Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 70/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/CM
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâțiiCONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediile în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1622 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, intimatele reclamante, domiciliată în C,-, -. 113, județul C, domiciliată în C,-, -. B, etaj 1,. 25, județul C, domiciliată în C,-, -. A, etaj 4,. 20, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 20, județul C prinSINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiGRĂDINIȚA NR. 6, cu sediul în C,-, județul C șiINSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - reducere normă didactică de predare și drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții pârâți Consiliul Local C și Primarul Municipiului C prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. --327 din 25 decembrie 2007, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul de ședință învederează că la data de 30 ianuarie 2008, prin serviciul registratură, intimatul reclamant Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar Cad epus întâmpinare la recurs, comunicată recurenților la aceeași dată, după care:
Apărătorul recurenților pârâți învederează că i-a fost comunicat un exemplar al întâmpinării la recurs depusă de intimatul reclamant Sindicatul Liber
al Salariaților din Învățământul Preuniversitar Totodată, arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurenților pârâți, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată invocând că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin cererea formulată s-a solicitat plata drepturilor bănești pe o perioadă de 3 ani anterioară pronunțării hotărârii judecătorești iar instanța a acordat aceste drepturi pentru perioada cuprinsă între data sesizării și data pronunțării, ceea ce echivalează cu faptul că instanța de fond a acordat plus petita. În ce privește reactualizarea drepturilor salariale pretinse, solicită ca instanța să aprecieze asupra faptului că prin acțiunea formulată s-a cerut ca reactualizarea să se facă la momentul pronunțării hotărârii iar instanța de fond a stabilit ca aceasta să aibă loc la momentul plății efective. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea cu privire la recursul civil de față:
Consiliul Local C și Primarul Municipiului C au declarat recurs la data de 27 decembrie 2007 împotriva sentinței civile 1622 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, reclamantul Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar C, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița nr. 6, Inspectoratul Școlar Județean C, Consiliul Local C și Primarul Municipiului C, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:
- obligarea Grădiniței nr.6 C și a Inspectoratului Școlar Județean C să asigure reducerea normei didactice de predare a educatorilor, învățătorilor și institutorilor membri de sindicat, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului;
- obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale neacordate pentru personalul didactic membri de sindicat (, ), reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii prezentei acțiuni, actualizată cu rata inflației, corespunzător gradului didactic I și vechimii în învățământ de peste 25 de ani acumulate anterior depunerii cererii de chemare în judecată de către fiecare membru de sindicat.
În considerente, sindicatul reclamant a arătat că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și
de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ specifice învățământului.
S-a menționat că art. 3 alin. 1 din lege definește personalul didactic, iar art. 5 alin. 1 menționează care sunt funcțiile didactice din învățământul preuniversitar.
Au fost invocate dispozițiile art. 42 alin. 1, art. 43 alin. 1, art. 44 alin. 3 și art. 45 alin. 1 din lege, ultimul text dispunând în sensul că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Au fost totodată menționate, ca relevante cauzei, Precizările Generale pentru aplicarea Statutului personalului didactic nr. 19388 din 14 noiembrie 1997, care în anexa 2, cap. II, pct. 4 prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore; nu se aplică reducerea de două ore pentru personalul didactic prevăzut la art. 43 lit. f și g din Legea nr. 128/1997.
În egală măsură, prin Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3343 din 11 martie 2002 și respectiv Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4209/2004 se prevăd în esență aceleași dispoziții referitoare la modalitatea de aplicare a reducerii normei didactice.
Având în vedere aceste dispoziții, Comisia Paritară C - Cah otărât ca, începând cu data de 1 mai 2006, să se aplice reducerea normei didactice de predare cu două ore pentru întreg personalul didactic de predare și instruire practică (profesori, învățători, institutori, educatori, maiștri instructori) cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, în conformitate cu art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Hotărârea Comisiei Paritare nr. 2 din 11 mai 2006 nu a fost adusă la îndeplinire de către unitățile școlare și de Inspectoratul Școlar Județean
Sindicatul a mai arătat că prin nr.OG 103/1998, modificată prin Legea nr. 109/1999, se stabilește structura normei didactice din învățământul preuniversitar.
Sub aspectul calității procesuale pasive a inspectoratului școlar, sindicatul reclamant a menționat că Inspectoratul Școlar are calitate de angajator pentru personalul didactic de predare încadrat în unitățile de învățământ, conform art. 9 alin. 3, art. 11 alin. 5, art. 32 alin. 3, art. 102 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995 rep. art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ.
