Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7552/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 7552

Ședința publică de la 26 August 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marin Panduru

JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu

JUDECĂTOR 3: Doina Vișan

Grefier - -

.xx.

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G, Spitalul Orășenesc J, Ministerul Sănătății Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 3096 din 19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind: recurenții pârâți și intimata- reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurenții pârâți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.

Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:

CURTEA

Asupra recursurilor de față.

Prin sentința nr. 3096/19.12.2008, Tribunalul Gorj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice.

A respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Sănătății.

A admis în parte acțiunea formulată de petenta împotriva intimaților Spitalul Orășenesc -J, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății Publice și Autorității de Sănătate Publică

A obligat intimații să plătească petentei contravaloarea tichetelor de masă pe perioada noiembrie 2004 - 19 decembrie 2007 și la eliberarea acestora lunar, pentru viitor.

A respins acțiunea ca prescrisă pentru luna octombrie 2004.

Tribunalul Gorj, analizând excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocate de intimatele Autoritatea de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice, a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor nr.HG 529/2002, privind finanțarea unităților sanitare și a instituțiilor din rețeaua Ministerului Sănătății, acesta din urmă are calitatea de ordonator principal de credite, iar conducătorii Autorității de Sănătate Publică G, au calitatea de ordonatori secundari de credite, ce aprobă indiferent de sursa de finanțare, bugetul de venituri și cheltuieli, al unităților sanitare teritoriale, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite.

Instanța a mai reținut că pentru personalul încadrat în cabinetele medicale școlare, cheltuielile de personal sunt asigurate de Ministerul Sănătății, prin G, respectiv transferul de la bugetul de stat.

Tribunalul, analizând cererea în raport de actele depuse la dosar, a reținut că aceasta este întemeiată cu următoarea motivare:

S-a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr. 142/ 1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.

În speță, petenta are calitatea de salariat din cadrul Spitalului Orășenesc -J - Cabinetul Medical Școlar din -J, respectiv o instituție bugetară, ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.

Conform art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la o protecție socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediu de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.

Astfel, se apreciază că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială, privind securitatea la locul de muncă al reclamanților, constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice a fiecărui reclamant sub forma unei alocații în condițiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de muncă condiții pentru ca aceștia să-și procure hrana direct.

Susținerea intimatei că nu pot fi acordate tichetele de masă datorită faptului că în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație nu poate fi reținută, având în vedere că acestea reprezintă o măsură de protecție a salariaților din sectorul bugetar.

Astfel, se apreciază că intimații au obligația de a acorda aceste tichete petiționarului și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop în calitatea de angajatori.

De asemenea, se constată că prin acordarea acestor tichete de masă unor salariați din anumite domenii din cadrul sectorului bugetar ce sunt finanțate de la bugetul de stat și chiar din aceeași instituție, se creează o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2 din Constituție și art. 14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, care interzic orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998, art. 269. și art. 41 din Constituție, instanța a constat că acțiunea este întemeiată, a admis-o și a obligat intimații să plătească petentei contravaloarea tichetelor de masă, pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, precum și la acordarea acestor tichete pentru viitor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat în termen legal și motivate recurs pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G, Spitalul Orășenesc -J, Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Economiei și Finanțelor.

În motivarea recursului Autoritatea de Sănătate Publică Daa rătat că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât această instituție nu are calitate procesuală pasivă pentru că angajator este Spitalul Orășenesc -J, în structura căruia se află cabinetul medical școlar.

Pe fondul cauzei s-a solicitat să se constate că pretențiile bănești solicitate sunt nelegale, având în vedere că spitalele publice sunt finanțate integral din venituri proprii și în ceea ce privește finanțarea cabinetelor medicale școlare există, dispoziții speciale exprese - HG nr.529/2002, care în anexă la punctele 1-11, prevede că aceste unități sunt finanțate integral de la bugetul de stat.

Spitalul Orășenesc -J a arătat în motivarea recursului că petenta are statutul de bugetar în sistemul sanitar public - dispensarul școlar fiind finanțat integral de la bugetul de stat, iar potrivit OUG nr.115/2004, nu este prevăzută acordarea tichetelor de masă.

