Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 721/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.721
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.141 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorilor intimaților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise, amânat pronunțarea cauzei la data de 9 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.141 din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2007, cu titlu de aprovizionare toamna-iarna în cuantum de un salariu minim pe ramură conform art.176 al.1 si 2 din CCM pentru fiecare an în parte, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la sfârșitul lunii octombrie din fiecare an solicitat, pana la data plății efective, precum și a cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constând în suplimentari salariale cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
- 2 -
La data de 11.11.2008 parata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat, și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul munci, fiind prescris termenului de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de baza.
La data de 05.12.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând plata sumelor de cate 528 lei aprovizionare toamna-iarna pentru anul 2005, 480 lei pentru anul 2006 și 620 lei pentru anul 2007, actualizate cu indicele de inflație.
In ședința publica din 20.01.2009, instanța a pus în discuția părților, excepțiile invocate pe care le-a unit cu fondul.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocate de pârâtă, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2007 conform art. 176 din CCM la nivel de ramură calculate la nivelul salariului minim pe ramură pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, pârâta a fost obligată la plata către fiecare reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar (cărțile de muncă) reclamanții au fost salariații pârâtei însă în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari salariale pentru aprovizionare toamna-iarna in perioada sus-menționata.
Disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamna-iarna vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acorda în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de baza.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauza rezultă că reclamanții sunt salariații pârâtei însa, în perioada 2005-2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamna-iarna, astfel încât pârâta este obligata sa achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus in salariul de baza.
- 3 -
Apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cat nu au avut loc negocieri intre patronat si sindicat si ca aceste drepturi ar fi fost incluse in salariul de baza nu pot fi avute in vedere întrucât din CCM la nivel de ramura pe anul 2006 si din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese ca in realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentarilor pentru aprovizionare toamna-iarna, nu au fost incluse în salariul de baza, iar inexistenta unor negocieri intre patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de munca la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâta de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramura, mai ales ca inexistenta unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a paratei.
Prin urmare instanța, in baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 și urm. Codul muncii, va admite acțiunea precizata si va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru perioada 2005-2007 conform art.176 din CCM la nivel de ramura, calculate la nivelul salariului minim pe ramura, pentru fiecare an, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei pana la data plății efective cu ocazia executării silite, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadenta, reclamanții au suferit un prejudiciu constând in imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadenta.
De asemenea, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece exista identitate intre persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile in care reclamanții, in calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul sa solicite in instanța si deci, calitate procesuala activa, paratei, sa le achite toate drepturile salariale ce deriva din raporturile de munca care au existat intre părți.
Totodată, instanța va respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de parata, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c Codul muncii in baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadentei drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cat prezenta acțiune vizează un conflict de munca.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariile plătite reclamanților încă din anul 1998 și în continuare cu majorările corespunzătoare, conform telexului din anul 1998, în condițiile în care ulterior nu au mai existat sub acest aspect negocieri între sindicat și patronat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții au fost salariații pârâtei, iar potrivit art. 176 alin.1 și 2 din Contractul colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ), precum și art. 168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții
- 4 -
părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe, iar în conformitate cu art. 168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998, alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent.
Așa fiind, pretențiile formulate de reclamanți prin acțiune nu au o bază legală și probatorie, instanța de fond acordându-le eronat prin soluția pronunțată care se impune a fi modificată în parte prin admiterea recursului în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă și pe fond respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 141 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu
- 5 -
intimații-reclamanți, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 9 aprilie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - - -
Grefier,
Red /DV
3 ex./ 8.05.2009
dosar fond - - - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Simona Petruța Buzoianu Vera
