Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 787/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(8687/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.787/
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.5039 din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.11405/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect -drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.02.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.5039 din 18.06.2008 pronunțată în dosarul nr.11405/- de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că ulterior anului 2003 negocierea drepturilor salariale dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentările de Paști și de
Comisia Paritară ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM a interpretat clauza art. 168 din CCM aplicabil pe anii 2004-2006 în sensul că părțile au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de către reclamantă.
Se constată că în fiecare an a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care nu se poate susține de către reclamantă că i-au fost excluse din drepturile salariale brute la care avea dreptul în anii 2004-2007, suplimentările de Paști și de C solicitate prin acțiune.
Prin actul adițional la CCM încheiat la 15.02.2003, s-a modificat alin. (2) al art. 168, stabilindu-se că pentru anul 2003, suplimentările de drepturi salariale prevăzute la alin. (1) să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin art.168 alin.(1) din CCM, încheiat pe anul 2004, s-a menținut dreptul la suplimentarea salarială, iar în alin. (2) s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază a fiecărui salariat.
Aceleași prevederi se regăsesc și în actul adițional pentru anul 2008 la CCM încheiat la nivelul SC SA înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială B, sub nr.1090/22.02.2008 și potrivit cărora dispozițiile art. 168 (2) pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, Primele de Paști și de C au fost incluse în salariu lunar de bază al angajaților devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod direct distinct individualizate și fără ca după anul 2003, să poate fi modificate în mod distinct față de salariu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele critici.
Instanța de fond a considerat în mod greșit că hotărârea Comisiei Paritare este obligatorie pentru toți salariații și că ar fi beneficiat de drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Recurenta susține că interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale.
Susține recurenta că dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariu de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât acest articol 168 din CCM a făcut obiectul unor renegocieri între părți reflectate prin modificarea acestuia prin acte adiționale încheiate în 2003, 2005 și 2006.
De asemenea, recurenta susține că nu trebuie minimizată importanța alin. (1) al art. 168 din CCM, și concentrată atenția numai asupra alin. (2) al acestui articol, iar interpretarea dată de Comisia paritară contravine și tezei a II a alin.(1) al art.168 din CCM, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor criteriilor și beneficiarilor.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor din recurs, invocate cât și din oficiu conform ar. 3041. proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să admită recursul să modifice sentința atacată și să admită în parte acțiunea cu privire la drepturile de bănești de Paști și de C, urmând să respingă celelalte pretenții ca neîntemeiate.
Soluția Tribunalului se bazează pe o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale relevante în cauză, dar și pe o eronată apreciere a materialului probator administrat în cursul judecății în fond.
Prin acțiune, recurentul-reclamant pretinde că era îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești constând din suplimentările salariale prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SA, respectiv prima pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2004-2006, în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate. De asemenea, a arătat că intimata-pârâtă nu a înțeles să-și îndeplinească această obligație ce-i revenea.
Potrivit art. 168 alin. 1 din CCM, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate. Această variantă de redactare a textului suscitat a fost menținută în toate contractele colective de muncă valabile la nivelul SA în perioada 2003-2007.
A suferit modificări în acest interval de timp doar alineatul 2 al art. 168 din CCM, care în perioada 2003-2004 prevăzut că "pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar în perioada 2005-2007 statuat că "pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Având în vedere conținutul acestor clauze ale CCM și ținând seama de Hotărârea Comisiei Paritare din cadrul SA ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM, prima instanță a respins ca neîntemeiate pretențiile deduse judecății, considerând că intimata-pârâtă și-a executat obligația de plată a drepturilor salariale pretinse de recurentul-reclamant.
Deci, convingerea primei instanțe s-a întemeiat, în principal, pe argumente ce derivă din conținutul Hotărârii Comisiei Paritare despre care se face vorbire în considerentele hotărârii.
Însă, cât privește hotărârea comisiei anterior amintite, în litigiul de față se pune problema validității acesteia.
Din acest punct de vedere, trebuie arătat că, deși Tribunalul a apreciat în sens contrar, este întrutotul veridică și teza potrivit căreia respectiva hotărâre (care în realitate are caracterul unei convenții intervenită între patronat și sindicate în legătură cu modul de interpretare și aplicare a dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă de la nivelul intimatei-pârâte) nu este validă, întrucât reprezintă nu o convenție cu caracter interpretativ a unei clauze pretins îndoielnice din CCM (cum susține intimata-pârâtă), ci una cu caracter modificator a unei clauze clare din CCM și care nu poate produce efecte decât dacă respectă cerințele art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, respectiv comunicarea și înregistrarea acesteia la organul competent potrivit legii, cerință neîndeplinită în speță.
