Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7487/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA a II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7487
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2009, privind recursul declarat de pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA, împotriva sentinței civile nr. 2843/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, G, G și, având ca obiect, drepturi bănești.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, în conformitate cu prevederile art.260 pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 16.12.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. nr.2843/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimată.
A fost admisă acțiunea formulată de petenții -, G, G și, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT A ENERGIEI ELECTRICE,".
A fost obligată intimata să acorde petenților grupa I de muncă în conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990 astfel: - 23.09.1982- 01.04.2001; -01.12.1992-01.04.2001; - 14.02.1983-01.04.2001; -01.04.1990-01.04.2001; 27.04.1981-01.04.2001, -15.08.1974-01.04.2001; G-01.09.1997-01.04.2001; -06.05.1982-01.04.2001; - - 03.08.1987-01.04.2001.
A fost obligată intimata să elibereze petenților adeverințe în acest sens.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu disp. Art. 137.proc.civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimată.
Petenții -, G și sunt angajați la. - "" - Sucursala de Transport C, iar petenții, G, Tavoc, sunt angajați la. "SMART" (filială a - "" ), fiind transferați la această societate de la. - "" - Sucursala de Transport
Instanța a reținut însă că prin acțiunea de față petenții solicită recunoașterea grupei I de muncă pentru perioade anterioare datei de 08.08.2001, când s-a înființat "SMART" A și prin urmare, are calitate procesuală pasivă în cauză - "", care avea calitate de angajator până la înființarea filialei "SMART"
Față de cele expuse, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a initmatei urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, existând identitate între persoana chemată în judecată, respectiv pârâta - "" și persoana căreia îi incumbă obligația privind acordarea grupei I de muncă petenților.
Pe fondul cauzei, în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, instanța a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, petenții au desfășurat activități în instalațiile electrice, fiind expuși la mai multe noxe și factori de risc care acționează simultan și efectele lor se cumulează sinergic în afectarea stării de sănătat. De asemenea, au efectuat lucrări de exploatare, revizie, verificare și reparare a instalațiilor electrice sub foarte înaltă tensiune și se poate încadra în grupa I de muncă, pentru că au desfășurat activități în condiții deosebite de muncă determinate de: specificul instalațiilor și specificul sarcinii de muncă; lucru în operativă la stațiile electrice, ziua și noaptea, în regim de lucru prelungit de 8 ore; lucru în aer liber, indiferent de anotimp, de intervenții la avarii ziua sau noaptea, iarna sau vara, pe intemperii, calamități naturale; lucru în condiții deosebite (munca grea, munca periculoasă sau nocivă) recunoscute de către administrație în prin acordarea de sporuri și concediu suplimentar.
Expertul a concluzionat că petenții pot fi încadrați în grupa I de muncă conform prevederilor art. 3 din Ordinul 50/1990 (cu completările și avizele ulterioare), prin asimilare cu alte categorii profesionale cu activitate asemănătoare, în raport cu: fișa postului și atribuțiile de serviciu deosebit de complexe realizate efectiv în instalații; condițiile impuse instalațiilor( prin reglementări și prescripțiile tehnice ) și competențelor impuse reclamanților (profesionale, fizice, medicale, psihice); condițiile de lucru la care au fost expuși reclamanții(riscurile profesionale, de mediu și microclimat, riscurile ergonomice privind lucrul la înălțime pe stâlpi, riscurile privind lucrul în condiții geografice și de relief dificile; analiza comparativă cu activitatea și riscurile altor categorii profesionale care beneficiază de grupa I de muncă; asigurarea funcționării instalațiilor electrice din sistemul energetic național care are același grad de dificultate ca și siguranța circulației feroviare; normele riguroase de protecția muncii ce trebuie respectate; funcționarea instalațiilor în regim de foc continuu sub incidența Decretului 400/1981 privind realizarea siguranței în funcționare a instalațiilor energetice, precum și sub comandament militarizat în baza Decretului 208/1985; dispersia în teritoriu a instalațiilor ca și cele ale indiferent de forma de relief; personalul este expus la aceeași factori de risc prin lucru ziua și noaptea, iarna și vara.
Totodată, în urma verificărilor efectuate, expertul a stabilit perioadele în care petenții au desfășurat activități în unități ale sistemului energetic național pentru care se justifică grupa I de muncă.
În conformitate cu disp. art. 3 din Ordinul 50/1990, eneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2., de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, constatările și concluziile raportului de expertiză, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea grupei I de muncă în perioadele menționate în raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtaCompania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
1 În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a SA față de o parte dintre reclamanți, această societate fiind înființată abia în anul 2000.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că "în urma apariției HG nr. 627/2000 sistemul energetic s-a împărțit între mai multe societăți SC, SC SA, SC SA și SC SA, Secția de transport devenind SC SA, societate care a preluat patrimoniul secției amintite, angajații acesteia și toate drepturile și obligațiile aferente".
