Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 808/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.808/CM
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "", cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 378 /8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți: G, domiciliată în T,-,.13,.A,.21, județul T, cu domiciliul în T,-, domiciliată în T,-,.11,.C,.7, domiciliat în T,-, domiciliată în T,-, G, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-,.18, Sc.A,.17, domiciliată în T,-,.14, Sc.B,.8, județul T, având ca obiect drepturi bănești: suplimentări salariale de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta pârâtă avocat, în baza delegației de substituire din 30.06.2008, depusă la dosar, pentru intimații - reclamanți: G, și, avocat, în baza împuternicirii avocațiale, FN din 27.10.2008, lipsind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează că recurentul pârât a depus la dosarul cauzei detalierea calculului sumelor pretinse, al sumelor cuvenite conform calculului.
Reprezentantul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, comunicând un exemplar și apărătorului intimaților.
Apărătorul intimaților reclamanți: G, și depune la dosarul cauzei întâmpinare.
Precizează reprezentantul recurentei - pârâte și apărătorul intimaților - reclamanți că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu consecința respingerii acțiunii, ca nefondată. Totodată solicită admiterea cererii de întoarcere a executării silite.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al patrulea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Apărătorul intimaților - reclamanți G, și, avocat având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat precum și respeingerea cererii de întoarcere a executării, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În ce privește primul motiv de recurs invocat de pârâta, apărătorul intimatului arată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că cererea formulată are ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 283 alin.1 litera c Codul Muncii, indiferent că sunt acordate cu titlu de premii sau cu ocazii speciale.
În legătură cu excepția prematurității introducerii cererii, consideră apărătorul intimaților că instanța de fond a respins-o în mod corect, având în vedere că suplimentările salariale au fost introduse în salariu numai pentru anul 2003 iar prin invocarea dispozițiilor art.283 lit.e din Codul Muncii pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că, implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut și personal.
Referitor la "caracterul obligatoriu" al Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, apărătorul intimaților - reclamanți arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate.
Pe fondul cauzei, precizează apărătorul intimaților că potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivel prevedea obligativitatea acordării, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, a unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe. Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1. Urmare a acestor modificări din CCM, societatea nu a mai acordat salariaților în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1. Coroborând dispozițiile art. 168 din CCM pentru anul 2004 cu dispozițiile art. 168 din CCM pe anii 2005, 2006 și 2007, se poate observa că părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al. Art. 168 din și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererile adresate Tribunalului Tulcea și înregistrate sub numerele: 1872. 1900, 1903, 1918, 1920, 1922, 1924 și -, reclamanții G, -, G, și au chemat în judecată B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate după cum urmează: reclamantei G, suma de 8880 leu și suma de 507,56 lei reprezentând daune, reclamantului, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune; reclamantei, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune; reclamantului, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune; reclamantei -, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune, reclamantului G, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune; reclamantului, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune și reclamantei, suma de 5180 lei și suma de 471,84 lei reprezentând daune.
Reclamanta G și-a completat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței, până la data efectivă a plății.
Ceilalți reclamanți și-au completat cererile de chemare în judecată în sensul că au solicitat să fie obligată pârâta la plata către fiecare dintre ei a drepturilor salariale reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006.
În motivare, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de care au beneficiat în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, beneficiau și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
Au menționat reclamanții că, încheiat la nivelul societății, prevedea la art.168 (1) că: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Ori, deși prevedea aceste obligații, precizează salariații că, pentru anii 2004, 2005 și 2006 nu au beneficiat de suplimentările salariale de C și Paști.
Au mai arătat reclamanții că, la începutul anului 2007, salariaților le-a fost acordată suma de 2500 lei impozabilă, cu titlu de suplimentări salariale aferente anului 2006 (beneficii pe anul 2006).
În ședința publică din data de 5 decembrie 2007, instanța, având în vedere că între cauze există o strânsă legătură, a dispus conexarea dosarelor nr.-, nr-, nr-, nr-, nr-, nr- și nr- la dosarul nr-, urmând să apară sub acest din urmă număr.
