Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 763/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 763
Ședința publică din data de 20 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 334 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în P,-,. 129,.B,.1,. 26, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii din data de 05 mai 2008, și intimatul-reclamant G, reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 211/8.05.2008 emisă de Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-reclamant G.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 48 din 5 februarie 2008 și adresa nr. 830 din 5 februarie 2008 înregistrată de Direcția Corporative - Juridic sub numărul 47 din 5 februarie 2008, arătând că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act de că nu mai sunt cerereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimații și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Ori dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, în conformitate cu adresa nr. 831 din 5 februarie 2008 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 48 din 5 februarie 2008.
Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS întrucât, în practică, sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat, pentru intimatul-reclamant G, având cuvântul arată că obiectul conflictului individual de muncă îl constituie plata unor drepturi salariale suplimentare neacordate și plata unor despăgubiri ca urmare a întârzierii plății, situație în care termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii și art. 145 din Contractul colectiv de muncă.
Față de al doilea motiv de recurs, precizează că înscrierile efectuate în carnetele de muncă pentru anii 2004 - 2006 printr-un simplu calcul matematic, se poate dovedi că salariul de bază lunar stabilit de recurentă nu cuprinde și sumele echivalente celor două sărbători anuale, iar recurenta nu a făcut dovada plății cu statele de plată sau printr-o decizie internă.
Totodată, cu privire la al treilea motiv de recurs, arată că nu se impune deducerea din drepturile datorate reclamantului a sumelor privind CAS, CASS și impozit, întrucât potrivit art. 269 din Codul Muncii aceste sume reprezintă despăgubiri, iar conform art. 42 lit.b din Codul Fiscal nu sunt venituri impozabile despăgubirile în bani sau natură primite de către o persoană fizică ca urmare a unui prejudiciu material suferit de acesta, inclusiv despăgubirile reprezentând daune morale.
Referitor la al patrulea motiv, menționează că prima instanță a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, întrucât numai acesta a fost stabilit de cei doi parteneri sociali, Patronat și Sindicat. Astfel, adresa emisă de Departamentul Resurse Umane prin care recurenta a stabilit în mod unilateral cuantumul salariului de bază mediu, nu poate fi reținută de instanța de recurs deoarece acest înscris este semnat de o persoană care nu are calitatea de a angaja răspunderea societății față de terți, nu este semnat de cei doi parteneri sociali și nu poate produce efecte juridice retroactiv.
Așadar, recurenta nu poate stabili în mod unilateral în anul 2007 salariul de bază mediu pe anii anteriori și nu se poate prevala de propria culpă pentru diminuarea drepturilor cuvenite foștilor salariați, iar practica recurentei din anii anteriori în aplicarea prevederilor art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă era aceea de a comunica tuturor subunităților prin adresa semnată de cei doi parteneri sociali, cuantumul brut al drepturilor salariale.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune la dosar concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței nr. 312/19.05.2008 privind plata onorariului de avocat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrata sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale in cuantum de 9.863,52 lei reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C - 9 330 lei si actualizarea acestei sume conform indicelui de inflație- 533,52 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamantul urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantului și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
S-a arăta că pretențiile formulate sunt alcătuite din suplimentările salariale C 2004 - 980 lei, Paste 2005 - 1400 lei, C 2005 -1400 lei, Paste 2006 - 1850 lei, C 2006 - 1850 lei și Paște 2007 1850 lei.
În susținerea afirmațiilor sale reclamanta arătat că salariul mediu brut la nivelul a fost de 9 800 000 ROL în anul 2004 și 14.000.000 lei ROL în anul 2005, 1850 lei RON în 2006, așa cum reiese din adresele pârâtei nr. 166/2003, 313/2005 si 713 /2006 anexate prezentei cereri.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 166 și 269 din Codul muncii si art. 168 din Contractul colectiv de munca la nivelul societății renegociat anii 2004, 2005.
In dovedirea acțiunii arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile anexând copie carnet de munca, copie contract colectiv de muncă pentru anii 2003 - 2005, adresele nr. 313/2005, 1666/2003, copie de pe carnetul de muncă.
La data de 04.02.2008 reclamantul Gaf ormulat concluzii scrise în cuprinsul cărora a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului material la acțiune invocata de parată, deoarece în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. Codul muncii care prevăd un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, obiectul cererii de chemare in judecata fiind drepturi salariale.
