Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 806/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.806/
Ședința publică din 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursurilor declarate de pârâții - " " SA () și - SA B, împotriva sentinței civile nr.471/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.11.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.11.2008.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.471/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele SA B SA
A fost obligată pârâta SA să plătească reclamantului suma de 8151,5 lei, iar pe pârâta SA suma de 790 lei, reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004 - 2007, actualizate cu rata inflației până la data plății și sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr.3326/113/22.10.2007, reclamantul, domiciliat în orașul, nr.18, - 3,.6,.1,.46, județul B, a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, să fie obligată la plata sumei de 8151,5 lei, iar pârâta Societatea comercială SA la plata sumei de 790 lei, reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004-2007, actualizate cu rata inflației până la data plății și 300 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societăților pârâte, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta Societatea comercială SA B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât sumele au fost achitate sub forma unei suplimentări permanente a salariului, cuantumul drepturilor fiind defalcat în fiecare an în 12 tranșe lunare, iar reclamantul profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta Societatea comercială SA, cu sediul în B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii și cea a prematurității cererii, motivată cu lipsa negocierilor anuale, prealabile acordării drepturilor.
Pe fond, angajatorul a susținut că pretențiile sunt nefondate față de decizia Comisiei paritare privitoare la intenția reală a părților la adoptarea art.168 din Contractul colectiv de muncă și față de interpretarea textului, așa cum a fost modificat în perioada 2003-2005.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, reținut următoarele:
1.Cu privire la prescripție:
Excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
2. Cu privire la prematuritatea cererii:
Față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
3.Cu privire la drepturile bănești:
În fapt:
Prin cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorii să fie obligați la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorii au depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare și au solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
În drept:
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorii nu pot justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În consecință, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nicio rațiune.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorilor nu pot fi primite.
Prin urmare, tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtelor la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe unitate datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada indicată de salariat.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâtele nu au făcut dovada că suma este greșit calculată.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorilor la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În baza art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs pârâtele B (fosta ) si
Parata critica hotărârea ca fiind nelegala si netemeinica pentru următoarele motive:
Tribunalul nu a judecat pricina,greșita înțelegere a ceea ce semnifica conceptual includerea în salariul de baza a sporurilor și adaosurilor din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi prin simpla copiere la cauzele.
Că nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut in martie 2003 si are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de baza devine componentă în structura sa.
Pârâta - Membru Grup în dezvoltarea motivelor de recurs critica hotărârea ca nelegala și netemeinica sub următoarele aspecte:
În mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât primele de C și Paște, solicitate în acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin.2 din, ci sunt drepturi fără caracter periodic.
Astfel, având în vedere că primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de salariu reglementata de normele Capitolului V din, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de acțiuni se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristica a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate,in conf. cu prevederile art.283 al.l lit.e din Codul muncii.
A mai invocat si excepția prematurității introducerii acțiunii în condițiile in care drepturile salariale suplimentare nu se acorda automat la nivelul unui salariu mediu,ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele doua evenimente.
Ori, cum aceste negocieri nu au avut loc nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Recurenta pârâtă a criticat hotarârea recurată și pe fond, invocând netemeinicia acțiunii motivat de faptul că primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de baza.
Astfel,aceste prime nu se regăsesc distinct în statul de plată, pentru că ele se regăsesc în salariul de bază, la care se aplică celelalte sporuri lunare.
Examinând recursurile declarate de recurente, atât pe baza motivelor arătate de acestea, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 si 3041pr.civ. Curtea apreciază ca recursul declarat de pârâta ABe ste fondat iar recursul declarat de pârâta B este nefondat pentru următoarele considerente:
de recursul declarat de către parata A B se rețin următoarele:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază ca se aplica termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă consta în plata unor drepturi salariale neacordate.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
Astfel, se constată că este prescrisa Prima de Paști pentru anul 2004 față de data introducerii acțiunii, respectiv data de 22.10.2007, întrucât putea fi solicitată cel mai târziu până în luna mai 2007.
În această situație, sentința primei instanțe este în parte nelegală, neobservându-se faptul că sunt prescrise aceste pretenții deși chiar se afirma în motivare ca disp. art. 283 litera c din Codul muncii sunt aplicabile.
Față de faptul ca dreptul la solicitarea sumei de 790 lei este prescris, iar excepția are prioritate în soluționare, devine inutilă analizarea celorlalte motive de recurs invocate de recurenta.A
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta - B, se apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2004 - 2007.
Astfel, prin art. I din actele adiționale nr. 1, 2, 3 și 4 la. nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr.3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, în recurs, la solicitarea apărătorului intimatului reclamant, s-au depus la dosar contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în forma reeditată, înscrisuri ce nu aflau la dosarul de fond, fiind aplicabile disp. art. 305 Cod procedură civilă.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul ca ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de baza, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al pe anii 2004-2006, rezulta o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul ca, deși la alineatul 1 se prevede ca, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de baza a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "inanul 2003." și nu "dinanul 2003.".
de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisa de către prima instanță.
de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1,2 3.pr. civila, se va admite recursul declarat de recurenta SA. B si se va modifica in parte sentința civilă nr. 470/2008 a Tribunalul Brăila, în sensul că se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantului în contradictoriu cu pârâta A
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
În baza disp. art. 404 indice 2 alin. 1.pr. civila, se va admite cererea de întoarcere a executării și se va dispune restituirea sumei de 790 lei reprezentând prima de Paști pentru anul 2004 fiind prescrisă, actualizată cu rata inflației la data plății, de către intimat pentru recurenta, cu dobânda legală aferentă de la data executării și pana la data restituirii integrale.
Cererea de întoarcere a executării este admisibila întrucât textul legal prevede doar condiția desființării titlului iar, în cazul în care recurenta nu ar fi executat sentința civila recurată, intimatul are la îndemână căi procedurale.
In baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civila, se va respinge ce nefondat recursul declarat de recurenta
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civila, se va obliga recurenta B la plata cheltuielilor de judecata către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B Membru Grup împotriva sentinței civile nr.471/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că;
Respinge ca fiind prescrise pretențiile reclamantului formulate în contradictoriu cu pârâta
Admite cererea de întoarcere a executării silite formulată de recurenta Membru Grup;
Obligă intimatul - reclamant să achite recurentei pârâte suma de 790 ( șapte sutenouăzeci) lei cu dobânda legală de la data executării sentinței și până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, B împotriva sentinței civile nr.471/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta să achite intimatului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
dec.jud.-/24.12.2008
Tehnored./2 ex./30 2008
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Valentina Gabriela