Prin întâmpinare, pârâta Bai nvocat excepția prescripției dreptului material la acțiune arătând că, prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2004 - 2007.
Consideră pârâta că, pentru primele aferente anilor 2004, 2005 și 2006 dreptul material la acțiune s-a prescris.
Menționează pârâta că, prin acțiunea de față, s-a invocat nerespectarea art.168 din încheiat între, pe de o parte și salariați, reprezentați de către, pe de altă parte.
Tot prin întâmpinare, s-a invocat excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
A menționat pârâta că, potrivit alin.1 al art.168 teza finală din, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce vor avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăreia dintre cele două evenimente /paști și C).
S-a mai arătat că, voința părților semnatare ale a fost în sensul de a se stabili prin negociere modalitatea de acordare a acestor sporuri. Ulterior, aceste negocieri nu au avut loc, astfel că, din punct de vedere procedural există un "fine de neprimire" a cererii reclamanților.
Tot prin întâmpinare s-a arătat că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții și cei ai au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate în cuprinsul art.168 alin.1 din să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens a fost negociat și inserat în art.168 alin.2.
S-a menționat că părțile au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art.168 alin.1 și 2, în sensul includerii bonurilor de C și de Paști cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
Prin sentința civilă 378/08.02.2008 instanța respins excepțiile ca nefondate.
A admis acțiunea formulată de reclamanții G, -, G,.
A obligat pârâta să plătească reclamanților drepturi salariale cuvenite și neacordate după cum urmează:
Reclamantei G suma de 8880 lei actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectivă a plății.
Reclamantului suma de 5180 lei reprezentând salarii neachitate și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectivă a plății.
Reclamantei, suma de 5180 lei reprezentând salariul cuvenit și neacordat, suma de 471,84 lei cu titlu de daune și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006.
Reclamantului suma de 5180 lei reprezentând salariul cuvenit și neacordat, suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectivă a plății.
Reclamantei - suma de 5180 lei reprezentând salariul cuvenit și neacordat, suma de 471,84 lei cu titlu de daune și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006.
Reclamantului G suma de 5180 lei reprezentând salariul cuvenit și neacordat și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectivă a plății.
Reclamantului suma de 5180 lei reprezentând salariu cuvenit și neacordat și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectivă a plății.
Reclamantei suma de 5180 lei reprezentând salariul cuvenit și neacordat și suma de 1416 lei reprezentând suplimentări salariale pe anul 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data efectivă a plății.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare dintre următorii reclamanți: G, G, și.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Față de excepțiile invocate, instanța a constatat următoarele:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din muncii, întrucât este vorba de drepturi salariale așa cum se menționează în, indiferent că ele sunt acordate cu titlu de pensii sau cu ocazii mai speciale.
În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art.283 lit.e din muncii, invocate de pârâtă care se referă la o prescripție specială, în sensul că, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii acestuia în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze contractuale ale acestuia. Mai mult decât atât, prin invocarea acestor dispoziții pârâta se contrazice în apărările pe care le face, pentru că invocând prevederile de mai sus implicit recunoaște că dreptul material la acțiune este actual, născut, personal și, prin urmare fiecare reclamant în parte are un interes material, care a condus la formularea unei cereri pentru valorificarea dreptului și, prin urmare, nu se poate susține că acțiunea este prematură.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge excepțiile, ca nefondate.
Pe fondul cauzei;
Potrivit art.168 alin.1 din la Nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin.2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Și la Nivelul pentru anul 2005 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007.
Potrivit art.969 civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" și prin urmare, dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de pârâți la data încheierii.
Potrivit art.168 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivelul: "În funcție de profitul obținut, potrivit legii, prin negociere au, va acorda și alte suplimentări, adaosuri, stimulente".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.4.
Coroborând disp.art.168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța apreciază că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003.