Cât privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local, s-a arătat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar intră în atributul acestei entități de drept public, fiind incidente dispozițiile art. XIII din nr.OUG 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, iar calitatea procesuală pasivă a primarului rezidă în calitatea sa de ordonator principal de credite asupra bugetului consiliului local, prin raportare la prevederile art. 68 alin. 1 lit. f din Legea nr. 215/2001 și art. 20 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean a depus întâmpinare la termenul, solicitând respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect, iar pe C de-al doilea ca nefondat.
S-a menționat că primul capăt de cerere a rămas fără obiect prin adoptarea Hotărârii Comisiei Paritare nr. 2 din 11 mai 2006, care a decis punerea în aplicare a reducerii normei didactice de predare cu două ore pentru întreg personalul didactic de predare și instruire practică, în conformitate cu textul art. 45 din Legea nr. 128/1997.
Astfel fiind, angajatorul și-a îndeplinit obligația de a asigura aplicarea legii.
Pentru capătul II de cerere, pârâtul a apreciat că acțiunea este nefondată, deoarece neplata drepturilor cuvenite s-a datorat faptului că prin însumarea orelor ce ar trebui plătite a rezultat un număr de circa 80 de norme didactice. Prin adresa nr. 26537 din 21 februarie 2006 Ministerului Educației și Cercetării s-a comunicat numărul total de posturi finanțate din bugetul propriu al Consiliului Local (respectiv, 9847) pentru anul școlar 2006 - 2007.
S-a susținut că în acest număr de posturi sunt cuprinse atât posturile didactice, cât și cele didactic auxiliare și nedidactice.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Cam enționat că prin adresa nr. 1827 din 14 septembrie 2006 s-a solicitat ministerului tutelar suplimentarea numărului de posturi pentru educatoare cu 57 de posturi, iar dacă ar fi fost aprobată, această suplimentare, împreună cu rezerva de posturi didactice evaluată pe viitor pentru începutul de an școlar ar fi creat fondurile necesare pentru finanțarea celor 80 de norme apărute prin aplicarea reducerii legale a normei; forul tutelar a aprobat însă doar alocarea a 20 de posturi de educator (adresa nr. 42724 din 20 decembrie 2006 Ministerului Educației și Cercetării), insuficiente pentru a se putea asigura finanțarea celor 80 de norme.
Pârâtul a mai menționat că are calitatea de ordonator secundar de credite doar pentru unitățile școlare aflate în finanțarea ministerului tutelar, nu și pentru cele aflate în finanțarea Consiliului Local.
Prin sentința civilă nr. 1622 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă acțiunea formulată de Sindicalul Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar
Au fost obligați pârâții Grădinița nr. 6 și Inspectoratul Școlar Județean C să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, pentru educatori cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, care își desfășoară activitatea la această unitate școlară.
Au fost obligați pârâții să plătească pentru, și, drepturile salariale corespunzătoare gradului didactic I și vechimii în învățământ de peste 25 de ani, pentru câte două ore suplimentare săptămânal prestate în plus, pe perioada cuprinsă între 20 august 2004 și data pronunțării prezentei hotărâri, reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Conform art. 3 alin. 1 din lege, personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, iar conform art. 5 alin. 1, funcțiile didactice sunt:
în învățământul preșcolar: educator/educatoare; institutor/institutoare;
în învățământul primar: învățător/învățătoare; institutor/institutoare.
Articolul 151 alin. 2 din Legea nr. 84/1995 învățământului, republicată, prevede, la rândul său, că fac parte din personalul didactic și:
educatoarele - în învățământul preșcolar;
învățătorii - în învățământul primar;
institutorii - în învățământul preșcolar și primar.
Textul art. 42 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevede că activitatea personalului didactic de predare cuprinde:
activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform planurilor de învățământ
activități de pregătire metodico-științifică și activități de educație, complementare procesului de învățământ.
În fine, art. 43 alin. 1 definește conținutul normei didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă, ca fiind numărul de ore corespunzătoare activităților prevăzute la art. 42 alin. 1 lit. a și se stabilește - pentru învățământul preșcolar și primar - după cum urmează:
un post de educatoare (institutoare) pentru fiecare grupă de preșcolari sau pentru grupe combinate, în unitățile în care nu se pot constitui grupe separate; la grădinițele cu program prelungit și la cele cu program săptămânal, posturile se normează pe ture;
un post de învățător (institutor) pentru fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate.
