Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 720/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II-recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 720/2009-
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Elena Bocșe |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, -. B,.4,. 38, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SRL, cu sediul în B, Calea, nr. 3. împotriva sentinței civile nr. 933/LM din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 8 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 15 aprilie 2009 și respectiv 17 aprilie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 933/LM din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-au respins excepțiile prematurității și a inadmisibilității invocate de intimată.
De asemenea, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu intimata SC SRL (fostă SC România SRL).
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr.23553/15.03.2005 ( fila 122), contestatoarea ocupă din data de 1.03.2005, pe perioadă nedeterminată, funcția de manager filială la punctul de lucru O din cadrul SC Romania SRL (actuala SRL), având salariul brut de 74.891.745 RON.
Prin "Informarea" înregistrată sub nr.740/8.03.07 (fila 4) intimata o informează pe contestatoare că începând cu data de 1.04.2007 i se va modifica încadrarea din manager filială în funcția de agent transporturi externe. Această informare este urmată de actul adițional la nr.23553/15.03.05, privind modificarea felului muncii al contestatoarei și anume agent transporturi externe, fiind stabilit salariul brut de 1979 RON.
Acest act adițional nu poartă semnătura nici a angajatorului și nici a angajatului.
Prin decizia înregistrată sub nr.2199/24.09.07, dată de intimată s-a hotărât că începând cu data de 24.09.2007 informarea cu privire la modificarea de funcție este nulă, d-na ocupând în continuare funcția de manager Punct de lucru al punctului de lucru al societății din O ( fila 7 vol.II).
Informarea sus amintită s-a emis în condițiile prevăzute de art 17 Codul muncii, însă practic aceasta nu a avut nici un efect. Astfel, din actele depuse la dosar și anume state de salarii (filele 263 - 268), certificate de concedii medicale ( 82-90), extrase de cont bancar ( f 28-31) rezultă că, contestatoarea a ocupat și după momentul informării, cât și în prezent funcția de manager filială O, cu drepturile salariale corespunzătoare.
Întrucât contestatoarea s-a aflat în concedii medicale în diferite perioade (conform certificatelor medicale depuse la dosar) a primit pentru aceste perioade retribuția stabilită prin contractul individual de muncă și conform dispozițiilor legale aplicabile în aceste situații. S-a mai reținut că, la data de 1.04.2007, contestatoarea nu s-a aflat în concediu medical și în consecință, informarea nu este lovită de nulitate absolută.
Dreptul la semnătură la bancă a fost retras contestatoarei începând cu data de 3.04.2007, așa cum rezultă din adresa depusă la fila 31 din dosar - vol.II, datorită faptului că în perioada martie 2007 - august 2007 aceasta a fost în nenumărate concedii medicale și astfel activitatea societății era blocată. De asemenea, e-mailul contestatoarei a fost redirecționat datorită unor probleme tehnice la calculatorul contestatoarei, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor ( f 297), ( f 298).
Față de considerentele expuse, tribunalul a concluzionat că este neîntemeiată cererea contestatoarei privind reintegrarea sa în funcție, plata drepturilor salariale și plata de daune morale și materiale, neexistând nici o modificare unilaterală a contractului de muncă.
S-a apreciat a fi neîntemeiat și capătul subsidiar de cerere privind obligarea intimatei la plata de daune morale pentru uzura biologică suferită ca urmare a tuturor șicanelor, hărțuirii sale morale, denumită mobleing pe plan internațional.
Astfel, din ansamblul probatoriului administrat în cauză și în special din declarațiile martorilor (f 299), ( f 300), ( f 298), ( f 297), ( 1 bolII), din înscrisurile depuse la 112-113 privind cercetarea prealabilă a d-lui, rezultă că în societatea intimată există o stare tensionată, un conflict între două tabere, conflict la care participă contestatoarea și angajații și, în tabere diferite. Așadar, nu rezultă din probele administrate în cauză că societatea intimată ar fi săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită în urma căreia contestatoarea să fi suferit un prejudiciu moral.