Ultima critică adusă sentinței este aceea că admiterea cererii de chemare în judecată pe considerente de discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială, invocându-se art.41 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a drepturilor omului este netemeinică și nelegală, întrucât încalcă dispozițiile art.23 din OUG nr.115/2004, dispozițiile HG nr.529/2002 și dispozițiile Legii 125/2005.

Ministerul Sănătății Publice în motivarea recursului a arătat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât alocația individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă este suportată integral pe costuri de către angajator.

În motivarea recursului său, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, arătând că MEF nu trebuie confundat cu Statul Român și nici cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite al acestui buget și a proiectelor bugetelor locale.

Examinând sentința recurată prin prima motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește recursul declarat de Spitalul Orășenesc -J, Curtea reține că tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.

În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Se reține că intimata are calitate de asistent medical la Cabinetul medical școlar din -J, iar în perioada octombrie 2004-octombrie 2007 nu a primit tichete de masă.

Distincția în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.

Se constată că intimata are contract individual de muncă încheiat cu spitalul recurent în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art.5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d). din Codul Muncii.

Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.

În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr.270/2003, care în art.35 alin.1 definește " spitalele publice " definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.

Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii ( cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.

Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.

Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin.1 și art.39 alin.1 lit. d ) din Codul Muncii.

În contextul analizei făcute, se are în vedere și conținutul contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005 - 2007, unde în art. 139 se prevede că angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Lg. nr. 142/1998 și în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.

Curtea, reține însă că în OG 23/2007 la art.41 ind.1 sunt enumerați beneficiarii tichetelor de masă, arătându-se că beneficiază în continuare de tichete de masă în conformitate cu prevederile Legii 142/1998, personalul contractual din unitățile și subunitățile sanitare care, începând cu anul 2007 se finanțează de la bugetul de stat, precum și medicii, farmaciștii și medicii dentiști pe perioada anilor I-VII de rezidențiat.

La alin.2 al aceluiași articol menționat mai sus sunt precizate categoriile de personal care beneficiază de tichete de masă, însă reclamanta nu se încadrează în nici una din categoriile de personal medico-sanitar enumerat în acest text de lege.

Așa fiind, Curtea reține că acțiunea reclamantei este fondată numai pentru perioada octombrie 2004-31.12.2006.

Recursurile Autorității de Sănătate Publică G și al Ministerului Sănătății Publice sunt fondate întrucât acestea nu au capacitate procesuală pasivă, neexistând un raport juridic de muncă direct între recurenți și intimată, se reține că intimata are contract individual de muncă încheiat cu Spitalul Orășenesc -J, în structura căruia se află Cabinetul Medical Școlar unde este încadrată petenta și căruia îi incumbă sarcina de a plăti drepturile ce decurg din raporturile de muncă.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr.142 privind acordarea tichetelor de masă, angajatorii pot acorda salariaților o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de către angajator.

Este fondat și recursul Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta neavând calitate procesuală pasivă, întrucât această instituție are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului legii bugetare anuale, însă pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite - Ministerul Sănătății Publice, proiect pe care este obligat să îl depună la Guvern, care după ce și-a însușit acest proiect, îl va supune spre aprobare Parlamentului.

Față de considerentele de fapt și de drept, Curtea reținând întemeiate recursurile, în baza art.312 pr.civ. le va admite și va modifica sentința în sensul că va obliga Spitalul Orășenesc -jiu la plata către petentă contravalorii tichetelor de masă pentru perioada octombrie 2004 - decembrie 2006.

Va fi respinsă acțiunea față de ceilalți pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile formulate de recurenții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, SPITALUL ORĂȘENESC -J, împotriva sentinței civile nr. 3096/19.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata- reclamantă .

Modifică sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă Spitalul Municipal - J la plata valorii tichetelor de masă pe perioada octombrie 2004- decembrie 2006.

Respinge acțiunea față de ceilalți pârâți.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 26 august 2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

09.09.2008

Red.jud.-

4 ex/AS

Președinte:Marin Panduru
Judecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7552/2008. Curtea de Apel Craiova