Aceste dispoziții legale prevăd, așadar, că de incidența dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 beneficiază și personalul didactic de predare din învățământul preșcolar și din învățământul primar, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ de peste 25 de ani și respectiv, cu gradul didactic
Prevederile legale enunțate au fost, la rândul lor, puse în valoare prin actele cu caracter normativ emise de Ministerul Educației și Cercetării în aplicarea Legii nr. 128/1997, iar Precizările Generale nr. 19388 din 14 noiembrie 1997 dispun în mod evident în același sens, sub aspectul reducerii normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru această categorie de personal didactic.
În acest context, apărările pârâtului Inspectoratul Școlar Județean C în sensul că adoptarea Hotărârii Comisiei Paritare a constituit unicul demers pus la dispoziția acestei instituții de a pune în aplicare textul de lege
invocat și că, prin urmare, capătul I de cerere a rămas fără obiect, a fost apreciată de către instanță ca o apărare de fond, fiind înlăturată ca neîntemeiată.
Inspectoratul Școlar Județean C are, prin raportare la prevederile art. 11 alin. 1 și 5, art. 13, art. 102 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. a și g și art. 154 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/2005 republicată, calitate procesuală pasivă, întrucât este instituția care are competențe în coordonarea activității de încadrare a unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Pe cale de consecință, inspectoratul școlar are calitatea de angajator, întrucât legea nu prevede încheierea directă raporturilor de muncă ale personalului didactic cu unitatea de învățământ, însăși activitatea acesteia din urmă fiind coordonată de către inspectoratul școlar județean.
Acest fapt a fost dovedit, de altfel, prin adresele depuse la dosar de către Inspectoratul Școlar Județean C, care atestă că aprobarea numărului de posturi de încadrare, finanțate ulterior din bugetele locale, se realizează de către Ministerul Educației și Cercetării, la propunerea inspectoratelor școlare.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a acordat plus petita și a schimbat obiectul cererii de chemare în judecată, astfel, deși reține că Inspectoratul și Școala sunt cele care nu au dat curs hotărârii Comisiei Paritare și nu au făcut demersuri privind finanțarea, obligă în solidar și Primarul precum și Consiliul Local C fără a se arăta în mod concret ce atribuții aveau Consiliul Local - separat și Ordonatorul de Credite Primarul și le-au încălcat.
S-a încălcat atât Legea 374/2001 cât și Legea 84/1995 sub aspectul finanțării unităților de învățământ preuniversitar.
Obiectul cererii, în C de-al doilea capăt de cerere îl constituie drepturi bănești personale, cuvenite celor 5 persoane din tabelul anexat cererii, astfel încât, nefiind vorba de drepturi colective, ci personale salariale, formularea unei acțiuni solidare este contrară art. 1034 Cod civil.
Obiectul cererii nu este determinat, pentru fiecare persoană în parte nefiind indicat cuantumul pretențiilor bănești, deși reclamantul susține că "Comisia Paritară" a hotărât că începând cu 11.05.2006 să se reducă norma didactică, pretinde drepturi bănești pentru reclamanți pe 3 ani retroactiv.
În privința capătului 2 de cerere, nu poate fi privită o solidaritate pasivă, pe de o parte pentru că primilor 2 pârâți li se impută că nu au dus la îndeplinire hotărârea Comisiei Paritare iar recurenților că nu au ordonat la plată și că nu au plătit drepturile bănești cuvenite.
A arătat totodată că nu s-a atacat pe contencios administrativ sau pe orice altă cale acest "Ordin" și în aceste condiții nu se pot cere în justiție drepturi bănești peste un ordin administrativ neatacat.
Pentru a putea implica bugetul local într-o astfel de plată curentă, potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice locale și a Legii 215/2001, trebuia ca în bugetul local să fie prevăzut, la cerere un astfel de capital.
Bugetul local este unul fix, aprobat la început de an, și el se poate rectifica în cursul anului, dar tot după metodologia mai sus descrisă.
Recursul a fost motivat în baza art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
La data de 30 ianuarie 2008 Sindicatul Liber al Salariaților din Învățământul Preuniversitar Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând, în esență, următoarele:
1. Încă din anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a cărei rază teritorială acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare, care se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
2. În conformitate cu art. 167 din Legea învățământului, finanțarea de bază (care cuprinde cheltuieli de personal) se asigură prin bugetele locale ale unităților teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
3. Cu toate că inspectoratul școlar este angajatorul personalului didactic, odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 32/2001, acesta și-a pierdut calitatea de ordonator de credite. În acest moment numai cluburile, taberele, palatelor copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare (ca persoane juridice distincte) mai sunt finanțate direct de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Plata salariilor și a celorlalte drepturi bănești ale salariaților din învățământ reprezintă o componentă a finanțării unității școlare, finanțare realizată de la și prin intermediul bugetelor locale (respectiv al ordonatorilor principali de credite ai acestuia).
