Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 78
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Stoichin
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1601 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat, lipsind intimații BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Reclamantul, cu domiciliul în comuna -,județul Daf ormulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtelor BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata orelor suplimentare de muncă efectuate peste programul normal de muncă, orele de muncă efectuate în zilele libere și de sărbătorile legale, precum și orele de noapte efectuate în perioada iulie 2004 - august 2006 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că a fost angajatul Băncii Comerciale până în luna august 2006, ocupând postul de agent de pază la..
A arătat că, durata timpului de muncă conform contractului individual de muncă era de 8 ore/zi respectiv de 40 ore/săptămână. Pe perioada angajării a efectuat munca în ture de câte 12 ore depășind în fiecare lună timpul de lucru normal așa cum rezultă din graficele turelor. Astfel au existat luni în care a lucrat până la 240 h/lună, față de 168h /lună pentru care a fost plătit.
În drept au fost invocate disp.art120, 132, 137, din Codul muncii și art.15, 16, 40 lit.c și e din contractul colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006.
Prin sentința civilă nr.1601 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B, pârât BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA
S-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantului suma netă rezultând din suma brută de 6730,54 RON reprezentând drepturi salariale aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform art.14 alin. 3 și 14 alin. 4 din regulament, în perioada iulie 2004 - august 2006, peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână corespunzător fiecărei luni, drepturi salariale ce se vor reactualiza lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere.
S-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei BCR - Sucursala D _ Agenția F, cu contract individual de muncă, până în luna august 2006, ocupând postul de agent de pază și a desfășurat activitate în ture, conform graficelor de planificare întocmite de pârâtă.
Durata timpului de muncă era de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână,( respectiv 40 ore pe săptămână), ceea ce corespunde și prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă și prevederilor din Codul Muncii.
Astfel potrivit art. 40 alin 1 din contractul colectiv de muncă "durata normală a timpului de muncă al salariaților din BCR SA este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, care se realizează prin săptămâna de lucru de 5 zile", durata maximă a timpului de muncă neputând depăși 48 ore pe săptămână inclusiv orele suplimentare conform prevederilor art. 40 alin 2 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 40 alin. 4 din contract colectiv de muncă "când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână".
De asemenea potrivit art.109 alin. 1 din Codul Muncii "durata normală a timpului de muncă era de 8 ore pe zi și de 40 ore pe săptămână", durata maximă a timpului de muncă neputând depăși 48 ore pe săptămână inclusiv orele suplimentare, conform art.111 alin 1 din Codul Muncii, iar potrivit art. 111 alin 2 din Codul Muncii "când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână".
Datorită planificării activității în ture reclamantul a lucrat în fapt în fiecare lună cu mult peste durata normală a timpului de muncă ( până la 240 de ore pe lună) așa cum rezultă din foile colective de prezență, din graficele de planificare a turelor și din situația centralizatoare întocmită de pârâtă.
Pârâta nu a plătit toate orele lucrate de reclamant într-o lună așa cum rezultă din fluturașii de salarii și din situația centralizatoare întocmită de aceasta încălcând astfel prevederile art. 154 din Codul muncii potrivit căruia " pentru munca prestată în baza contract individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, prevederile de art. 39 alin. 1 lit. a potrivit căruia salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, și art.40 alin. 2 lit. C din CODUL MUNCII potrivit căruia angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contract colectiv de muncă și din contract individual de muncă.
Ca urmare instanța a obligat pârâta să plătească orele lucrate de reclamant în fiecare lună, în perioada iulie 2004 - august 2006, peste durata normală a timpului de muncă.
Potrivit art.117 alin. 1 din Codul muncii "munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal prevăzut. la art. 109 era considerată muncă suplimentară".
Conform art. 119 din Codul muncii "munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia", iar "în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut. de art.119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, spor care stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz al contractului individual de muncă și care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază, așa cum prevăd dispozițiile art. 120 Codul Muncii.
Instanța a reținut că orele de muncă efectuate de reclamant în afara duratei normale de lucru ( de 160 de ore pe lună) sunt deci ore suplimentare, pentru care trebuia să beneficieze fie de timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, fie de plata unui spor la salariu.
