Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7094/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5633/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 7094/
Ședința publică din data de 03 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII " " A, împotriva sentinței civile nr. 1160 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T, și intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR T, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant Sindicatul Preuniversitar T, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.333/25.11.2009 atașată la fila 22 dosar, lipsind recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Școala cu Clasele I - VIII " " A și intimatul pârât Inspectoratul Școlar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții pârâți Consiliul Local al Municipiului A, Primăria Municipiului A - Instituția Primarului, Școala cu Clasele I - VIII " " A, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Avocatul intimatului-reclamant Sindicatul Preuniversitar T depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1160 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-au respins excepțiile privind nulitatea acțiunii și a lipsei calității de reprezentant invocate de același pârât, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive ridicate de pârâții Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar
În consecință, s-a dispus obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII din A, Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A să plătească reclamanților diferențele salariale dintre drepturile cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr. 220/2007, pe perioada ianuarie 2007-20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cele încasate efectiv în același interval de timp.
În final, pârâții au fost obligați la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pârâții Școala cu clasele I-VIII din A, Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A au declarat recurs împotriva sentinței precitate.
În motivarea recursului pârâtei Școala cu clasele I-VIII din A s-au arătat următoarele:
1. Urmează a se constata nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar
Acțiunea nu este semnată de conducerea persoanei juridice a sindicatului în calitate de pretins reprezentant legal.
Nu se face dovada calității de membru de sindicat prin acte oficiale emanate de la persoana juridică a Sindicatului Învățământului Preuniversitar
Tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii, purtând o dată cu aproximativ 1 an anterior.
Acțiunea nu este pornită de sindicatul persoană juridică din școală de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație, care nu poate formula în accepțiunea art. 28 din Legea nr. 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contractele individuale de muncă încheiate cu angajatorul unitate școlară.
2. Pe fond, motivarea instanței nu este fundamentată legal. Conducerea unității școlare, Primarul localității și Consiliul Local au aplicat majorarea de 10% acordată personalului didactic gradul I, în mod corect, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007 și anume 20 iulie 2007, deoarece legea nu stipulează expres aplicarea retroactivă.
Edificatoare sunt și prevederile Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, modificate prin Legea nr. 189/2004, în special cele ale art. 10 și art. 58.
Potrivit acestora, "dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază."
"de la data intrării în vigoare" se referă la noile prevederi ale Legii nr. 220/2007 și nu cum greșit au înțeles reclamanții, de la data intrării în vigoare a OUG nr. 11/2007. Faptul că noile prevederi modificatoare se încorporează în actul de bază nu conduce la concluzia că intrarea lor în vigoare este retroactivă, de la data publicării OUG în Monitorul Oficial.
Această concluzie este în concordanță și cu dispozițiile art. 1 Cod Civil, care arată că legea civilă se aplică numai pentru viitor.
3. Cheltuielile de judecată s-au acordat reclamanților, folosindu-se în completare sintagma greșită prin reprezentantul lor legal, cunoscând faptul că Sindicatul nu are calitatea procesuală în cauză și nu își poate recupera cheltuielile făcute în numele membrilor săi de sindicat.
Pârâții Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A au exprimat următoarele critici în motivarea recursurilor lor:
1. Soluția instanței este greșită, întrucât majorarea drepturilor salariale cuvenite personalului din învățământ începând cu luna ianuarie 2007 nu poate fi aplicată, în condițiile în care respectiva ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 220/2007, publicată în Monitorul Oficial din data de 17.06.2007.
Instanța nu a sesizat că legea civilă nu retroactivează, producând efecte juridice numai pentru viitor, iar atunci când legiuitorul nu precizează expres că se aplică retroactiv noile prevederi ale legii, intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, dacă nu este stipulată o altă dată.
2. Calitatea procesuală pasivă avea în speță Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv reprezentantul în teritoriu DGFP
În acest sens sunt dispozițiile art. 167 alineatul 5 din Legea nr. 128/1997.
