Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 748/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 748
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Primăria comunei, împotriva sentinței nr. 529 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții recurenți, G, pârâta intimată Primăria comunei - prin primar și intimatul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând recursul în stare de judecată, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 21 ianuarie 2009, înregistrată sub nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată Primăria comunei - prin primar, județul S, solicitând obligarea pârâtei la acordarea și plata despăgubirilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % lunar, calculată la salariul de bază începând cu data de 15 mai 2008 la zi și în continuare, sume ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței sporului și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii s-a arătat că atribuțiile salariaților din cadrul primăriei și al serviciilor publice locale subordonate, se regăsesc în art. 13 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, iar în plus și Ministerul Internelor și Reformei Administrative este cel care emite ordine și instrucțiuni ce îi stabilesc competențele, sarcinile și obligațiile.
De asemenea, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496 din 28 iunie 2003, ca urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice, generate de reorganizarea guvernului, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii ale internelor cu cel al administrației publice. Astfel, ar fi avut loc o "reașezare" a salarizării funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică, după normele care anterior reorganizării ministerului erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor, așa încât, personalul civil din minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999, adică tocmai de indemnizația de dispozitiv de 25% din salariul de bază.
De altfel, art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", ori în prezent, indemnizația de dispozitiv de acordă, în mod discriminatoriu, doar angajaților prefecturilor, Oficiului Național de cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și celor din domeniul evidenței informatizate a persoanelor, inclusiv din Agenția Națională a Funcționarilor Publici, deși salarizarea acestora se efectuează tot în baza OG nr. 10/2007, asemenea reclamanților.
Pârâta prin adresa nr. 525 din 2 februarie 2009 depusă la dosar, a arătat că este de acord cu solicitările reclamanților.
În cauză a fost chemat pentru opozabilitate și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul dispozițiilor art. 27 al. 5 din OG 137/2000.
Prin sentința civilă nr. 529 din 17 martie 2009 Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, reținând în motivare că potrivit art.1 din Legea nr. 138/1999 - Dispozițiile prezentei Legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", fiind enunțate și dispozițiile art.47 și art.49 din lege, potrivit cărora personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1 care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de premiile, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Totodată s-a reținut că deși potrivit art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 s-a stabilit că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin dispozițiile pct.31.1 s-a prevăzut că prin personalul civil, în sensul ordinului enunțat se înțelege personal public și personal contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor.
Instanța de fond a apreciat că din coroborarea dispozițiilor enunțate pentru acordarea sporului de dispozitiv, este necesar ca personalul civil să - și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter similar sau în una din instituțiile și autoritățile prevăzute la art.1 din Legea nr.138/1999, întrucât reclamanții, angajați în cadrul Primăriei F fac parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nicidecum din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în lipsa unor raporturi de subordonare, sporul de dispozitiv nu este datorat categoriilor de personal enunțate, nefiind constatată vreo discriminare în sensul art.16 din Constituție și Convenția pentru drepturile omului și libertățile fundamentale.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că față de actele normative enunțate, sentința instanței de fond este nelegală întrucât potrivit Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 care a completat Ordinul nr.275/2002, se prevede la pct.9.2 că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar prin unificarea Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice și prin emiterea Ordinelor enunțate s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturi de natură salarială.
În prezent de indemnizația de dispozitiv și norma de hrană beneficiază toți angajații prefecturilor, Oficiului Național de Cadastru și Publicitate imobiliară precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanelor (activitate subordonată consiliilor județene și locale),inclusiv Agenția Națională a Funcționarilor Publici și alți funcționari publici din administrația locală din țară.
Discriminarea dintre salariații instituțiilor enumerate mai sus și cei care își desfășoară activitatea în cadrul Primăriei comunei, nu se justifică nici legal și nici moral deoarece, în egală măsură, au același statut, având salarizarea prevăzută în anexele Ordonanței Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Examinând recursul prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că nu este întemeiat.
Din analiza actelor dosarului se constată că reclamanții în calitate de angajați ai Municipiului F în funcții de șoferi, îngrijitori, referenți de specialitate, casieri, guarzi, îngrijitori, muncitori calificați și necalificați, precum și alte funcții astfel cum au fost specificate în lista de semnături au solicitat acordarea sporului de dispozitiv.
În cauză a fost invocată ca temei legal atât dispozițiile Legii nr.138/1999 și republicată, lege care însă reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizație de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Prevederile acestui act normativ se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii - 1999 - privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, și Ministerului Justiției, așa cum prevede expres art.3 din Legea nr.138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări în sensul că a devenit Ministerul Internelor și Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context, a fost emis. nr. 496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt însă strict enumerate.
Deși au fost invocate și prevederile art. 9.2 din ordin, potrivit cărora "indemnizația de dispozitiv se acordă personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și s-a reținut că legiuitorul nu a făcut distincție între nivelele administrației publice și nici între categoriile de personal ce funcționează în cadrul administrației publice", Curtea observă că un act normativ de punere în aplicare a unei legi, cum este și Ordinul nr. 496/2003, nu poate extinde sfera de aplicare a legii pe care este chemat să o aplice, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative consacrat de dispozițiile art.4 din Legea nr.24/2000 excluzând fără echivoc această posibilitate.
Rezultă cu claritate din cuprinsul art.2,3 din Legea nr.138/1999 că sporul de dispozitiv este o remunerație specială întemeiată pe specificul raporturilor de muncă ale angajaților din instituțiile enumerate la art.1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 05.06.2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul MAI nr. 496/28.07.2003.
Potrivit punctului 9.2. introdus de Ordinul modificator: "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Punctul 31.1 din Ordin prevede că: "Prin personalul civil, în sensul prezentului Ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual civil din Ministerul Administrației și Internelor personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate se constată că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prev. în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil.
În considerarea celor reținute, Curtea apreciază că situațiile deosebite în care se găsesc categoriile de salariați determină o salarizare diferențiată, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, astfel că în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, toți cu domiciliul ales la Primăria comunei, împotriva sentinței nr. 529 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
18.06.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Rață Gabriela, Dumitraș Daniela