Atât înainte de modificarea dispozițiilor art. 269 Codul muncii cât și după modificarea acestui articol, reclamanta în cadrul cererii de chemare în judecată, suferind prejudicii de natură morală, putea cere daune morale în temeiul dispozițiilor art. 998 Cod civil. Așadar, s-a apreciat că trebuie verificată îndeplinirea cumulativă a condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale, inclusiv existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție, de natură să lezeze valorile morale ale unei persoane.
Excepțiile prematurității și a inadmisibilității invocate de intimată au fost respinse, având în vedere accesul liber la justiție garantat atât prin art 6 pct.1. din CEDO, cât și prin art.21 din Constituția României, prin art 10 din Declarația Universală a drepturilor omului, precum și prin art 14 pct.4. din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.
S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererilor formulate și a precizărilor ulteriore, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În motivarea cererii sale recurenta a reiterat pe larg starea de fapt care a determinat litigiul dintre ea și angajator, precizând sub un prim aspect că hotărârea atacată este contradictorie, deoarece deși instanța a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii, totuși a respins și acțiunea cu motivarea că recurenta a ocupat în continauzre funcția de manager, ori o astfel de motivare echivalează cu admiterea excepției ce fusese deja respinsă.
În continuare, se dezvoltă ideea că această concluzie, potrivit căreia contestatoarea a ocupat pe perioada în discuție funcția de manager al punctului de lucru, nu putea fi reținută în condițiile în care instanța a reținut că s-a retras dreptul de semnătură de la bancă al recurentei și că prerogativele de șef al punctului de lucru din O au fost preluate de un alt angajat.
Alte probe care au fost administrate și care confirmă starea de fapt descrisă de contestatoare, ar fi fost înlăturate nejustificat de instanța de fond, determinând o soluție nelegală și netemeinică.
O altă critică a recurentei vizează neacordarea daunelor materiale și morale, deși s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu constând în deteriorarea stării de sănătate a contesatoarei, determinată de stresul creat de starea conflictuală de la sediul punctului de lucru, stare conflictuală ce rezultă cu prisosință din probele administrate.
Se mai precizează în dezvoltarea motivelor de recurs că s-a încălcat dreptul la muncă al recurentei, că aceasta a fost discriminată și că i s-a încălcat dreptul la secretul corespondenței, toate aceste efecte fiind determinate de interzicerea accesului la propriul calculator și redirecționarea mesajelor electronice pe adresele altor colegi.
Ulterior, recurenta a completat motivele de recurs solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare, invocând schimbarea nelegală a componenței completului de judecată în cadrul tribunalului pe durata soluționării litigiului.
În legătură cu acest motiv de recurs, intimata a solicitat să se constate că a fost depus cu depășirea termenului legal, astfel încât să nu fie avute în vedere de instanță, dar, în condițiile în care acest motiv ar atrage nulitatea hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, instanța a analizat această critică, excepția fiind dirimantă.
Cercetându-se încheierile din dosar se constată că judecătorii care formează completul specializat pentru litigii de muncă 3 -cărora dosarul li s-a repartizat aleatoriu- au fost aceiași pe tot parcursul soluționării litigiului, pronunțând și hotărârea.
În ceea ce-i privește pe asistenții judiciari, prezența acestora în complet s-a modificat doar din motive obiective, dar în condițiile în care votul acestora este consultativ, nedeterminând schimbarea soluției judecătorilor din complet, schimbarea acestora pe durata derulării litigiului nu poate determina nulitatea hotărârii.
Pe fondul recursului intimata a solicitat respingerea acestuia și menținerea hotărârii de fond ca legală și temeinică, apreciindu-se că recurenta nu are nici un interes real în promovarea prezentei acțiuni deoarece contractul său de muncă nu a fost modificat, veniturile sale au rămase neschimbate pe toată durata aflată în discuție și că nu s-a produs nici un prejudiciu moral sau material contestatoarei, neexistând nici o dovadă la dosar că există vreo legătură de cauzalitate între problemele de la serviciu și deteriorarea sănătății acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că sunt întemeiate criticile recurentei.
Contestatoarea îndeplinea funcția de manager filială în cadrul societății intimate în temeiul unui contract pe durată nedeterminată.