Sub aspectul calității procesuale pasive al Consiliului Local și Primarului trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 282 lit. d din Codul muncii, potrivit căruia, pe lângă angajatorii propriu-ziși, pot fi pârâți în conflictele de muncă alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Greșita întocmire a bugetului nu poate constitui motiv de neacordare a unor drepturi bănești stabilite pentru un salariat prin lege, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Pe fond a învederat că pretențiile sunt întemeiate din perspectiva dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997.
Pornind de la aceste considerente, a fost adoptată Hotărârea nr. 2/2006 a Comisiei Paritare, prin care s-a stabilit că este necesară aplicarea corectă și echitabilă a art. 45 din Legea nr. 128/1997 tuturor categoriilor de personal didactic, deci, inclusiv învățătorilor, institutorilor și educatorilor. Este evident că obligația asumată prin această hotărâre este una de rezultat și nu una de diligență.
Câtă vreme această hotărâre nu a fost pusă în executare nu se poate vorbi despre rămânerea fără obiect a primului capăt de cerere, astfel că, în mod corect instanța de fond a apreciat că prevederile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 sunt imperative.
Recursul este fondat și va fi admis numai din perspectiva criticilor formulate prin motivul de recurs referitor la acordarea "plus petita".
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata drepturilor salariale "pe o perioadă de 3 ani anterioară pronunțării hotărârii judecătorești.". Pronunțarea hotărârii a avut loc la data de 5 octombrie 2007, iar trei ani anteriori au ca punct de pornire data de 5 octombrie 2004.
Rezultă, astfel, că obligarea la plata drepturilor salariale pentru perioada 20 august 2004 - 5 octombrie 2004 nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, ceea ce determină modificarea sentinței atacate numai din această perspectivă, toate celelalte critici urmând a fi respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Textele de lege incidente în cauză sunt:
Articolul 167 din Legea nr. 84/1995 (modificată prin Legea nr. 354/2004), astfel cum era în vigoare la data sesizării instanței, dispune:
(1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(5) Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:
(a) cheltuieli de personal.
Articolul 13 din nr.OG 33/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare dispune:
(1) Începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind .
Articolul 20 din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 538/2001 prevede:
(1) Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale repartizează creditele bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
(b) Deschiderea și repartizarea creditelor bugetare se efectuează de către ordonatorul principal de credite la nivelul capitolului de cheltuieli 57.02 "Învățământ" cu desfășurarea pe titlurile clasificației bugetare economice și anume 02 "cheltuieli de personal".
Repartizarea creditelor se efectuează pe bază de dispoziții bugetare.
(2) La primirea dispoziției bugetare unitatea teritorială de trezorerie și contabilitate publică înregistrează creditele bugetare, repartizate de ordonatorul principal de credite, în contul instituției de învățământ preuniversitar de stat.
Articolul 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 (astfel cum a fost republicată în baza Legii nr. 286 din 29 iunie 2006) dispune:
Primarul îndeplinește categorii principale de atribuții:
(4) lit. a - exercită funcția de ordonator principal de credite al bugetului local.
Articolul 5 din nr.HG 538/2001 dispune:
Fiecare instituție de învățământ preuniversitar de stat are obligația să își desfășoare activitatea pe baza bugetului propriu, aprobat în condițiile legii privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea dispozițiilor legale privind angajarea și utilizarea fondurilor publice.
Articolul 9 alin. 3 prevede că bugetul de întocmește în faza de elaborare a proiectului bugetului local, respectiv a bugetului de stat, se definitivează după intrarea în vigoare a legii bugetului de stat și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale. Pe parcursului execuției bugetare, în situația în care au loc rectificări bugetare, se urmează aceleași etape.
Articolul 282 Codul muncii dispune că pot fi părți în conflictele de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Articolul 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 dispune: Personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Din analiza succintă a dispozițiilor legale mai sus enunțate Curtea reține următoarele:
În cauză, în virtutea dispozițiilor art. 282 Codul muncii, pot fi părți în litigiul de muncă, pe lângă angajatorii propriu-ziși și alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Astfel, calitatea de pârât a școlii, respectiv a inspectoratului școlar, rezultă din calitatea de angajator al reclamanților iar consiliul local și primarul primesc această vocație în temeiul normelor legale privind finanțarea învățământului preuniversitar (ca reglementări speciale).
