Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7187/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5555/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7187/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5644 din data de 15.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10081/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimata-pârâtă SC SA prin apărător, d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 21 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurentul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-pârâtă SC SA prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordul cuvântul părții intimate prezente în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-pârâtă SC SA prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-reclamant, și pe cale de consecință, menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentință civilă nr.5644 din data de 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10081/3/LM/2008, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că art.168 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la data de 25.02.2003 prevedea dreptul salariaților SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte în anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract, pe care au convenit să-l modifice și să-l completeze.
În acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalităților și în condițiile negociate cu.
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atât reclamanta cât și pârâta sunt de acord că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paști și C), ci au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizată instanța constă în pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paști și C pentru anii 2005 - 2006. Pentru această perioadă, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de contractul individual de muncă și de prevederile contractelor colective de muncă aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 au fost menținute, textul fiind inserat identic și în contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări și modificări. Modificările negociate au privit și alin.2 al. Art.168, acesta stabilind că "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anul 2006 și 2007 au fost reluate în aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Pentru a hotărî asupra temeiniciei și legalității pretențiilor reclamantului, instanța este chemată să interpreteze dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă, acesta fiind temeiul invocat atât de reclamant în susținerea acțiunii, cât și de pârâtă în apărare.
În interpretarea temeiului invocat de părți, instanța a avut în vedere regulile generale și regulile speciale de interpretare a contractelor, având în vedere natura contractuală a acestor dispoziții, pentru a determina înțelesul exact al acestora, prin examinarea manifestării de voință a părților, în strânsă corelație cu voința lor internă.
articolului invocat este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare concretizată în preluarea aliniatului 2 al articolului 168, în anul 2003, exact cu același conținut și în contractul colectiv de muncă aplicabil în 2004. Instanța va trebui să stabilească voința internă a părților, rezumându-se în fapt să aprecieze asupra sensului pe care cele două prepoziții, pentru și în, îl dau aliniatul 2 din textul menționat, pentru a determina forța obligatorie a dispoziției contractuale invocate.
În acest sens, instanța va avea în vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a părților, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor părților, și nu de la cuvintele în care acest acord este exprimat.
Din înscrisurile administrate în cauză, rezultă că voința reală a părților la data încheierii contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referă la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007 sunt drepturi ce încă din anul 2003 au fost incluse în salariul de bază și urmează să fie executate în acest mod și în acești ani, deci prin includere în salariul de bază.
Acesta a fost scopul preluării în mod identic a unui aliniat care, la prima vedere ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasă din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând că "în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Voința părților a fost aceea de a stabili că, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății au fost incluse în salariul de bază. Este de remarcat și faptul că în modificarea intervenită în anul 2005 se folosește timpul trecut (au fost introduse), care alături de sintagma "în anul 2003", determină interpretarea menționată.
În sprijinul acestei interpretări vine și hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, în iunie 2007. La data hotărârii respective, aliniatul 2 era inserat în aceeași formă în cuprinsul contractului colectiv de muncă aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004-2006, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.1, care urmau a fi acordate angajaților sub această formă. În nota ce consemnează rezultatul interpretării se arată că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariatului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază că întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Decizia Comisiei Paritare reprezintă o convenție în sensul prevederilor art.969 Cod Civil, dintre patronat și sindicat, ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru reclamant, față de prevederile art.239, art.241 și art.243 din Codul Muncii.
În concluzie, voința reală a părților pentru perioada la care se referă pretențiile reclamantului a fost de a stabili că și în anii 2005 și 2006 suplimentările salariale rămân incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
Această situație rezultă și din faptul că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
Deși a fost semnat la data 18.06.2007, scopul acordului încheiat de Comisia Paritară a fost de a da o interpretare unică și eficientă a dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului, și anume că sistemul introdus în anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat în contractele colective ulterioare și că se va aplica și în continuare, până la alte modificări.