Cum din actele depuse la dosar rezultat că reclamantul nu beneficiat nici de compensarea orelor suplimentare prin ore libere plătite în următoarele 30 zile, fiind planificat în fiecare lună după același algoritm, nici de plata unui spor la salariu, așa cum rezultă din ștatele de salarii ( fluturașii de salariu ) și din situația întocmită de pârâtă, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului un spor pentru orele suplimentare, ore lucrate atât în zilele lucrătoare (de luni până vineri), cât și în zilele de repaus săptămânal (sâmbătă și duminică) și în zilele de legală arătate în contractul colectiv de muncă.
În ce privește cuantumul sporului instanța constatat că în contractul colectiv de muncă și în Regulamentul privind salarizarea personalului din BCR - SA există reglementări exprese privind sporul ce se acordă pentru orele suplimentare efectuate în zile lucrătoare ( art. 14 alin 3 din regulamentul de salarizare, teza I ), în zilele de repaus săptămânal (art. 49 din CCM și art. 14 alin 3 teza a II a din regulamentul de salarizare), în zilele de legală ( art. 50 din CCM și art. art. 14 alin 3 teza a II a din regulamentul de salarizare).
Majoritatea acestor reglementări au caracter general fiind aplicabile tuturor categoriilor de salariați ai BCR.
Altele însă se referă expres la modalitatea de plată a orelor lucrate în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru ( art. 14 alin. 4 din regulamentul de salarizare).
Astfel reclamantului i se va aplica pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de legală sporul de 100% prevăzut de art. 14 alin 4 din regulamentul de salarizare potrivit căruia "munca prestată în sâmbăta liberă, în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază brut, dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă, cu respectarea prevăzut.art.14 alin. 2 din prezentul regulament și ale art.111 alin. 2 din Codul Muncii ", având în vedere că sunt îndeplinite cerințele acestui text.
Nu i se aplică în schimb prevederile art. 49 din CCM, normă cu caracter general, potrivit căruia "repausul săptămânal se acordă cu respectarea dispozițiilor legale în două zile consecutive de regulă sâmbăta și duminica.
Pentru orele suplimentare efectuate în zilele lucrătoare de către agenții de pază nu există reglementări speciale, condiții în care se aplică dispozițiile generale, respectiv art. 14 alin. 3 teza I din Regulamentul de salarizare ce vizează acordarea unui spor de 100% in această situație.
Ca urmare, instanța a admis în parte cererea și a obligat pârâtele să plătească reclamantului drepturile salariale ( salariu cuvenit și sporul de 100%) aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare, cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legală conform art. 14 alin. 3 teza 1 și art. 14 alin. 4 din Regulament efectuate în perioada iulie 2004- august 2006 peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână corespunzător fiecărei luni, așa cum au fost recunoscute și calculate chiar de pârâtă în situația depusă la primul termen de judecată.
Având în vedere că angajatorul nu a plătit drepturile salariale pentru orele suplimentare în cauză sunt aplicabile și disp.art.161 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora " întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Ca urmare, instanța a obligat pârâta la reactualizarea drepturilor salariale cuvenite lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
Cu privire la apărarea pârâtei invocată în concluziile scrise că nu ar fi existat dovezi privind aprobarea conducerii pentru efectuarea orelor suplimentare, instanța a înlăturat-o, apreciind că această aprobare ( cerută și de art. 14 alin. 5 din Regulament ) s- materializat în semnarea graficelor cu turele agenților de pază de către conducerea pârâtei și ulterior a foilor colective de prezență.
De asemenea a fost înlăturată susținerea pârâtei că reclamantul nu a făcut cerere de compensare cu timp liber corespunzător, deoarece nu este reglementată o astfel de condiție, dimpotrivă era obligația angajatorului să acorde timp liber prin planificarea turelor în mod corespunzător, obligație ce îi revenea în temeiul art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii (aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contract colectiv de muncă și din contract individual de muncă), obligație pe care nu a îndeplinit-
Cu privire la sporul de noapte de 25% reglementat de art.46 alin.1 și 2 din contract colectiv de muncă potrivit căruia "munca prestată între orele 22 _ 6 este considerată munca de noapte și se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale, iar personalul care își desfășoară activitatea în condițiile alin. 1 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază brut lunar, dacă timpul lucrat noaptea este de cel puțin 3 ore " și de art. 15 din Regulament, potrivit cărora personalul care își desfășoară activitatea în schimbul de noapte, între orele 22-6 beneficiază de un spor de 25% din salariul de bază brut pentru orele lucrate în timpul nopții, dacă timpul lucrat noaptea este de cel puțin 3 ore, instanța constată că acesta a fost acordat de pârâtă așa cum rezultă din fluturașii de salariu, astfel că cererea sub acest aspect a fost considerată neîntemeiată fiind respinsă.