La 9 martie 2007 intimata îi transmite contesatoarei o adresă numită "Informare", sub semnătura directorului general și a șefului departamentului de resurse umane și salarizare (fila 4 fond), prin care aceasta este informată că începând cu data de 1 aprilie2007 urmează să i se modifice încadrarea de manager de filială, urmând să ocupe funcția de agent transporturi externe la același punct de lucru.
Pe tot parcursul soluționării litigiului intimata a invocat ca temei al acestei informări prevederile art. 17 din Codul muncii, inaplicabil în speță, în opinia instanței de recurs.
Articolul la care se face referire este inclus în actul normativ la capitolul care analizează contractul individual de muncă și după ce la art. 16 se precizează că acesta se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, la art. 17 se prevede că anterior încheierii sau modificării contractului de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării, ori după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le modifice.
Prevederile art. 17 trebuie însă coroborate cu cele ale art. 41 Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi modificat doar prin acordul părților, modificarea unilaterală fiind posibilă doar cu titlu de excepție, iar potrivit art. 48, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau cu titlu de protecție a salariatului, situații care se alătură posibilităților de delegare sau de detașare pe care le poate dispune angajatorul.
Faptul că intimata a urmărit schimbarea felului muncii contestatoarei rezultă din întocmirea actului adițional depus la dosar, la fila 5. Este adevărat că actul nu a fost semnat de niciuna dintre părți, și este normal că el nu a produs efecte, deoarece nu putea produce efecte decât dacă ar fi fost acceptat de părțile raportului juridic, dar redactarea lui face dovada intenției angajatorului de a schimba felul muncii recurentei.
Instanța va înlătura și apărarea intimatei legată de lipsa de efecte concrete a informării din 9 martie 2007, câtă vreme ea însăși a revenit asupra acesteia prin decizia nr. 2174/2007, din emiterea informării din 16 iulie 2007 prin care recurenta a fost notificată că postul de manager de filială s-a restructurat și din organigramele întocmite care atestau de asemenea această hotărâre.
Mai mult, există la dosar (fila 193 ) o listă a personalului societății intimate, comunicată direcției regionale vamale pentru punctul de lucru din O, listă pe care contestatoare apare la serviciul transporturi.
Este irelevant faptul că salariul contestatoarei nu a fost redus în această perioadă, în condițiile în care recurenta a atacat toate aceste acte, iar intenția angajatorului de a schimba poziția recurentei în cadrul ierarhiei societății, respectiv al punctului de lucru, este conturată suficient din probele administrate. De altfel, cele două aspecte sunt distincte, probelma salariului urmând a fi discutată cu ocazia analizării privind cererea vizând daunele materiale, pe când efectele pe care le-a produs actul atacat pot determina și alte consecințe decât strict reducerea salariului.
Ulterior comunicării informării, s-a creat o stare de tensiune în cadrul punctului de lucru, pe care reprezentanții intimatei au alimentat-o prin comunicarea înscrisurilor la care s-a făcut referire și despre care ulterior au spus că în realitate nu au produs efecte și prin aplicarea unor sancțiuni disciplinare contestatoarei.
Problema schimbării specimentului de semnătură în bancă este justificată de intimată prin faptul că recurenta ar fi avut foarte multe concedii medicale, dar în condițiile în care nu s-a dovedit că de la momentul angajării până la apariția problemei în discuție contestatoarea ar mai fi fost în concedii medicale, se naște prezumția coroborată cu actele medicale de la dosar, că starea sănătății acesteia s-a deteriorat datorită stării de stres, determinată de faptul că în mod neașteptat s-a pus în discuție pierderea unei poziții ierarhice în societate combinată cu riscul unei reduceri semnificative veniturilor.
Pe de altă parte, de regulă, persoanele juridice au două opțiuni pentru semnarea actelor în bancă, prima apaținând conducătorului, iar a doua persoanei care îl înlocuiește pe conducător atunci când acesta lipsește, astfel încât prezintă relevanță nu atât faptul că s-a mai acordat unei persoane din societate specimen de semnătură, ci faptul că fost retras specimenul contestatoarei -și această situație persistă și în prezent- deși teoretic ea era reprezentanta legală a punctului de lucru din O.