Este posibilă și o asemenea ipoteză, care vine în sprijinul susținerilor recurentei, pentru simplul motiv că art. 168 din CCM, astfel cum a fost reprodus în actele adiționale din perioada 2004-2007, poate fi considerat o clauză neîndoielnică, câtă vreme menționează explicit în primul alineat că "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații SA vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA". Împrejurarea că în cel de-al doilea alineat se prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui angajat, nu înseamnă în mod neapărat necesar că această operațiune ar fi valabilă și s-ar fi aplicat în perioada 2004-2007 (referirea expresă la anul 2003 se opune unei atare interpretări) și nu conduce automat la concluzia că art. 168 alin. 1 ar fi devenit neclar.
Mai mult, validitatea Hotărârii Comisiei Paritare trebuie stabilită și din perspectiva art. 38 alin. 2 din Codul Muncii, care interzice orice tranzacție (convenție) prin care s-ar urmări limitarea sau renunțarea la drepturile prevăzute de lege în favoarea salariaților, mai ales că rolul sindicatelor este acela de a acționa în apărarea intereselor membrilor lor și nu în sensul în care s-a procedat de către sindicatul reprezentativ de la nivelul intimatei-pârâte.
Modul de interpretare al art. 168 din CCM, susținut de intimată și decurgând din conținutul Deciziei Comisiei Paritare, în sensul că începând cu anul 2003, deci și pentru viitor în intervalul 2004-2007, suplimentările salariale de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază al angajaților, nu este cel care corespunde voinței reale a părților, exprimată în mod clar și neîndoielnic prin alineatul întâi și al doilea al textului convențional suscitat, în toate variantele de redactare ale acestuia din perioada 2003-2007.
Dacă s-ar adopta acest punct de vedere, ar însemna să se considere că art. 168 alin. 1 din CCM (text rămas nemodificat față de forma sa inițială) a devenit lipsit de orice consecințe juridice, doar art. 168 alin. 2 continuând să producă asemenea efecte. O asemenea modalitate de interpretare a unei clauze cu caracter convențional este, însă, total contrarie principiilor pe care se bazează interpretarea contractelor, în special celui prevăzut de art. 978.civ. (aplicabil și în materia dreptului muncii, în virtutea rolului de drept comun al normelor juridice din Codul Civil), potrivit cu care orice clauză se interpretează în sensul în care poate avea un efect, și nu în cel în care nu ar putea produce nici unul. Este imposibil ca, pe cale de interpretare, să se paralizeze efectele unei clauze dintr-un contract colectiv de muncă în vigoare, dându-se însă deplină forță în acest sens unei alte clauze din același act juridic.
Alineatul al doilea al art. 168 din CCM nu poate fi privit ca desființând în totalitate cele statuate prin primul alineat. În realitate, indiferent de variantele de redactare pe care le-au avut în decursul timpului, cele două texte nu se unul pe celălalt, fiecare având aria sa de aplicare. Față de conținutul lor explicit, dispozițiile art. 168 alin. 2 se referă doar la situația din anul 2003, iar cele ale art. 168 alin. 1 au în vedere intervalul 2004-2007, cu toate consecințele decurgând de aici. Doar dintr-o atare perspectivă și într-o asemenea manieră de interpretare, cele două clauze sunt producătore de efecte juridice și nu se contrazic reciproc.
Oricum, fiind adoptată în anul 2007, respectiva hotărâre a Comisiei Paritare nu este opozabilă și nu poate produce efecte în cazul acelor salariați ai intimatei care au fost concediați până la data emiterii ei, situație în care se află și recurentul-reclamant, ale cărui raporturi de muncă au încetat încă din anul 2006. Aceste persoane nu se mai află în raporturi juridice de muncă cu intimata-persoană juridică și, prin urmare, nu mai sunt nici părți ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Devenind terți față de CCM, nu se poate considera că i-ar fi reprezentat valabil atunci când s-a adoptat Decizia Comisiei Paritare, astfel că acest sindicat nu putea lua nici o hotărâre în numele și interesul lor, nemaiavând un mandat valid.
Mai mult, împrejurarea că în perioada 2004-2007 pârâta-intimată ar fi plătit angajaților săi drepturi salariale mai mari decât cele din 2003, prin includerea în salariul de bază a primelor de Paști și de C prevăzute de art. 168 din CCM, nu înseamnă că și-ar îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit alineatului 1 al art. 168 din CCM. Acest text a rămas în vigoare în aceeași formă în tot intervalul de timp amintit și potrivit lui, intimata avea în continuare obligația de a plăti prime de Paști și C în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate. Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că ar fi fost mărite salariile de bază ale angajaților SC SA, câtă vreme o asemenea operațiune nu a fost prevăzută în CCM la nivel de unitate pentru intervalul de timp sus amintit, iar art. 168 alineatul 1 din CCM a rămas nemodificat, trebuind să-și producă toate efectele juridice specifice, ca orice clauză a unui contract în ființă.