Cu privire la sporul de 10% de port armă precizat ulterior ca fiind sporul de risc prevăzut de art. 17 din Regulament, instanța a constatat că acesta nu e prevăzut pentru paznici, ci expres pentru alte categorii de salariați, respectiv pentru salariații care lucrează în arbitraj la administrația centrală, în activitatea de casierie ( încasări, plăți, numerar ) și în activitatea de verificare și achiziționare de metale prețioase din toate unitățile teritoriale ale băncii, activități cu un specific deosebit determinat de un grad mare de încordare psihică și stres.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că în mod greșit nu s-a acordat plata sporului de 100% pentru orele suplimentare lucrate în zilele de repaus săptămânal, în sensul că s-au cumulat sporurile pentru orele suplimentare cu sporul pentru orele suplimentare efectuate sâmbăta și duminica cu consecința neacordării sporului de 25% pentru lucrul sistematic efectuat în zilele de repaus săptămânal, deși aceste sporuri au reglementări și temeiuri diferite care impuneau acordarea acestora.
Pentru sporul de 10% pentru risc muncă efectuată în condiții periculoase s-a făcut dovada că s-a efectuat paza de către recurentul-reclamant având asupra sa armament cu muniție de război, situație care se încadrează în prevederile art. 40 lit.c din CCM la nivel național, măsură generală care se aplică în situațiile în care în norma specială nu s-a prevăzut.
A treia critică privește actualizarea sumei acordate începând cu data pronunțării hotărârii și nu de la data la care suma se datora și de la care s-a produs prejudiciul.
Nu s-a omologat raportul de expertiză administrat ca probă în cauză și nu s-a motivat înlăturarea acestei probe de către instanța de fond.
Ultima critică are în vedere neacordarea cheltuielilor de judecată în condițiile în care pârâta nu a recunoscut în totalitate pretențiile recurentului-reclamant.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate se constată că recursul nu este fondat pentru considerentele următoare:
Recurentul-reclamant a fost încadrat în funcția de controlor poartă și a efectuat activitatea în ture, conform graficelor de planificare a serviciului.
În cadrul sunt 2 forme de organizare a timpului dem uncă:
Programul normal de muncă de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână desfășurat pe parcursul a 5 zile lucrătoare conform art. 40 alin.1 din CCM raportat la art. 109 din Codul Muncii. Durata maximă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare/art.40 alin.2, CCM raportat la art. 111. și programul de muncă în schimburi, când durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore(zi și peste 48 ore / săptămână (art.40 alin.4 din CCM raportat la art. 111. Aceste forme de organizare a timpului dem uncă se regăsesc și în reglementarea orelor suplimentare, respectiv în art. 16 alin. 3 și 4 din Anexa 1 - Regulament de salarizare a personalului din
Nu poate fi primită critica recurentului-reclamant în sensul de a - i fi plătite toate orele suplimentare efectuate cu 100% și încă odată cu 100% pentru orele efectuate în zilele de repaus ( din totalul orelor suplimentare) și încă 25% spor pentru că sunt efectuate sâmbăta și duminica.
Cu referire la sporul de risc de 10%, potrivit CCM la nivel BCR SA se acordă doar salariaților care lucrează în casierie și arbitraj la centrala băncii, iar activitățile sunt cele de numărare a banilor, operații de încasări și plăți și nu se acordă personalului încadrat în funcția de controlor poartă.
Cu privire la actualizarea sumei acordate se constată că instanța de fond a obligat intimata la plata drepturilor salariale de la data scadenței lunare până la data plății efective, astfel că nu este fondată critica recurentului-reclamant.
Înlăturarea expertizei rezultă implicit din expunerea textelor de lege aplicabile cauzei, expertiza efectuată în cauză fiind în contradicție cu aceste texte legale.
Cu privire la critica privind neacordarea cheltuielilor dej udecată, se constată că nici aceasta nu este fondată, deoarece intimata-pârâtă a recunoscut la primul termen sumele legal datorate și care au fost acordate de către instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civilă se va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1601 din 24.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA B și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA SUCURSALA D, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/28.01.2008
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Florica Diaconescu, Dorina Stoichin