De altfel, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări ce provine de la însăși semnatarii actului juridic în cauză și, pe cale de consecință, o asemenea interpretare este obligatorie pentru părți.
Nu se poate reține că această interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau că acestea le-ar fi fost limitate, întrucât, pe de-o parte, dreptul la prime de C/Paști nu are un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de muncă, astfel cum a fost negociat de părți, iar o eventuală nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentări în salariul de bază al salariaților putea fi invocată de aceștia doar pe perioada existenței contractului. Pe de altă parte, aceste drepturi nu au fost înlăturate, ci s-au executat prin includerea lor în salariul de bază al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsă în art.168 din Contractele Colective de Muncă aplicabile pe anii 2004-2007 este o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face și potrivit art.978 Cod Civil. În acest sens, clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce un efect.
Menținerea aliniatului 2 în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentală, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiuluiin dubio pro reo, dacă ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. De altfel, această regulă a aplicat-o Comisia Paritară, stabilind că înțelesul aliniatului 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
În concluzie, s-a constatat că reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate prin acțiune, conform clauzelor din Contractele Colective de Muncă aplicabile pe perioada dedusă judecății, interpretate de Comisia Paritară, având în vedere și regulile de interpretare ale contractelor, față de prevederile art.969, 977, 978, 982, 983 Cod civil, motiv pentru care a dispus respingerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul-reclamant, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, arată că sentința este nelegală și netemeinică, astfel:
Din analiza apărării formulată de intimata-parata în fața primei instanțe rezultă clar că toată această apărare se reduce în esență la ideea că formularea art.168 al.2 din Contractul Colectiv de munca aplicabil în anul 2003 (CCM-2003) dă naștere la interpretări, fapt ce ar justifica aplicarea prevederilor art.9 din CCM privind soluționarea diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM.
de la care pleacă argumentarea intimatei-pârâte este falsă (" FUNDAMENTALIS"), așadar și concluzia nu poate fi altfel decât eronată. Formularea art.168 al.2 din CCM-2003 și anume: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" este absolut clară pentru oricine, nefiind necesară o pregătire speciala în domeniu (lingvistic, filologic, semantic) a celui ce lecturează textul sus-citat.
Recurentul susține că acest text reliefează că suplimentările salariale, în ceea ce privește anul 2003, au fost introduse în salariu, anii următori nu sunt vizați în acest text.
Pentru ca dispozițiile din art.9 din CCM să fie aplicabile, ar trebui ca textul vizat să fie susceptibil de cel puțin două înțelesuri.
Susține că prevederile art. 9 din CCM privind soluționarea diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea CCM, sunt aplicabile doar în acele situații când textul vizat este confuz și dă naștere la interpretări diferite. Aplicarea dispozițiilor art. 9 din CCM în alte situații, când formularea avută în vedere este clară, fără a fi susceptibila de interpretare, ar transforma aceste prevederi într-un instrument pervers aflat la îndemna angajatorului prin care acesta, după cum i-ar dicta interesele de moment, ar anula orice drepturi ale salariaților prevăzute în CCM aplicabil în societate în urma cu un an, cu doi, cu patru ani, sau poate cu zece ani, cine poate știi?!
Revenind la formularea art.168 al. 2 din CCM-2003 trebuie arătat că modificarea din 2005 acesteia nu schimba cu nimic sensul inițial.
Dacă într-adevăr intenția reala, din acel moment, a semnatarilor CCM-2003 și a CCM din anii subsecvenți era ca, începând cu anul 2003, suplimentările de la art.168 al.1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, nimic nu-i împiedica să o facă.
O alta formulare permisă de generoasa limbă română era aceea că: din anul 2003 suplimentările de la art.168 al.1 vor fi introduse în salariul de bază, cu condiția însă, ca aceasta să fi fost voința reala a parților semnatare, nu este și cazul nostru.