Încă din anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare, care se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Aceste principii ale finanțării se regăsesc și în dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995, republicată și modificată în temeiul Legii nr. 354/2004. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele
defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre alte cheltuieli, și "cheltuielile de personal".
Este, neîndoielnic, faptul că inspectoratul școlar are calitatea de angajator pentru personalul didactic dar, odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 32/2001, în temeiul dispozițiilor legale mai sus citate, sunt consacrate dreptul și obligația unității administrativ-teritoriale prin consiliile locale, respectiv ordonatorii principali de credite - primarii, de a asigura fondurile necesare finanțării învățământului preuniversitar și de a participa la elaborarea și aprobarea proiectelor de buget, inclusiv în situația în care au loc rectificări bugetare.
Din analiza textelor legale mai sus citate rezultă că sumele reprezentând salariile personalului din învățământul preuniversitar fac parte din bugetele locale, astfel că aceștia nu sunt simpli depozitari, cu se încearcă să de acrediteze ideea de către recurenți, care arată că plata acestora se face prin bugetele locale și nu de la bugetele locale.
Pornind de la acest raționament rezultă că orice drepturi de natură salarială obținute ca diferențe de salariu (cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii ) și care nu au putut fi prevăzute în proiectul de buget inițial, necesită o rectificare bugetară, care va fi aprobată tot de consiliul local.
Drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească în urma aplicării dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, vor putea fi solicitate parcurgând aceleași etape ca orice alte drepturi salariale, de către conducerea unității de învățământ, înaintate către primar (ca ordonator principal de credite și persoană datoare să întocmească bugetul) care va solicita consiliului local aprobarea sumelor respective.
Această metodologie de deschidere a finanțării și de execuție a bugetului local în ceea ce privește finanțarea învățământului preuniversitar, este prevăzută în Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, aprobate prin nr.HG 538/2001. Textele legale din acest act normativ ce am apreciat că aveau relevanță în cauză le-am redat mai sus.
Din analiza acestora mai desprindem următoarea concluzie: la elaborarea bugetului unei unități școlare sunt obligați să participe unitatea școlară și inspectoratul școlar, care au obligația de a-l înainta consiliului local și primarului, când bugetul unității administrativ-teritoriale este în faza de proiect și, aceștia din urmă, după aprobare, au obligația de acordare a creditelor aprobate.
Sub aspectul nedovedirii pe fond a pretenției deduse judecății arătăm că ea își are izvorul în dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, care prevede în mod clar faptul că toate categoriile de personal didactic și de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu 2 ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
În considerarea acestui temei legal a fost adoptată Hotărârea nr. 2/2006 a Comisiei Paritare, prin care s-a stabilit că este necesară aplicarea corectă
și echitabilă a art. 45 din Legea nr. 128/1997 tuturor categoriilor de personal didactic, deci, inclusiv învățătorilor, institutorilor și educatorilor.
Întrucât pârâtele intimate unitatea școlară și inspectoratele școlare nu au transpus în practică această Hotărâre, nu se poate vorbi de rămânerea fără obiect a pretenției.
Norma juridică cuprinsă în art. 45 din Legea nr. 128/1997 are un caracter imperativ, ea nu lasă la latitudinea unității școlare reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului ci obligă la luarea acestor măsuri.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 legiuitorul a prevăzut îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru fiecare institutor, învățător și educator, respectiv gradul didactic I și vechimea de 25 de ani.
Întrucât pârâtele nu au făcut dovezi în legătură cu aplicarea corectă și întocmai a dispozițiilor legale, în mod corect instanța de fond a reținut culpa acestora și le-a obligat la plata drepturilor salariale pentru trei ani anterior chemării în judecată.
Critica referitoare la coparticiparea procesuală activă este de asemenea neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Liber al Salariaților din învățământul Preuniversitar C în numele membrilor de sindicat în conformitate cu Legea 54/2003.
Această lege specială prevede la art. 28 alin. 2 următoarele: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 1 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă C în cauză se opune sau renunță la judecată".