Având în vedere faptul că acești reclamanți nu mai sunt salariații pârâtei SA, ci ai unei alte societăți comerciale, respectiv SC SA, aceștia fiind transferați la data înființării societăți.
S-a mai arătat că, față de motivarea instanței de fond că intimaților reclamanți le sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. 2 din Ordinul nr. 50/1990, prin asimilare, la poziția 123 din Anexa 1, aceasta este vădit neîntemeiată și nelegală, negăsindu-și susținere în textul legal.
Ordinul nr. 50/1990 nu precizează posibilitatea asimilării ci precizează explicit care sunt condițiile în care se face încadrarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale în grupa I sau II de muncă.
De altfel, nici raportul de expertiză nu precizează exact poziția din anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 în care s-ar încadra acticitățile prestate de reclamanți.
Referitor la fondul cauzei, motivarea sentinței recurate este incompletă și netemeinică, nu s-a pronunțat asupra apărărilor expuse de societate.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții nu au precizat care este locul din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1991 care le este aplicabil și nici nu au făcut dovada faptului că a lucrat, cel puțin 50% din timpul efectiv de lucru în condițiile încadrabile în grupa I, în perioada celor 15 ani avuți în vedere la elaborarea Normelor generale de protecție a muncii.
De asemenea, în mod eronat, instanța de fond a precizat că nu au fost dovedite măsurile de securitate luate de către unitate pentru protejarea securității și sănătății angajaților, ignorându-se procesul-verbal nr.1/2002, încheiat în urma analizării Raportului privind securitatea și sănătatea în muncă din cadrul societății.
S-a mai menționat că sporul pentru condiții grele de muncă are altă natură juridică, acordarea sau neacordarea sa nu are legătură cu încadrarea unui loc de muncă în grupa I sau II de muncă. De asemenea, încadrarea electricienilor în activități cu specific deosebit - condiții grele - prin prisma Regulamentului de acordare a sporurilor și altor drepturi de natură salarială întrucât trebuie efectuate determinări de către anumite organe ale Ministerului Sănătății, ce se confirmă, ulterior, de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii.
În același timp, întrucât nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități - conform art. 6 din ordinul 50/1990, reclamanții nu își pot invoca propria culpă.
Totodată, nu are relevanță împrejurarea că instanțele de judecată au pronunțat hotărâri prin care electricienii de la SC SA și SN CFR au obținut încadrarea în categoria grupei I de muncă, mai aels că, unele instanțe au și respins cererile formulate în acest sens.
În mod greșit, prima instanță nu a analizat susținerile pârâtei, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză și a luat în considerare acest raport de expertiză ce a fost efectuat cu încălcarea prevederilor din codul d e procedură civilă, concluziile expertului conținând o serie de ierxactități, fiind rupte din contextul real în care reclamanții și-au desfășurat activitatea. De asemenea, acest raport nu precizează exact poziția din Anexa 1 la Ordinul nr. 50/1990 în care s-ar încadra activitățile prestate de reclamanți.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasive, se rețin următoarele:
Potrivit art. 1 din Hotărârea nr. 627 din 13 iulie 2000 privind reorganizarea Companiei Naționale de Electricitate -, publicată în Monitorul Oficial nr. 357 din 31 iulie 2000, " Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se înființează următoarele societăți comercial: a)Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" -. cu sediul în municipiul B, bd G-ral G nr. 33, sectorul 1, și bd - - nr. 16 - 18, sectorul 3, denumită în continuare "" -; b) Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice și "" -, cu sediul în municipiul B, bd - - nr. 16 - 18, sectorul 3, denumită în continuare "" -; c) Societatea Comercială de Producere a Energiei Electrice "" -, cu sediul în municipiul B,-, sectorul 2, denumită în continuare "" -; d) Societatea Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "" -, cu sediul în municipiul B,-, sectorul 1, denumită în continuare "" - prin divizarea Companiei Naționale de Electricitate - care se desființează.".
În continuare, ar 2 - (1) prevede: "Capitalul social al societăților comerciale înființate potrivit art. 1 se constituie prin preluarea activului și pasivului Companiei Naționale de Electricitate - și ale filialelor sale" iar rt. 43 - (1): Personalul angajat la fosta Companie Națională de Electricitate - și la filialele sale, care se desființează, se redistribuie la societățile comerciale înființate potrivit art. 1 și se consideră transferat. (3) Contractele colective de muncă încheiate anterior de Compania Națională de Electricitate - și de filialele sale rămân în vigoare până la încheierea noilor contracte colective de muncă, în condițiile legii.".