Deci, concluzia este simplă și constă în aceea că, la data elaborării CCM aplicabil în în 2003, s-a dorit ca doar pentru anul respectiv (2003) primele acordate salariaților cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Recurentul, în ceea ce privește interpretarea data de Comisia tara, consideră că aceasta se constituie ca o veritabila modificare a clauzei contractuale, venind în totala contradicție cu însuși scopul și esența interpretării, aceea de a lamuri anumite prevederi contractuale, fiind nepermis ca prin această "lămurire" să se ajungă la o modificare a prevederilor contractuale respective.
Se poate lesne constata, din întreaga argumentare a Comisiei Paritare, că, în realitate, aceasta argumentare ajunge să schimbe însăși natura drepturilor suplimentare precum și procedura de negociere a acestor drepturi convenită de parți, lucru de neadmis, întrucât aceasta ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
În ceea ce privește documentele depuse de intimata-parată (expertize contabile efectuate în alte dosare, care evident au fost soluționate favorabil din punctul de vedere al intimate-pârâte, expertize extrajudiciare), consideră că prima instanța nu putea să țină cont de acestea în luarea hotărârii, pentru că altfel s-ar fi încălcat principiul nemijlocirii care presupune obligația ca instanța de judecată să cerceteze direct și nemijlocit toate elementele ce ajută la dezlegarea pricinii.
În drept, nu a fost invocată nicio dispoziție legală.
În dovedirea susținerilor din cuprinsul motivelor de recurs, nu a solicitat încuviințarea nici unui mijloc de probă.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamantul se află în raporturi de muncă cu pârâta, fiind salariatul acesteia.
În această calitate beneficiază de drepturi prevăzute de lege și de contractele individuale de muncă, precum și de drepturile prevăzute în contractele colective la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel național, dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, între SNP și s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pe anul 2004, înregistrat sub nr.2714/16.04.2004 (aflat la filele 30-33 din dosarul de fond), în care s-a prevăzut la art.168 alin.1 obligația pârâtei de a plăti angajaților suplimentări salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
În alineatul 2 al aceluiași articol, s-a menționat că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Această formulare se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2005-2006.
Curtea constată că prima instanță a reținut în mod greșit că primele de Paști și de C au fost incluse în salariu pentru anul 2004 și pentru anii 2005-2007, pentru următoarele motive:
Astfel, modul de interpretare al art.168 din CCM, în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta punctul de vedere al primei instanțe și al intimatei, ar însemna să se considere că art.168 alin.1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art.168 alin.2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrară principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art.978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit căruia orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul.
Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art.168 din CCM nu poate fi interpretat în sensul că desființează în totalitate cele statuate în primul alineat.
În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art.168 alin.2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art.168 alin.1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici.
Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
De altfel, nimic nu a împiedicat părțile contractante, ca prin voința lor liber și conștient exprimată, să modifice art.168 în sensul de a se preciza expres că primele de Paști și de C sunt introduse în salariul de bază al fiecărui salariat în anii 2004-2007, adică să apeleze la ceea ce se înțelege prin expresia "mutuus dissensus",or, ele nu au acționat în acest sens.
Raportat la aceste aspecte și la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei nu s-a putut demonstra plata efectivă a drepturilor salariale reclamate de angajați, prin includerea în salariul de bază.
Totodată, potrivit art.168 alin.1 teza a II-a din Contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate, "cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările (Paște și C) vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor". Verificând actele depuse la dosar de către pârâtă, nu a rezultat că pentru anii 2004-2005 între sindicat și patronat au avut loc negocieri pentru determinarea "criteriilor și condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Așadar, atâta timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat privind stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii, cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare eveniment, nu se poate susține apărarea intimatei-pârâte de a fi achitat drepturile salariale prin includerea în salariul de bază plătit reclamantului, includere ce ar avea valoarea unei novații și nici a argumentului nediminuării salariului în 2004 la nivelul dinaintea includerii primelor în salariu.
