Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 7892/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7892
Ședința din Camera de Consiliu din data de 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier -- -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2008, privind recursul declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 374 din 16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA ORAȘ, CONSILIUL LOCAL și intimat reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02.09.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța în conformitate cu prevedere art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 09.09.2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de contencios Administrativ, sub nr-, petenta a chemat în judecată intimații Serviciul Public de Asistență Socială - din cadrul Consiliului Local și Primăria Orașului pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata sporului de vechime pe perioada lucrată în procent de 25% și contravaloarea indemnizației de concediu de odihnă pe aceeași perioadă.
În motivarea acțiunii a arătat că este salariata unității intimate conform contractului individual de muncă și pe toată perioadă lucrată nu i-a fost acordat sporul de vechime cuvenit și nici concediul de odihnă la care avea dreptul.
Că din anul 1992 lucrat ca asistent personal la. până în anul 1995, că în perioada 1995-1996 fost în șomaj, iar din anul 1998, până în 31.12.1999 a lucrat tot ca asistent personal la. fiind transferată cu data de 01.01.2000, la Primăria Orașului, tot ca asistent personal al persoanei cu handicap, unde a desfășurat activitate până în anul 2003 când a fost transferată la intimatul Serviciul Public din Cadrul Consiliului Local.
În dovedirea acțiunii a depus în copie adresa nr. 4267/2007, emisă de G, certificatul nr.5193/2006, emis de Comisia de Expertiză Medicală, carnetul de muncă și contractele individuale de muncă, încheiate de intimat pe anii 2003 - 2007.
Intimata Primăria Orașului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Secției Comerciale și de Contencios Administrativ și excepția lipsei calității procesuale pasive, cu precizarea că petenta a fost salariata sa în perioada 01.01.2000-16.10.2003.
Prin încheierea de ședință din 28.09.2007, Tribunalul Gorj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția necompetenței materiale invocată de Primăria Orașului și a dispus scoaterea cauzei de pe rol, înaintând-o Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Intimatul Consiliul Local al Orașului a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal lipsa calității procesuale pasive, cu motivarea că petenta este salariata Serviciului Public de Asistență Socială, începând cu 16.10.2003, ce are personalitate juridică și buget propriu.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că potrivit nr.HG 427/2001, petentei nu i se cuvine sporul de vechime, acest spor nefiind prevăzut nici în contractul individual de muncă.
Intimatul Serviciul Public de Asistență Socială a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că petenta este încadrată ca asistent personal al persoanei cu handicap, iar pe perioada 2003-2006, nu i-a fost acordat spor de vechime în muncă, întrucât în baza art. 7 alin.2 din nr.HG 281/1993, privind salarizarea personalului din unitățile bugetare "conducerea unității poate aproba luarea în considerare pentru acordarea sporului de vechime în muncă a perioadelor lucrate în alte sectoare decât cele bugetare, dacă vechimea respectivă se apreciază că este utilă sarcinilor și atribuțiilor ce-i revin".
S-a motivat că în baza art. 3 din nr.HG 427/2001, privind drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap nu este reglementată acordarea sporului de vechime în muncă.
Ulterior, prin art.36 lit. a din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, se prevede acordarea sporului de vechime pentru asistentul personal al persoanei cu handicap, calculat la salariul de bază, începând cu 01.01.2007, spor de care petenta a beneficiat începând cu această dată.
Cu privire la indemnizația, intimatul a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că petenta nu a formulat o cerere în acest sens, dar nu a suferit nici un prejudiciu întrucât a încasat drepturile salariale în fiecare lună.
S-au depus în copie în extras nr.HG 427/2001, contractele individuale de muncă pe perioada în litigiu și statele de salarii.
La termenul din 19.12.2007, petenta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită plata drepturilor pe perioada 2004-2006, solicitând și plata indemnizației echivalentă cu salariul net al asistentului personal, prevăzută de art. 36 alin.3 din Legea nr. 448/2006, ce i se cuvine persoanei cu handicap grav, în situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal pe perioada concediului de odihnă.