Textul de lege mai sus invocat clarifică atât chestiunea referitoare la calitatea procesuală activă a sindicatului cât și faptul că acesta poate promova acțiunea în numele mai multor membrii de sindicat atunci când acțiunile vizează apărarea unor drepturi ce decurg din legislația muncii, contractele individuale de muncă, contracte colective de muncă.
Folosirea pluralului de către legiuitor nu este una întâmplătoare întrucât acesta este determinat de folosul practic în formularea unei acțiuni, în numele mai multor membrii de sindicat, atunci când acestea au un obiect similar și nu a unei acțiuni distincte pentru fiecare membru în parte, fiind posibilă asigurarea apărării mult mai ușor.
Acesta este motivul justificat pentru care mai mulți membrii de sindicat se regăsesc pe un tabel în aceeași acțiune. Nu trebuie deci din această perspectivă a se face o similitudine între legea specială în domeniul dreptului muncii și codul civil, respectiv art. 1034 Cod civil.
Pe de altă parte art. 47 Cod procedură civilă permite ca mai multe persoane să fie împreună reclamante sau pârâte însă pune condiția ca drepturile și obligațiile lor să aibă aceeași cauză, ori ca obiectul pricinii să fie un drept sau o obligație comună.
În speță, este real faptul că obiectul pricinii nu este un drept comun, însă coparticiparea procesuală este dată de faptul că acțiunea civilă are aceeași cauză, știut fiind că acest element al acțiunii civile reprezintă temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care părțile îl valorifică împotriva celorlalte părți.
Cauza acțiunii civile în prezentul litigiu îl reprezintă dispozițiile art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 care prevăd că personalul didactic cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Cât privește critica referitoare la faptul că obiectul cererii nu este determinat, aceasta nu poate fi primită în considerarea dispozițiilor art. 382 alin.4 Cod procedură civilă, care creează posibilitatea determinării cuantumului creanței printr-o "deosebită socoteală" respectiv în cursul executării silite.
O asemenea soluție își găsește raționamentul și pe faptul că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a obligat la plata actualizată a drepturilor iar actualizarea nu se poate face decât la data executării efective.
Recurenții își exprimă nemulțumirea și sub aspectul perioadei de timp pentru care au fost acordate drepturile bănești în sensul că acestea nu se pot acorda pentru 3 ani de zile anteriori chemării în judecată ci numai începând cu anul 2006, având în vedere Hotărârea Comisiei paritare nr. 2 din 11 mai 2006, însă, omite faptul că izvorul pretenției îl reprezintă art. 45 alin. 4 din Legea 128/1997, astfel că în considerarea acestui temei juridic instanța de fond a admis acțiunea cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În fine, recurenții arată că acțiunea civilă nu trebuia primită întrucât actele administrative, respectiv ordinele Ministrului Educației și Cercetării date în aplicarea Legii 128/1997 nu au fost atacate pe contencios administrativ, astfel că nefiind anulate ele trebuie respectate.
Trebuie arătat de la început că în conformitate cu art. 75 din Legea 24/2007 astfel cum a fost modificată și republicată "Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrației autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor".
Art. 76 din același act normativ prevede "Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Prin urmare, împrejurarea că prin ordinele ministrului s-ar fi prevăzut o altă modalitate de aplicare a normei didactice nu obligă pe reclamant la atacarea în contencios administrativ a acestora, atâta timp cât își poate întemeia acțiunea pe actul normativ - legea - și nu pe actele administrative date în aplicarea legii.
În condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, făcând trimitere la "personalul de predare și instruire practică - o categorie în care sunt incluși și educatoarele, învățătorii și institutorii din învățământul preșcolar și primar - potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemos" cei care aplică legea nu pot face niciun fel de distincție, prevederile art.
45 alin. 1 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
Pe cale de consecință Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca nefondate pretențiile bănești anterioare datei de 5 octombrie 2004 și vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii recurate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurenților, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâțiiCONSILIUL LOCAL C și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediile în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1622 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, intimatele reclamante, domiciliată în C,-, -. 113, județul C, domiciliată în C,-, -. B, etaj 1,. 25, județul C, domiciliată în C,-, -. A, etaj 4,. 20, județul C, domiciliată în C,-, -. A,. 20, județul C prinSINDICATUL LIBER AL SALARIAȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR, cu sediul în C,-, județul C și intimații pârâțiGRĂDINIȚA NR. 6, cu sediul în C,-, județul C șiINSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în C,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge pretențiile aferente perioadei 20 august 2004 - 5 octombrie 2004.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă la 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/7.02.2007
gref. -
4 ex./7.02.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