Pe fondul cauzei reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata și înlăturarea susținerii pârâtei potrivit căreia drepturile salariale suplimentare au fost introduse în salariul de bază lunar ca, pentru ca din înscrierile efectuate in carnetul de munca, printr-un simplu calcul matematic se poate observa ca salariul de bază lunar stabilit de parata nu cuprinde si sumele echivalente celor doua sărbători anuale, cuantificate la salariul de baza mediu pe.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 334 din 4 februarie 2008 respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocat de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SA, obligân pârâta la plata către reclamantul a sumei de 9330 lei reprezentând prima de Paște și C pentru perioada 2004-2006 ce va fi reactualizata cu indicele de inflație și la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta tribunalul a constatat că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin. 1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
În consecința, precum și fața de prevederile art. 43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, instanța constatat că in raport de data înregistrării acțiunilor la aceasta, 19.10.2007, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salariala de C 2004 și suplimentarea salariala de Paște 2005 nu este împlinit.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că, în conformitate cu înscrierile carnetelor de munca depuse la dosarul cauzei reclamantul G a avut calitatea de salariat al societății pârâte în funcția de operator chimist. Contractul sau de munca a încetat prin decizia numărul 346/ 01.06.2007, in baza art. 65 si 66 din Codul muncii.
Tribunalul a reținut de asemenea că în Contractul colectiv de munca pe anii 2003 -2007 încheiat la nivelul unității parate, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște si C de câte o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. În acest sens, în cuprinsul contractului s-a arătat că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anul 2004 dispune ca " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractul colectiv de muncă pe anul 2005 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2005 rezultă că drepturile prevăzute de art. 268 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părtile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel salariul de baza mediu la nivel de SA, la care se referă art. 168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia in salariile cuvenite angajaților in anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementata de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Din adresele nr. 1666 /25.03.2003, 713/15.05.2006, 9225/1.04.2005 si 313/25.01.2005 ce poarta semnătura directorului general al societății pârâte și ștampila acestuia, precum si semnătura președintelui tribunalul retine ca salariului mediu brut la nivel de unitate era: in anul 2003 - 9.800.000 lei, in anul 2004 9.800 000 lei, in anul 2005 - 1400 lei Rol, in anul 2006 1850 lei.
Conform dispozițiilor art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum si orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit astfel că pârata avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantului pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște si C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o in cauză.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca pe anii 2005-2006 se regăsesc in salariile angajaților, deși sarcina probei ii revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plata ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiza judiciara in acest scop, date fiind si prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
În consecință din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamantul, deși era la plata acestor drepturi salariale, nu a primit aceste sume prima de C si Paste pe anii 2004-2007, sume ce vor fi actualizate in funcție de indicele de inflație, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține, într-un prim motiv de recurs, că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune și cum intimatul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că prevederile acestui articol nu au fost respectate, termenul de prescripție aplicabil este cel prevăzut de art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, astfel că acțiunea intimatului-reclamant este prescrisă.
Pe fondul pricinii, se susține că în mod greșit prima instanță nu a reținut apărarea recurentei în sensul că sumele solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007, fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere, iar această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a mai arătat că prima instanță nu a observat că valoarea unei suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP, sens în care a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta la plata unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, depunând la dosar o serie de înscrisuri.
În subsidiar, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu luarea în considerare a ultimului motiv de recurs.
Reclamantul Gaf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia acțiunea este prescrisă și trebuie respinsă ca atare, în raport de dispozițiile art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, ce statuează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Astfel, raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă pe unitate încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia acțiunea trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază pe anii 2003, respectiv 2004.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004-2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunilor, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestora conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, suma de 9330 lei reprezentând primă de Paște și C pentru perioada 2004-2006 avute în vedere de prima instanță, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004-2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar salariul mediu brut a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SNP, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei în martie și 685 lei în luna noiembrie pentru anul 2003; 790 lei în martie și 799 lei în noiembrie pentru 2004; 850 lei în aprilie și 927 lei în noiembrie pentru anul 2005; 1047 lei în martie și 1160 lei în noiembrie pentru anul 2006; 1260 lei în martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă și din adresa recurentei, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata sumei de 6043 lei, reprezentând: 850 lei - primă Paște 2005, 1047 lei - primă Paște 2006, 1260 lei primă Paște 2007, 799 lei - primă C 2004, 927 lei - primă C 2005, 1160 lei - primă C 2006, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 334 din 04 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G domiciliat în P,-,. 129,.B,.1,. 26, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 6043 lei, reprezentând: 850 lei - primă Paște 2005, 1047 lei - primă Paște 2006, 1260 lei primă Paște 2007, 799 lei - primă C 2004, 927 lei - primă C 2005, 1160 lei - primă C 2006, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
--- - - - --- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. /SȘ
3 ex./28.05.2008
f- Tribunalul Prahova
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Ioana