Ulterior, prin Hotărârea nr. 710 din 19 iulie 2001 privind înființarea filialei Societatea Comercială pentru Servicii de a Rețelei Electrice de Transport "" - prin reorganizarea unor activități din cadrul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "" -, publicată în Monitorul Oficial Nr. 448 din 08 august 2001, s-a prevăzut: Art. 1 - Se aprobă înființarea,prin reorganizarea unor activități din cadrul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "" -,a filialei Societatea Comercială pentru Servicii de a Rețelei Electrice de Transport "" -, denumită în continuare -, cu sediul în B, bd - G nr. 33, sectorul 1.
Art. 2 - (1) - este persoană juridică română care se organizează și funcționează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și cu statutul propriu prevăzut în anexa nr. 1. Art. 3 - (1) Capitalul social al - este de 300 miliarde lei, vărsat integral la data înființării, este împărțit în 3.000.000 de acțiuni nominative, fiecare acțiune având valoarea de 100.000 lei, și se constituie prin preluarea de părți din activul și pasivul Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "" - pe baza bilanțului contabil întocmit la data de 30 iunie 2001, care va fi actualizat conform prevederilor legale. Art. 8 - (1) Personalul redistribuit de la Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" - la - se consideră transferat în interesul serviciului. (2) Contractul colectiv de muncă încheiat anterior de Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" - se aplică personalului transferat la - până la încheierea unui nou contract.
Față de împrejurarea că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat să se constate că au desfășurat activitate în grupa I de muncă până la data de 1 aprilie 2001, deci anterior înființării -, când munca desfășurată în condițiile arătate în acțiune și sub influența factorilor de risc a fost prestată în favoarea angajatorului SA în baza unui contract individual de muncă încheiat cu fiecare reclamant în parte, acest angajator avea obligația încadrării într-o grupă superioară de muncă, iar în situația nerespectării acestei obligații, reclamantul poate să-și fructifice dreptul la încadrare în contradictoriu cu partea contractantă.
Referitorla fondul cauzei, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii și la aplicarea Ordinului 50/1990, se reține că intimații au invocat la instanța de fond o asimilare a activităților lor cu cea prev. la poziția 123 anexa 1 raportată la dispoz. art. 3 al. 2 din ordin, alături de condițiile generale cuprinse în art. 3, 6, 7 și 9 din același act normativ privind caracterul enunțiativ și nu limitativ a ordinului care permite o largă asimilare de activități.
Critica referitoare la caracterul limitativ al ordinului este neîntemeiată, întrucât principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza existenței condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor ca lucrează în acest climat nefavorabil.
Această concluzie se regăsește în Nota de Fundamentare la HG 1223/1990 potrivit căreia, principiul de bază privind extinderea acordării grupelor de muncă este analiza condițiilor de muncă.
Totodată, având în vedere art. 14 din CEDO privind interzicerea discriminării atunci când "se induc distincții între situații analoageși comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă" precum și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, nu există nici o rațiune pentru a fi menținut un regim discriminatoriu pentru persoanele care desfășoară activități în aceleași funcții, în ceea ce privește beneficiul grupelor superioare de muncă
Referitor la pretinsa eroare în care s-a aflat instanța atunci când a invocat, în argumentele sale, faptul că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții grele, periculoase sau nocive se vor reține următoarele:
Atât sporul cât și grupa superioară de muncă sunt beneficii ce se acordă angajatului pentru lucrul în condiții grele, ambele. Ambele au la bază justificarea sau premiza faptului că salariatul lucrează într-un microclimat defavorabil.
Recunoașterea unuia dintre aceste beneficii de către angajator nu înseamnă excluderea celuilalt.
Dimpotrivă angajatorul trebuie să fie cel care are obligația să explice de ce, în condițiile în care microclimatul de lucru este defavorabil și implicit îl recunoaște prin acordarea unui beneficiu, nu îi acordă salariatului și beneficiul grupei superioare de muncă, din moment ce legiuitorul a prevăzut acest drept, tocmai pentru lucru în condiții grele, periculoase sau nocive.
Recurenta invocă excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea unui asemenea litigiu, făcând referire la nominalizarea prev. de art. 6 din ordin ce ar avea un caracter definitiv, obligatoriu și de necenzurat de către instanță.
Menționează faptul că reclamanții sunt vinovați de neacordarea acestui beneficiu, fiind cei care-și invocă propria culpă, dar și faptul că existența condițiilor deosebite de muncă trebuie să rezulte din determinări de noxe.
Cu privire la aceste critici, se vor reține următoarele:
Reclamanții au solicitat instanței să constate că activitatea prestată de aceștia în cadrul SC SA se desfășoară în condiții specifice gr. I de muncă și obligarea pârâtei la acordarea acestei grupe de muncă.
Astfel fiind, instanța nu este investită cu o cerere de nominalizare a unor persoane într-o grupă sau alta de muncă, deoarece acest lucru nu s-a cerut, iar conform art. 6 din. 50/1990, această prerogativă o au alte organe, respectiv conducerea unităților împreună cu sindicatele libere.