Trebuie avute în vedere și prevederile nr. 538/2001 privind aprobarea normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Din interpretarea acestor texte rezultă că nu intră în atribuțiile pârâților să calculeze ori să plătească drepturile salariale ale membrilor de sindicat, ci să repartizeze fondurile pe unități de învățământ.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod Procedură Civilă și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, cât privește recursul pârâtei Școala cu clasele I-VIII din A, trebuie arătat că criticile exprimate în cuprinsul primului motiv de recurs nu pot fi primite. Susținerile prezentate în cadrul acestuia reprezintă, în realitate, o reluare a aspectelor prezentate în motivarea întâmpinării formulate în cursul judecății în fond de către intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Județean T (fila 43 dosar fond), întâmpinare prin care s-a invocat excepția nulității acțiunii și cea a lipsei calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar
Or, Tribunalul a analizat aceste aspecte în considerentele hotărârii recurate, respingând excepțiile respective.
În aceste condiții, reiterarea lor în recurs are un caracter pur formal și nu poate fi asimilată exprimării unor critici concrete în legătură cu sentința atacată, adică unor motive reale de recurs care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile prevăzute de art. 304. proc. civ. câtă vreme prin intermediul lor doar se reproduc din nou susțineri pe care instanța de fond le-a înlăturat în mod argumentat din punct de vedere juridic.
Urmează a fi observat și faptul că acest prim motiv de recurs constă dintr-o succesiune de afirmații lipsite de fundament logico-juridic și care nu au nici o legătură cu motivele pentru care prima instanță a respins excepțiile nulității acțiunii și lipsei calității de reprezentant invocate în speță. Practic, nu se arată nici un element din care să reiasă care ar fi și în ce constau greșelile de judecată săvârșite de judecătorii care au soluționat pricina în fond, sub aspectul respingerii celor două excepții.
Oricum, față de conținutul documentelor aflate la filele 2-15 dosar fond, concluzia care se impune este aceea că în mod corect au fost respinse excepția nulității acțiunii și cea a lipsei calității de reprezentant, neputându-se vorbi despre existența vreunuia dintre viciile prevăzute de art. 133. proc. civ. ori despre faptul că autorul acțiunii nu ar fi făcut dovada calității sale de reprezentant conform art. 161. proc. civ. La dosar există tabel cu numele și prenumele membrilor de sindicat în interesul cărora a fost formulată acțiunea, adeverință eliberată de angajator (recurenta-pârâtă Școala cu clasele I-VIII din A) că aceștia sunt membrii sindicatului reclamant, precum și împuternicirea avocațială a apărătorului ales care a semnat cererea introductivă de instanță (fila 60). Rezultă că acțiunea cuprinde numele și prenumele reclamanților, adică a celor reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, este semnată și, în plus, este însoțită de dovada calității de reprezentant a persoanei care a formulat acțiunea.
Trebuie arătat și faptul că nu există nici o normă juridică procesuală care să reglementeze așa numita "excepție a lipsei calității de reprezentant", acesta fiind un argument în plus pentru ca ea să nu fie luată în seamă în pricina de față. Art. 161. proc. civ. vorbește desprelipsa dovezii calității de reprezentantși nu despre lipsa calității de reprezentant. În plus, prevederile art. 222 din Codul Muncii coroborate cu cele ale art. 28 din Legea nr. 54/20004, permit sindicatelor să promoveze cereri de chemare în judecată în numele și interesul membrilor lor (cerință respectată în cauză), fără a distinge între sindicatele de la nivelul angajatorului și cele cu caracter de federație ori confederație sindicală. Or, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem.
Și cel de-al doilea motiv al aceluiași recurs, ca și primul din motivarea recursului pârâților Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A, apar ca nefondate întrucât Tribunalul a procedat corect admițând în parte pretențiile deduse judecății în sensul menționat prin dispozitivul hotărârii atacate.
Este adevărat că prin Legea nr. 220/2007 a fost aprobată OG nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Însă, Legea nr. 220/2007 a fost doar una de aprobare a OG nr. 11/2007, și nu una de modificare a acestei ordonanțe guvernamentale, iar prin intermediul ei nu s-a adus absolut nicio schimbare dispozițiilor art. 9 din OG nr. 11/2007, acestea fiind păstrate în forma lor inițială și având următorul conținut "prevederile prezentei ordonanțe se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007".