În cazul reclamanților, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit dispoz.art.168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu le-au fost plătite acestora suplimentările salariale de C și Paști pentru anii 2004, 2005 și 2006 și de asemenea nu le-au fost plătite nici suplimentările salariale aferente anului 2006.
Conform art.236 alin.4 din muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, constatând că nu au fost respectate prevederile contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006, instanța a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC, care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime, invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale și nu au caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM recurenta apreciază că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, astfel că, cererea pentru recuperarea acestor drepturi se prescrie in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conf. art. 383 alin. 1 lit. "e" Codul Muncii.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Întrucât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
3. Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei Paritare.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
4.În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG 9/2000.
În legătură cu această critică, recurenta invocă practica și doctrina juridică care sunt în sensul că, în cazul în care se constată neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda, în conformitate cu disp.art. 1088 Cod civil, aceasta urmând să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată
5.Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat, numai în ceeace privește omisiunea instanței de a menționa că sumele datorate reclamanților sunt sume brute.
1.Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e" Codul Muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul Muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamantul era în termen să solicite plata.
2. xcepția prematurității formulării cererii a fost de asemenea, în mod corect soluționată, deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantului de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamantul era in drept să solicite plata sumelor de bani datorate de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existentei unei proceduri prealabile, obligatorie pentru reclamant, astfel că dreptul acestuia de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
3. O alta critică privește neluarea în calcul de către instanță a caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, ori, motivarea hotărârii instanței de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
In anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 dar, această interpretare nu poate viza clauze ale unor CCM aplicate anterior ci eventual clauze ce se aplică la momentul interpretării lor.
De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, orice modificare a contractului colectiv de muncă are loc cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, astfel că orice concluzie a comisiei paritare trebuie a se concretizeze in încheierea unui act adițional la CCM care este apoi înregistrat la Ministerul muncii in aceleași condiții ca și CCM, urmând sa-și producă efectele de la momentul înregistrării.
4. Recurentul nu este de acord cu soluția instanței nici in ce privește plata despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație dar, în situația în care angajatorul datorează despăgubiri, acestea trebuie să asigure acoperirea integrală a prejudiciul suferit prin neplata la termen a sumelor, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 283 și art. 269 Codul Muncii.
Repararea integrală a prejudiciilor presupune atât plata despăgubirii propriu-zise cât și plata de daune-interese, ori daunele interese sunt cuvenite de la momentul la care sumele sunt datorate, nefiind necesară punerea în întârziere. sub forma actualizării cu indicele de inflație are în vedere disp.art. 1084 cod civil numai în acest fel putând fi acoperit integral prejudiciul suferit de salariat. Pentru aceste motive și aceste critici vor fi respinse ca nefondate.
5. Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica referitoare la consemnarea în dispozitiv a împrejurării că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, având în vedere că orice sume sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public astfel că, din această perspectivă, soluția instanței de fond va fi reformată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi admis recursul și modificată sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
Va fi respinsă cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp.art. 4042alin.1 Cod pr. Civilă. deoarece nu s-a făcut dovada că sumele datorate reclamantului au fost achitate urmare punerii în executare a sentinței recurate, astfel că, instanța nu poate dispune restituirea unor sume de care reclamantul nu a beneficiat până la acest moment.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul pârât SC SA GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.239, împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr. 378 /8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți: G, domiciliată în T,-,.13,.A,.21, județul T, cu domiciliul în T,-, domiciliată în T,-,.11,.C,.7, domiciliat în T,-, domiciliată în T,-, G, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-,.18, Sc.A,.17, domiciliată în T,-,.14, Sc.B,.8, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că sumele datorate reclamanților sunt sume brute, din care urmează să se rețină impozitul și contribuțiile la bugetele de asigurări sociale.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge cererea de întoarcere a executării silite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:; Șt.
- gref./27.11.2008
4 ex./4.11.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman, Mariana Bădulescu