Cu alte cuvinte, pretinsa majorare de salarii din perioada 2004-2007 nu poate conduce la concluzia executării de către angajator a obligației prevăzută de art. 168 alineatul 1 din CCM. Ar fi fost necesar ca părțile CCM să convină în sensul că art. 168 alin.1 își încetează efectele, însă neprocedându-se așa, clauza contractuală în discuție a rămas să-și producă toate consecințele în vederea cărora a fost adoptată.
Așa fiind, nu se poate considera că intimata-pârâtă ar plăti de două ori primele prevăzute de art. 168 din CCM - mai întâi prin majorarea salariilor angajaților, iar apoi prin executarea hotărârilor judecătorești obținute de aceștia - deoarece în CCM nu s-a prevăzut vreo clauză din care să reiasă că majorarea de salarii înseamnă îndeplinirea obligației de plată a primelor de Paști și Nefăcându-se o asemenea modificare a CCM, creșterea salariilor de bază ale angajaților coroborată cu menținerea clauzei prevăzută de art. 168 alineatul 1 avut ca efect continuarea existenței obligației de plată a primelor, însă de data aceasta într-un cuantum majorat pentru fiecare salariat, căci majorarea salariului de bază al fiecărui salariat a avut ca efect mărirea cuantumului salariului de bază mediu pe unitate, în funcție de care se calcula valoarea bănească a respectivelor prime.
În raport de toate cele ce preced și de faptul că prin modul în care a înțeles să interpreteze și să aplice prevederile art. 168 alin. 1 din CCM, în mod evident, intimata-pârâtă nu a plătit drepturile salariale pretinse de recurenta-reclamantă - de altfel nu a făcut nici o dovadă în acest sens, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul Muncii - urmează a se admite recursul, cu consecința modificării sentinței atacate.
Oricum, fiind adoptată în anul 2007, respectiva hotărâre a Comisiei Paritare nu este opozabilă și nu poate produce efecte în cazul recurentei-reclamante care a fost concediată anterior emiterii acestei interpretări.
Recurenta-reclamantă nu se mai află în raporturi juridice de muncă cu intimata-pârâtă și, prin urmare, nu mai este parte a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Devenind terț față de CCM, nu se poate considera că i-ar fi reprezentat valabil atunci când s-a adoptat Decizia Comisiei Paritare, astfel că acest sindicat nu putea lua nici o hotărâre în numele și interesul lor, nemaiavând un mandat valid.
Prin urmare, față de aceste considerente, Curtea pentru motivele menționate mai sus, urmează să admită recursul; să modifice în parte sentința atacată și să admită în parte acțiune.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea sumei de 5630 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, aferent anilor 2004-2006 sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective suplimente salariale pentru anii 2005-2007.
Curtea reține că la fila 37 din dosarul de fond nr- există o adresă ce provine de la intimată prin care este determinat cuantumul salariului de bază mediu pe, după cum urmează: pentru sărbătorile de Paști din 2005 - 850 lei din 2006 - 1047 lei, precum și pentru sărbătorile de C din 2004 - 799 lei, din 2005 - 927 lei, astfel că pârâta va fi obligată la plata acestor sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective, având în vedere faptul că din culpa părții pârâte sumele în cauză și-au pierdut valoarea ce o aveau la data la care trebuia efectuată plata.
Curtea constată că celelalte pretenții ale reclamantei constau în diferențele de sume de bani conform calculelor proprii efectuate de reclamantă ( C - 2004 - 980 lei, și 1400 lei pentru 2005, precum și de Paști - 2005 - 1400 lei și 1850 lei pentru 2006) la data introducerii cererii de chemare în judecată, și se referă la valori mai mari decât cele comunicate de către pârâtă și care rezultă din adresa menționată mi sus, astfel că având în vedere aceste diferențe, Curtea urmează să respingă capătul de cerere pentru aceste pretenții ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5039/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SA fostă SC SA.
Modifică sentința atacată.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești suplimentare pentru sărbătorile de C din 2004-799 lei și din 2005-927 lei, precum și pentru sărbătorile de Paști din 2005-850 lei și din 2006-1047 lei, sume ce se vor actualiza cu rata inflației la data plății efective.
Respinge ca neîntemeiate celelalte pretenții deduse judecății.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
11.03.2010
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