Or, faptul că Legea nr. 220/2007 a aprobat OG nr. 11/2007 și a păstrat nemodificat art. 9 din ordonanță, conduce la concluzia că voința legiuitorului a fost aceea ca dispozițiile legii de aprobare să producă efecte începând cu luna ianuarie 2007, inclusiv în ce privește anexele în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ.
În titlul Legii nr. 220/2007 nu se menționează faptul că ar fi vorba de o lege de modificare a OG nr. 11/2007 ori de aprobare cu modificări a acesteia din urmă. În plus, art. 9 din ordonanță a fost menținut în totalitate.
Dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca anexele din lege în care se prevăd coeficienții de multiplicare pentru personalul din învățământ să fie aplicate de la un alt moment decât cel prevăzut de art. 9 din ordonanță, ar fi prevăzut expres acest aspect în conținutul legii sau ar fi adus modificări prevederilor acestui text.
Referitor la ultimul motiv al recursului unității școlare, și acesta va fi înlăturat ca neîntemeiat, deoarece prima instanță a făcut o justă aplicațiune în cauză a dispozițiilor art. 274. proc. civ.
Din examinarea conținutului acestui text legal rezultă că obligarea la plata cheltuielilor de judecată se dispune față de partea care a căzut în pretenții (a pierdut procesul), la cererea părții adverse care, totodată, dovedește existența și cuantumul cheltuielilor pe care le-a efectuat pe parcursul procesului.
Din acest punct de vedere trebuie arătat că recurenții-pârâți au căzut în pretenții, în sensul că au fost obligați să plătească reclamanților, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007, diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat pe perioada ianuarie-20 iulie 2007 și cele efectiv încasate în aceeași perioadă, diferențe actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea, autorii acțiunii au solicitat cheltuieli de judecată și au făcut dovada existenței și cuantumului acestora, depunând la dosar chitanța nr. 350/29.01.2009 seria - nr. -, din care rezultă că s-a plătit suma de 400 lei cu titlu de onorariu cuvenit apărătorului ales.
Și cel de-al doilea motiv invocat de recurenții-pârâți Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A este nefondat.
Având în vedere prevederile art. 13 alin. 1 din OUG nr. 32/2001 și cele ale art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 cu modificările ulterioare, concluzia care se impune este aceea că recurenții-pârâți Consiliul Local A și Instituția Primarului Municipiului A au legitimare procesuală pasivă în speță, ținând seama de atribuțiile date acestora prin anterior amintitele texte legale, respectiv de a asigura finanțarea unităților din învățământul de stat și de a repartiza fondurile în acest scop, sens în care Consiliul Local va adopta o hotărâre în calitate de autoritate administrativă deliberativă potrivit Legii nr. 215/2001, iar primarul localității va aduce la îndeplinire dispozițiile acestei hotărâri, ținând seama că este și ordonator de credite.
Câtă vreme dispozițiile legale precitate stabilesc expres că finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor în acest scop sunt în sarcina consiliilor locale, făcându-se din bugetele unităților administrativ-teritoriale, este evident că aceste entități trebuie să figureze în calitate de pârâți în procese precum cel de față, tocmai pentru ca hotărârea judecătorească să le fie opozabilă și să-și îndeplinească obligațiile legale ce le revin în acest domeniu sub aspectul asigurării resurselor bănești necesare satisfacerii pretențiilor deduse judecății.
Aceeași concluzie se impune și în ce-l privește pe primarul localității, având în vedere obligația legală a acestuia de a pune în aplicare hotărârile consiliului local.
Oricum, recurenții-pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât sunt implicați în procesul care se finalizează prin actul decizional în baza căruia se asigură finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat. Dacă nu s-ar reține legitimarea procesuală pasivă a acestora, iar hotărârea judecătorească nu le-ar fi opozabilă, s-ar ajunge în situația în care nu s-ar mai putea plăti drepturile bănești pretinse prin acțiune, drepturi care beneficiază de fundament legal pentru a fi acordate așa cum s-a demonstrat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A - INSTITUȚIA PRIMARULUI, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII " " A, împotriva sentinței civile nr. 1160 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR T și cu intimații-reclamanți, G, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./21.12.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