Prin sentința nr.374 din 16 ianuarie 2008, pronunțată în dosar nr.10914/2007, Tribunalul Gorja admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimații Primăria Orașului și Consiliul Local, județul
A admis în parte acțiunea, cu completarea ulterioară, formulată de petenta, în contradictoriu cu intimații Serviciul Public de Asistență Socială - din cadrul Consiliului Local, Primăria Orașului și Consiliul Local, județul
A obligat intimatul Serviciul Public de Asistență Socială să plătească petentei contravaloarea sporului de vechime pe perioada 23.07.2004-31.12.2006 în procentele prevăzute de nr.HG 281/1998, având în vedere vechimea în muncă a petentei pe perioada 01.12.1992-23.07.2004, cu excepția perioadei de șomaj, a contravalorii indemnizației pe anii 2004, 2005, 2006 și a indemnizației prevăzută de art. 36 alin.3 din Legea nr.448/2006, pe anii 2004, 2005, 2006, precum și la 388,20 lei RON, cheltuieli de judecată către petentă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de intimații Primăria Orașului și consiliul Local, instanța consideră că sunt întemeiate, urmând a fi admise din următoarele considerente:
Pe perioada în litigiu, petenta nu a fost salariata intimatei Primăria Orașului, iar Consiliul Local nu are calitatea de angajator.
Analizând pe fond acțiunea formulată, în raport de actele depuse, apărarea intimatului și dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Din carnetul de muncă al petentei rezultă că în perioada 01.12.1992-23.07.2004,cu excepția perioadei 23.02.1996 - 18.11.1996, când a beneficiat de ajutor de șomaj, aceasta a desfășurat activitate de asistent personal al persoanei cu handicap și în mod greșit intimatul Serviciul Public de Asistență Socială a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.2 din nr.HG 281/1993, privind salarizarea personalului din unitățile bugetare "conducerea unității poate aproba luarea în considerare pentru acordarea sporului de vechime în muncă a perioadelor lucrate în alte sectoare decât cele bugetare, dacă vechimea respectivă se apreciază că este utilă sarcinilor și atribuțiilor ce-i revin", această vechime trebuind să fie apreciată ca utilă pentru executarea sarcinilor și atribuțiilor ce i-au revenit petentei ca asistent personal al persoanei cu handicap pe perioada în litigiu.
În consecință Serviciul Public de Asistență Socială va fi obligat să plătească petentei contravaloarea sporului de vechime pe perioada 23.07.2004-31.12.2006 în procentele prevăzute de nr.HG 281/1998, având în vedere vechimea în muncă a petentei pe perioada 01.12.1992-23.07.2004, cu excepția perioadei de șomaj.
Sporul de vechime în muncă i-a fost acordat petentei începând cu 01.01.2007 conform dispozițiilor Legii nr. 48/2006.
În ceea ce privește indemnizația pentru concediu de odihnă neefectuat pe anii 2004-2006, instanța apreciază că cererea este întemeiată, astfel, potrivit dispozițiilor nr.HG 427/2001, art. 3, "asistentul personal beneficiază de concediu anual de odihnă plătit", iar potrivit dispozițiilor art. 5 alin.2 din Legea nr. 6/1992, privind concediile de odihnă "programarea efectuării concediilor de odihnă se stabilește anual de conducerea unității împreună cu reprezentanții sindicatului sau, după caz, ai salariaților".
Intimatul Serviciul Public de Asistență Socială nu a făcut dovada programării concediului de odihnă al petentei pe perioada în litigiu, iar faptul că aceasta nu a formulat cerere nu are relevanță.
Faptul că petenta a fost salarizată în fiecare lună, drepturile încasate reprezentând contravaloarea muncii prestate, nu exonerează intimatul de plata contravalorii indemnizației
Față de aceste considerente, intimatul va fi obligat și la plata către petentă a indemnizației echivalentă cu salariul net al asistentului personal cuvenit persoanei cu handicap grav, conform dispozițiilor art. 36 pct. 3 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Această indemnizație poate fi încasată de petentă prin baza dispoziției nr.601/22.03.2007 emisă de Primarul Orașului, prin care petenta a fost numită curator al majorului, cu dreptul de a ridica și administra toate drepturile bănești ce i se cuvin.
Împotriva acestei sentințe a declarat și motivat recurs în termen legal pârâtul Serviciul Public de Asistență Socială, întemeiat pe dispoz.art.299 -316, art.304 pct.9 și art.312 pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de judecată a încălcat și a aplicat greșit legislația în vigoare, întrucât în art.3 din HG nr.427/2001 sunt stipulate clar drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap și nu se face nici o referire la acordarea indemnizației pentru persoana cu handicap ca un drept ce se poate acorda asistentului personal, atunci când acesta pleacă în concediu de odihnă, și unitatea la care este angajat nu poate să-i asigure un înlocuitor pe această perioadă.
Că acordarea indemnizației pentru persoana cu handicap este un drept recunoscut prin Legea nr.448/2006 și se acordă numai de la data acestei legi în vigoare.