Problema accesului la calculatorul de serviciu este artificial creată, deoarece, pe de o parte, societatea putea rezolva cu ușurință problema defecțiunilor tehnice pe care le invocă, prin asigurarea unui alt calculator, dar, pe de ală parte, adresa în sine de e-mail nu poate fi verificată decât dacă se cunoaște parola utilizatorului.
În măsura în care au fost transmise mesaje adresate contestatoarei în mod public fără protecția asigurată în mod obișnuit corespondenței electoronice, atunci această faptă reprezintă fără putință de tăgadă o atitudine șicanatoare din partea expeditorului.
Din cele reținute până în acest moment, instanța de recurs concluzionează că prin comunicarea informării din 9 martie 2007 intimata a făcut dovada că a urmărit în mod real schimbarea felului muncii contestatoarei și că a fost exercitată o anumită presiune psihică, pentru ca aceasta practic să accepte o astfel de schimbare.
În acese condiții, se impune ca instanța să stabilească foarte clar că recurenta îndeplinit funcția de manager de filială și în perioada 1 aprilie 2007-24 septembrie 2007 (data emiterii deciziei prin care însăși intimata revine asupra actelor sale anterioare), și că deține această funcție și în prezent.
Cum răspunderea reglementată de art. 269 Codul muncii este o răspundere civilă, daunele vor fi acordate și în cazul unei simple neglijențe, ori, în prezenta cauză s-a dovedit mai mult de atât.
Fiind conturate elementele care permit identificarea unui comportament ilicit al reprezentanților intimatei, urmează a fi cercetate celelalte elemente ale răspunderii, respectiv existența prejudiciului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul respectiv.
Dacă sub aspectul prejudiciului material acesta nu a fost identificat, din actele depuse la dosar și care nu au fost contestate de recurentă, rezultând că acesteia i s-au plătit lunar veniturile deținute înainte de 9 martie 2007, din punctul de vedere al stării de sănătate s-a dovedit prin înscrisurile depuse că acasta s-a deterioar accentuat în detrimentul recurentei din momentul creării acestei stări tensionate la locul de muncă.
Pentru că nu au fost identificate alte cauze de stres, nu se poate concluziona decât că ele au legătură cu situația creată de intimată, astfel încât se impune obligarea acesteia la repararea prejudiciului moral cauzat.
Daunele solicitate de recurentă sunt însă foarte mari, aceste sume neputând fi însușite de instanță, care trebuie totuși să aplice un filtru în momentul stabilirii unor astfel de despăgubiri.
Luându-se ca element de comparație despăgubiri morale acordate de instanțe în cazul reglementat de art. 506 Cod procedură penală, precum și cuantumul unor daune morale acordarea de Curtea ale Drepturilor Omului, instanța va stabili limita acestor despăgubiri la 20.000 lei în favoarea recurentei.
Față de cele reținute, în aceste limite, în urma admiterii recursului, contestația va fi admisă și sentința modificată, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea excepțiilor ridicate de intimată și a celorlalte pretenții formulate de recurentă.
Recursul fiind admis în temeiul art. 304 ind. 1 combinat cu art. 312 al. 1-3 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată și la 2.400 lei cheltuieli de judecată la fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare, domiciliată în O,-, -. B,.4,. 38, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SRL, cu sediul în B, Calea, nr. 3. împotriva sentinței civile nr. 933/LM din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor O, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu pârâta SRL.
Lipsește de efecte Informarea nr. 740/9 martie 2007 emisă de intimată și constată că reclamanta a îndeplinit funcția de manager de filială și în perioada 1 aprilie 2007-24 septembrie 2007 (data emiterii deciziei nr. 2174/2007), și deține această funcție și în prezent.
Obligă intimata SRL la 20.000 RON daune morale în favoarea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea excepțiilor și a celorlalte pretenții.
Respinge excepțiile dirimante ridicate în recurs.
Obligă partea intimată SRL să plătească părții recurente suma de 2.400 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 08.05.2009
- dactilografiat grefier - 12.05.2009-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Elena Bocșe, Doina Măduța