Cu privire la interpretarea art.168 alin.2 din contractul colectiv la nivel de unitate, oferită de către Comisia Paritară, instanța reține că această interpretare s-a realizat peste termenul pentru care s-a încheiat contractul și cu încălcarea art.31 din Legea nr.130/1999 prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă și care nu sunt de natură a produce efecte juridice.
Cu privire la hotărârea Comisiei Paritare nr.22/31.08.2007, aflată la filele 66-67 din dosarul de fond, Curtea reține că aceasta a interpretat dispozițiile art.168 alin.1 și alin.2 din actele adiționale încheiate pentru perioada 2004-2007, și nu dispozițiile art.168 alin.2 cuprinse în contractele colective de muncă pentru anii 2005-2007, astfel încât această hotărâre de interpretare nu privește contractele colective de muncă pentru anii 2005,2006 și 2007, ci doar actele adiționale încheiate la contractul colectiv de muncă pentru anul 2004.
De asemenea, interpretarea oferită de către Comisia Paritară nu este clară cu privire la necesitatea menținerii dispozițiilor art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă care se referau la primele de Paști și de
Prin formularea consemnată în cuprinsul hotărârii Comisiei Paritare că "art.168 alin.1 a fost păstrat în forma inițială de redactare, ca dovadă a faptului că aceste prime au fost reglementate în mod distinct față de drepturile salariale lunare, în perspectiva viitoarelor negocieri a unor cazuri similare", nu face decât să confirme opinia Curții cu privire la includerea primelor de Paști și C în salariul de bază numai pentru anul 2003. În caz contrar, ar însemna să nu se mai recunoască salariaților drepturile aferente primelor de Paști și de C pentru anii următorii. Un alt argument, ar fi că în valoarea primelor nu era una stabilită, ci se negocia în fiecare an cuantumul acestor.
Curtea constată că, în mod eronat instanța de fond a reținut că nu s-ar fi încheiat contracte colective de muncă distincte pentru anii 2005-2007, ci că s-ar fi întocmit doar acte adiționale la contractul colectiv de muncă din anul 2004, întrucât, din actele dosarului rezultă că au încheiate contracte colective de muncă pentru fiecare an.
Astfel, în anul 2005 fost încheiat un nou contract colectiv de muncă la nivel de unitate, care a fost înregistrat cu nr.2643/11.05.2005 (aflat la filele 57-59 din dosarul de fond), care menține aceeași clauză, respectiv că în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază primele de Paști și Nu se face nicio referire cu privire la situația anului 2004 sau a anului 2005, însă se mențin drepturile care se acordă cu ocazia și Cului, aferente anului 2005. Aceasta este interpretarea art.168 alin.1 din contractul colectiv la nivel de unitate pe anul 2005, în caz contrar, nu putem înțelege care ar mai fi fost rațiunea păstrării dispozițiilor art.168 alin.1.
Aceeași situație este în cazul contractului colectiv de muncă încheiat pe anul 2006, înregistrat sub nr.1054/24.02.2006 și contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007, înregistrat sub nr. 923/23.02.2007.
Pentru aceste motive, Curtea reține că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică în cauza de față.
Pentru considerentele menționate, în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 din Codul d e Procedură Civilă, Curtea va admite recursul declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.5644 din data de 15.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10081/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare reprezentând prima de Paști pe anii 2005 și 2006 și prima de C pe anii 2005 și 2006, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de către recurentul-reclamant cu domiciliul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.5644 din data de 15.09.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.10081/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă pe pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale suplimentare reprezentând prima de Paști pe anii 2005 și 2006 și prima de C pe anii 2005 și 2006, sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored: NV/4 EX./07.01.2010
Jud. fond:;
Cu opinia separată a doamnei judecător - -, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurentul-reclamant neîntemeiat și trebuia respins, în considerarea următoarelor argumente:
Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și
În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.
Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.
Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimatului-reclamant fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