Competența instanței este justificată în raport de dispoz. Legii 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, art. 281 și urm. și art. 6 pct.1 din CEDO, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 Pactul Universal cu privire la drepturile civile și politice, dispoziții internaționale ce consacră accesul liber la justiție.
În accepțiunea recurentei, ar însemna ca un act administrativ să capete un caracter definitiv, obligatoriu, de necenzurat de către o instanță de judecată, fapt ce ar intra în contradicție cu normele de drept expuse anterior.
Susținerea recurentei că Tribunalul a încălcat dispoz. art. 5 din ordin, prin aceea că, existența condițiilor deosebite trebuie să rezulte din determinări de noxe este nefondată și în contradicție cu dispoz. art. 14 din același act normativ care prevăd că această condiționare de buletine de determinare a noxelor nu este obligatorie pentru perioada 18.03.1969-31.12.1989.
În ceea ce privește invocarea propriei culpe, se reține că potrivit art.171-187, angajatorul este cel care veghează la protejarea securității și sănătății în muncă a salariaților și care trebuie să ia toate măsurile pentru îmbunătățirea condițiilor de lucru, iar atunci când toate eforturile acestuia nu ajută la îmbunătățirea rezonabilă a mediului de lucru, este cel care în compensație trebuie să acorde anumite beneficii.
Pe de altă parte, potrivit art. 287, sarcina probei incumbă pârâtei, care, până în prezent, nu a făcut decât să nege susținerile reclamanților, fără să-și dovedească în concret apărarea.
Se apreciază nefondate și criticile aduse raportului de expertiză, în sensul că expertul nu a analizat situația concretă și a avut în vedere instalații și activități ce nu se regăsesc în gestiunea pârâtei, se rețin următoarele.
Până la apariția HG 627/2000, societatea pârâtă era o secție de transport a energiei electrice în cadrul, ulterior, iar instalațiile erau comune, expertul raportându-se la acea perioadă.
Pe de altă parte, expertul a avut în vedere obiectivele fixate de instanță, activitatea concretă desfășurată de reclamanți, microclimatul efectiv în care își desfășoară activitatea, înscrisurile care relevă existența condițiilor deosebite de lucru și eventualele măsuri pentru asigurarea sănătății și securității în muncă a salariaților, sarcina expertului nefiind aceea de a dovedi dacă s-au luat măsuri de protecția muncii.
Având același obiect de studiu ca și alte lucrări de specialitate efectuate de alți experți, în cauze similare, este firesc ca și expertiza din cauza de față să ajungă la aceleași concluzii.
Este nerelevantă și critica potrivit căreia expertul face confuzie între instalațiile de ditribuție a energiei electrice și cele ale operatorului de distribuție precum și aceea că recurenta pârâtă ar avea în gestiune și în exploatare atât rețele și stații electrice cât și de distribuție, (ce aparțin altei persoane juridice), atâta timp cât se susține că instalațiile de transport a energiei electrice au tensiuniemai mare de 110 KV.
De altfel, prin chiar motivele de recurs, se recunoaște că "nu trebuie să fii expert" pentru a ajunge la concluzia evidentă că personalul este expus direct noxelor și fenomenelor de poluare specifică zonelor industriale cu poluare puternică precum și că, pe liniile electrice și în stațiile electrice de înaltă tensiune, în special 220 și 400KV, sunt puncte în care intensitatea electric depășește valoarea normată de 10 KV/
Cu toate acestea, nu s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri cu care să se facă dovada că angajatorul a luat măsuri de retehnologizare a stațiilor electrice cu instalații și echipamente performante, care au îmbunătățit condițiile de lucru
Mai mult, se mai reține că, potrivit actelor atașate raportului de expertiză, expertul s-a deplasat efectiv la stațiile de electricitate ce aparțin recurentei, existând în acest sens la dosar procese verbale efectuate în anumite puncte de lucru.
La expertiză s-au anexat note comune privind acordarea sporurilor la salariu pentru condiții de risc, lista cu locurile de muncă cu spor pentru condiții nocive, situația accidentelor de muncă, măsurători câmp electromagnetic cu valori depășite, instrucțiuni de operare.
În sfârșit, se constată, de asemenea, nefondată critica privind menționarea SC SA ca fiind pârâtă în cauza de față, întrucât, nici în practica, nici în considerente și nici în dispozitivul sentinței nu este menționată această societate ci doar SC SA.
Față de cele arătate, se constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel încât, în baza art.312 al.1 pr. civilă, se va respinge recursul ca nefondat. este
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Compania Națională de Transport a Energiei Electrice "" SA, împotriva sentinței civile nr.2843/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, G, G și, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE/ 2 ex./ 12 februarie 2010
Tehn. Red. /2 ex /
.fond / L - și A
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Cristina Raicea
