității muncii și al eficienței economice. Această tendință a fost mai evidentă la regiile autonome și la societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat.
Plecând de la această constatare, Fondul Monetar Internațional, în negocierea acordurilor cu țara noastră, a urmărit cu insistență pe deoparte accelerarea privatizării, iar pe de altă parte monitorizarea creșterilor salariale acolo unde statul este proprietar și unde s-au înregistrat cele mai mari derapaje în politică salariala.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002, cu completările ulterioare, s-au stabilit măsuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de personal.
Compania Națională de Ferate "CFR"-SA, a mai susținut recurenta, a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor din nr.OUG 79/2001, în vigoare și în perioada 2006-2008, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar.
Prin nr.HG 142/2005 și nr.HG 50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă sau, după caz în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectiv, cel mult 65 % și, respectiv, cei mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit ca în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând 4% din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
Având în vedere fondul limitat de salarii, CFR SA a fost în imposibilitate de a acorda ajutoare în alte cuantumuri decât cele care au fost efectiv plătite salariaților.
A mai apreciat recurenta că: 1. Obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite; 2. Obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauza si dispozițiile art. 1156 alin. ultim din Codul civil care statuează că "obligația se stinge totdeauna, când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibila îndeplinirea acestei obligații", 3. Principiul forței obligatorii a contractului statuat prin dispozițiile art. 969 cod civil se circumscrie legii, neputându-se deroga prin convenții sau dispoziții particulare de la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri (art. 5 Cod civil).
Având în vedere că sindicatele participă la ședințele consiliului de administrație, rezultă că acestea cunosc situația economică cu care se confrunta societatea și împrejurarea că fondul de salarii a fost și este limitat, fiind imposibilă acordarea sumelor pretinse.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica subsumată dispozițiilor art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă nu poate fi reținută.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, sindicatele pot reprezenta în justiție pe membrii lor, în vederea soluționării unor conflicte de muncă intervenite între aceștia și angajatori, situație în care sindicatul nu are calitate procesuală, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor săi.
Prin urmare, în aplicarea prevederilor art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, care reglementează competența teritorială exclusivă în materia conflictelor de muncă, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau reședința membrilor de sindicat în numele cărora sindicatul a formulat cererea de chemare în judecată, întrucât membrii de sindicat au calitate procesuală activă. Deși salariații sunt reprezentați de sindicat, aceștia stau în proces ca reclamanți, întrucât, ceea ce se urmărește este valorificarea unor drepturi ale acestora.
Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă nu poate fi reținut.
Sub aspectul naturii sale juridice, contractul colectiv de muncă este nu numai un act juridic bilateral, ci și izvor de drept, sub acest aspect încadrându-se în categoria de excepție a normelor juridice negociate. Așa fiind,contractul colectiv de muncă se deosebește nu numai de contractul civil, în general, ci și de contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 3 din Codul Muncii, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au caracter minimal. Așadar, legea stabilește numai cadrul minimal de la care se pornește negocierea, conținutul minimal al contractului colectiv de muncă, care, deși este o specie de contract cu totul aparte, își păstrează caracterul convențional, fiind supus principiului libertății contractuale.
În mod corect instanța de fond a reținut caracterul obligatoriu al contractului colectiv de muncă pentru părțile care l-au negociat și încheiat.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei în sensul existenței în cauză a condițiilor care atrag aplicarea dispozițiilor art. 1156 alin ultim din Codul civil și incidența teoriei impreviziunii.
Astfel, se reține că, potrivit prevederilor art. 295 din Codul Muncii, dispozițiile menționatului Cod, care reprezintă dreptul comun în materia raporturilor de muncă, se întregesc cu dispozițiile legislației civile numai în măsura în care acestea din urmă nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă. Or, în cauză, teoria impreviziunii nu își găsește aplicarea.
Curtea constată că este lipsită de suport și susținerea potrivit căreia, în raport de dispozițiile nr.OUG 79/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 59/2002, ale nr.HG 145/2005 și ale nr.HG 50/2006, obligația angajatorului a devenit imposibil de executat, întrucât fondul de salarii a fost limitat, iar recurenta a avut calitatea de agent economic monitorizat. Într-o atare situație, nu s-ar mai fi justificat negocierea de către o unitate având calitatea de agent economic monitorizat și stipularea în cuprinsul Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 (înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Municipiului B cu nr. 6113 din data de 29.09.2005, ulterior intrării în vigoare a nr.OUG 79/2001) a ajutoarelor materiale prevăzute la art. 64 alin. 1 și cu atât mai puțin inserarea unei astfel de clauze, negociate, și-ar fi găsit locul în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008, după adoptarea nr.HG 145/2005 și a nr.HG 50/2006. Or, chiar și în acest din urmă contract colectiv de muncă, înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Municipiului B în data de 29.03.2007, cu nr. 1631, este menținută clauza privind acordarea ajutoarelor materiale de Ziua, aceasta fiind înscrisă la art. 65 alin. 1 (filele 29-30 din dosarul instanței de fond).
Mai mult decât atât, actele normative mai sus menționate se referă la suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobat, în timp ce sumele pretinse de intimații reclamanți au fost prevăzute în contractele colective de muncă la nivel de unitate cu titlul de ajutoare materiale.
Așa fiind, se reține că limita resurselor financiare are pârâtei nu prezintă relevanță sub aspectul existenței drepturilor salariaților prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pentru perioada în litigiu.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care urmează a fi menținută, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de recurenta Compania Națională de Ferate "CFR"SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civilă nr.553/F din data de 02.06.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (1066/2009), în contradictoriu cu intimataFederația Feroviare B,cu sediul în B, de Nord nr. 1, Poarta E,. 2, 224, sector 1, în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat, reclamanții:, G, G, G, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/4 EX./17.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