În anul 2007, petenta a solicitat atât efectuarea concediului de odihnă, cât și plata acestuia. Conform alin.3 al art.36 din Lg.448/2006, reclamantei i-au fost acordate drepturile bănești aferente concediului de odihnă, iar separat, pe ștat de plată a fost trecută petenta ca mamă a persoanei cu handicap, căreia i s-a acordat salariul net al asistentului personal, conform legii.
Instanța de judecată a încălcat și aplicat greșit dispozițiile OUG nr.10/2007 și HG 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților, întrucât reclamanta nu a fost prejudiciată ridicându-și lunar drepturile salariale timp de 12 luni pe an - 2004, 2005 și 2006 - considerându-se 11 luni lucrătoare, iar a 12-a lună concediu de odihnă.
Referitor la acordarea sporului de vechime pe perioada 23.07.2004 - 31.12.2006, instanța de judecată a greșit aplicarea legislației în vigoare și anume HG 427/2001, unde sunt stipulate clar drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap, nefăcându-se referire la sporul de vechime ca un drept ce se poate acorda.
În art.36 din Lg.448/2006 sunt stipulate drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap, printre care și acordarea sporului de vechime la salariul de bază.
Conform alin.1 pct.a art.36, din Legea 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap are un salariu de bază stabilit potrivit salarizării asistentului social cu studii medii, din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, ceea ce înseamnă că aceasta prevede o vechime în realizarea atribuțiilor specifice funcției menționate mai sus.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. Curtea reține că recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a admis în parte acțiunea, obligând intimatul să plătească petentei indemnizația prev.de art.36 alin.3 din Legea nr.448/2006, pe anii 2004, 2005, 2006.
Art.36 alin.3 din Lg.448/2006, așa cum a fost modificată prin Lg.275/2007, arată că în situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal persoanei cu handicap grav, i se acordă o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip "respiro".
Curtea reține că în actul normativ mai sus menționat, nu există nici un articol care să stipuleze că acest drept se acordă retroactiv, pentru persoana cu handicap, astfel că acordarea indemnizației pentru persoana cu handicap se acordă de la data intrării în vigoare a Legii nr.448/2006, respectiv începând cu data de 01.01.2007.
În ceea ce privește motivul de recurs cu privire la faptul că petentei nu i s-ar cuveni indemnizația pentru concediul de odihnă pentru anii 2004-2006, se reține că această critică nu este întemeiată avându-se în vedere dispoz.HG nr.427/2001, pentru aprobarea Normelor metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap care arată în mod expres în art.3 pct.3 din anexă că, asistentul personal beneficiază de concediu anual de odihnă plătit, de asigurări sociale de stat și de sănătate, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat cu contract individual de muncă, așa cum este cazul petentei intimate.
Nefondată este și critica referitoare la faptul că intimatei nu i s-ar cuveni sporul de vechime, întrucât în HG 427/2001 art.3, sunt stipulate clar drepturile asistentului personal al persoanei cu handicap, nefăcându-se referire la sporul de vechime, ca un drept ce se poate acorda, întrucât, potrivit art.32 din OUG nr.102/1999, asistentul personal al persoanei cu handicap este salarizat în raport cu dispozițiile legale privind salarizarea asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile bugetare.
Așadar, ordonanța mai sus menționată face trimitere în ceea ce privește indemnizația și celelalte drepturi ale asistentului personal, la HG nr.281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, respectiv la categoria de asistent social debutant, cu studii medii.
Art.2 din HG nr.281/1993 arată că salariile personalului din unitățile bugetare cuprind salariul de bază, sporuri la salariul de bază, cum ar fi pentru vechimea în muncă, premii și premii speciale, iar art.7 din același act normativ arată că persoanele salarizate potrivit acestei hotărâri beneficiază la funcția de bază de un spor de vechime în muncă de până la 25 %, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Așa fiind, Curtea reține că instanța de fond, în mod corect a obligat intimatul să plătească petentei valoarea sporului de vechime pe perioada 23.07.2004 - 31.12.2006, în procentele prevăzute de HG nr.281/1998, având în vedere vechimea în muncă a petentei, pe perioada 01.12.1992 - 23.07.2004, cu excepția perioadei de șomaj, precum și valoarea indemnizației CO pe anul 2004 - 2005 - 2006.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea în baza art.312 cpr.civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge capătul de cerere cu privire la plata indemnizației echivalentă cu salariul net al asistentului personal prev.de art.36 alin.3 din Legea 448/2006.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.274 pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 333 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr. 374 din 16.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA ORAȘ, CONSILIUL LOCAL și intimat reclamant.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge capătul de cerere cu privire la plata indemnizației echivalentă cu salariul net al asistentului personal, prevăzută de art.36 alin.3 din Lg.nr.448/2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 333 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
