Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6906/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1566/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.6906/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți, C, G, ( ), B, (), ( ), luriciuc, lulia, loniță, împotriva sentinței civile nr.4159 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 44886/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect -drepturi bănești, despăgubiri de 900 RON.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții reclamanți, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.4159 din 19.05.2008 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea acțiunii reclamanților, C, G, ( ), B, (), (, luriciuc, lulia, loniță, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București, Curtea de Apel București, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul secției a II a penală a Tribunalului București.
Prin Ordinul Ministrului Justiției au fost acordate stimulente financiare anumitor categorii de personal din aparatul propriu al și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care se numără și personalul auxiliar de specialitate.
Din conținutul ordinului reiese clar că măsura de acordare a stimulentelor a vizat numai categorii de personal din aparatul propriu al și din cadrul instanțelor, iar nu și celorlalte categorii de personal.
Ulterior, prin Ordinul nr.1793/C/2006 a fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv.
Potrivit art. 27 alin. (1) din OG nr.137/2000, în toate cazurile de discriminare persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Reclamanții nu făceau parte la data acordării acestor stimulente din categoria profesională vizată de ordinul invocat, beneficiind de stimulente acordate printr-un ordin distinct, astfel că instanța constată că reclamanții nu au fost tratați discriminatoriu drept pentru care nu au dreptul la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea pârâților la plata către fiecare reclamant a sumei brute de 900 lei cu titlul de despăgubiri reactualizată cu indicele de inflație la data plăți.
În motivarea recursului se invocă în esență faptul că potrivit art. 21 alin. (1) din OG nr.137/2000 aprobată și modificată că în toate cazurile de discriminare, prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației crreate prin discriminare.
Reclamanții susțin că fac parte din categoria personalului contractual din cadrul instanțelor și nu au încasat sume cu acest titlu, sume ce au fost acordate discriminatoriu în baza unor criterii subiective.
Reclamanții arată că pârâții nu au identificat un criteriu obiectiv avut în vedere la acordarea stimulentelor în discuție, excluzând astfel de la premiere o parte a personalului contractual din categoria căruia făceau parte și acesta indiferent de calificativele obținute.
Susținerea pârâtului că nu a existat o discriminare deoarece printr-un ordin ulterior a fost aprobată repartizarea unui fond destinat personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor nu poate fi acceptată întrucât pârâții nu au făcut dovada existenței acestui ordin, deși potrivit art. 287 din Codul muncii, aceștia aveau sarcina probei.
prevăzute în Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate cu ocazia sărbătorilor de iarnă și este greu de imaginat cum în iulie 2006, a acordat același tip de stimulente și personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
rin Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei judecătorilor care aveau o vechime cuprinsă între 0-3 ani, fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor fiind bazată pe prevederile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin ordinul nr.2404/C/2004 potrivit cărora principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificative anuale de foarte bine și bine; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; celeritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lipsa sancțiunilor disciplinare".
Reclamanții sunt încadrați ca personal auxiliar de specialitate, iar cadrul legislativ ce reglementează salarizarea a acestora este constituit de Ordonanța nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Stabilirea drepturilor salariale ale celor două categorii socio-profesionale - magistrații și personalul auxiliar de specialitate și contractul din cadrul autorității judecătorești - se face ținându-se seama de rolul și locul pe care îl ocupă fiecare din aceștia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea, atribuțiile și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, de nivelul studiilor, neputându-se pune semnul egalității între magistrați care poartă răspunderea înfăptuirii justiției și cei care ocupă de exemplu funcții precum grefier, aprod sau agent procedural.
În acest sens, în materie de salarizare actele normative incidente sunt nr.OG27/2006 în ceea ce privește salarizarea magistraților și OG nr.8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în ceea ce privește salarizarea personalului auxiliar de specialitate, legiuitorul reglementând drepturi salariale similare pentru cele după categorii profesionale, dar și anumite drepturi specifice.
Curtea consideră că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, apreciind că pentru a putea fi reținut tratament diferențiat injust este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Curtea mai reține că nu există o situație comparabilă între acele categorii profesionale distincte - magistrații și personalul auxiliar de specialitate, față de conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților în raport de cele ale personalului auxiliar, precum și sistemele diferite de salarizare ale acestor categorii profesionale, legiuitorul având dreptul de a reglementa în mod diferențiat modul de acordare și repartizare a acestor stimulente diverselor categorii socio-profesionale din sistemul judiciar, în funcție de rolul acestora în sistem, complexitatea atribuțiilor îndeplinite, nivelul studiilor, răspunderea funcției - fără a se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii sau a dreptului la salariu egal pentru muncă egală.
S-ar putea constata încălcarea principiului egalității și nediscriminării doar în cazul în care s-ar aplica un tratament juridic diferențiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
Or, în speță, instituirea unui regim juridic diferit, inclusiv în ceea ce privește stimularea unor categorii de personal distincte, se impune ca o justificare obiectivă și rezonabilă, pentru ca egalitatea în fața legii să nu creeze stări privilegiate sau discriminatorii.
În acest sens este și practica instanței de contencios european al drepturilor omului, dată în aplicarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, cât și a jurisprudența Curții Constituționale, care a reținut în mod constant că dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituția României vizează egalitatea în drepturi a cetățenilor în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta.
Cele susținute nu contravin documentelor internaționale privind drepturile omului, la care România este parte și care, potrivit prevederilor art. 11 și 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern, nefiind încălcat în cauză nici unul dintre criteriile nediscriminării, conținute de Carta socială europeană revizuită Partea a V-a - Nediscriminarea - art. E, adoptată la Strasbourg la 03.05.1996 și ratificată de România prin Legea nr. 74/1996.
De adăugat că Anexa la Carta socială europeană revizuită, intitulată "Câmpul de aplicare în privința persoanelor protejate", prevede că "o diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată discriminatorie".
În consecință, Curtea consideră că stimularea categoriilor socio-profesionale invocate în cauză se face ținându-se seama de rolul și locul pe care îl ocupă fiecare din aceștia în desfășurarea activității de justiție, de răspunderea, atribuțiile și complexitatea fiecărei funcții, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege, de nivelul studiilor, neputându-se pune semnul egalității între magistrați care poartă răspunderea înfăptuirii justiției și cei care personalul auxiliar de specialitate și contractual din cadrul autorității judecătorești.
Pentru toate considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 din proc. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenții reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți, C, G, -, ( ), B, (), ( ), -,toți cu domiciliul ales la sediul Tribunalului București Secția a-II-a Penală din B,-, sector 3 împotriva sentinței civile nr.4159 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.44886/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, TRIBUNALUL BUCUREȘTI cu sediul în B,-, sector 3, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B-, sector 4, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B,--3, sector 1.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
39 ex.
30.12.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
