Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 708/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 708/
Ședința publică din 25 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. - nr.1-3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței civile nr.121 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înaintată la 28 noiembrie 2007 la Tribunalul Mureș, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții, Școala Generală, Județul M, Primarul comunei, Consiliul local, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea în solidar la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul, prev. de art.50 dion Legea nr.128/1997 și neacordat pe perioada cuprinsă de la data promovării acțiunii și până la împlinirea a 30 de ani de activitate în învățământ, dar nu mai mult de 3 ani în urmă. Reclamanții au mai solicitat actualizarea sumei solicitate și acordarea drepturilor salariale și în continuare, astfel cum se prevede în cadrul legal invocat.
Prin sentința civilă nr.121 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Inspectoratului Școlar Județean M, a Ministerului Economiei și Finanțelor și a Ministerului Educației, Cercetării și T; s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Școala Generală, Primarul comunei, Consiliul local al comunei, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 începând cu data de 28.11.2004 și în continuare, până la încetarea activității de cadru didactic al reclamanților, despăgubiri ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate, DGFP M în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, a înaintat în termen legal recurs, solicitând modificarea în tot a acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă față de minister și, în subsidiar, ca nefondată.
În drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. relevâdu-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr.84/1995 s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale. În plus, atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale patrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât raporturile de muncă există între instituția angajatoare și angajații acesteia.
În termen legal, s-a declarat recurs și de către Ministerul Educației și Cercetării, invocându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și netemeinicia acțiunii reclamanților.
În opinia recurentului, cheltuielile de salarizare ale cadrelor didactice nu se regăsesc în bugetul, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ preuniversitar fiind finanțate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal. Recurentul mai învederează și faptul că instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de chemare în judecată privind emiterea unui ordin de ministru, elaborarea unor norme, instrucțiuni sau metodologii. Obiectul dedus judecății este plata unor drepturi salariale și, prin urmare, prima instanță nu trebuia să constate că ministerul elaborează cadrul normativ financiar, ci trebuia să verifice dacă într-adevăr ministerul are calitatea de ordonator de credite pentru instituțiile din învățământul preuniversitar.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate, pentru considerentele ce succed:
Reclamanții sunt cadre didactice încadrate la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 de ani.
Legea 128/1997, prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime respectivtranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică, au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de " noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii nr.128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic era salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr.128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste transe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care acesta crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările aferentetranselor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate in învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu pot fi primite întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de alta parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Cu privire la excepțiile invocate, curtea urmează a le respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995 (18), finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995, 18). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației și Cercetării precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect a prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul acestora.
În legătură cu cererea de chemare în garanție a MEF, practica recentă în materie a statuat faptul că o atare cerere este admisibilă și în cadrul raporturilor juridice de muncă, cu caracter patrimonial, deoarece pârâții nu au nicio acțiune în regres împotriva acestui minister. Această cerere este întemeiată conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 (cap.IV) al Legii nr.379/2005, raportat la art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă, chematul în garanție răspunzând pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar potrivit dispozițiilor art. 167 alin 1,2 din legea 84/1995 (republicată 17) conform cărora finanțarea se asigurăprinbugetele locale de la bugetul de stat și din alte surse. Finanțarea cuprinde atât finanțarea de bază cât si finanțarea complementară. Potrivit dispozițiilor art. 167 alin 5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse cheltuielile de personal.
Potrivit Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, MEF coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anula de execuție. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În plus, calitatea procesuală pasivă a MEF se justifică și prin disp.art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Ca atare, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii pronunțate cât și a executării ei de către reclamanți.
Față de cele ce preced, recursurile declarate de pârâți sunt nefondate și în consecință urmează a fi respinse ca atare, nefiind incident motivul prev. de art.304 pct.9 pr.civ. Din oficiu, curtea nu a reținut motive de casare de ordine publică care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să le pună în discuția părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de M cu sediul în Tg-M, str.-.- nr.1-3, județul M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor cu sediul în B-, sector 5, și Ministerul Educației, Cercetării și T cu sediul în B str.G-ral nr.28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.121 din 29 ianuarie 2008 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 aprilie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
20.05.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
