Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele membrilor de sindicat, și, împotriva sentinței civile nr.1734/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul reclamant consilier juridic -, iar pentru intimatul pârât, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, consilier juridic - depune la dosar precizare, iar consilier juridic depune carnetele de muncă ale reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților.
Consilier juridic - pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea la plata sporului pentru condiții de muncă deosebit de periculoase.
Cosilier juridic pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, și menținerea sentinței Tribunalului Dolj ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului da față;
Prin sentința civilă nr.1734/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele membrilor de sindicat, și, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, membrii de sindicat sunt salariați ai Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului D, desfășurându-și activitatea în cadrul Centrului de Recuperare si Reabilitare a Persoanelor cu handicap, în nr. 7 Pentru Copii cu handicap, la Centrul de Servicii de Recuperare Sf. ori în cadrul Proiectului Serviciul Echipa Mobilă "ÎMPREUNĂ VOM ".
Prin Anexa nr. 5.2 la Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 la punctul A se prevede sporul de 75 - 100 % din salariul de bază.
- personalului de specialitate din domeniul asistenței sociale, medico-sanitare și personalul auxiliar din aceste domenii, care își desfășoară activitatea în compartimentele în care sunt găzduiți și îngrijiți bolnavii sau TBC și bolile infecto-contagioase;
2. - personalul care lucrează în Centrele de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap;
3. - personalul care lucrează în centre de plasament, centre de urgențe, centre rezidențiale pentru persoane vârstnice, centre de îngrijire și asistență, case de tip familial și complexe de servicii, locuințe protejate și alte structuri rezidențiale sau familiale cu specific similar sau echivalent care găzduiesc și îngrijesc copii sau adulți cu handicap.
În articolele 8 - 14 din același Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009 sunt stabilite condițiile de acordare a acestor sporuri.
Relevantă pentru cauza de față este reglementarea cuprinsă în art. 14 din Contractul colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială pe anii 2007 - 2009, care stabilește că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă se face de către șeful ierarhic superior și se aprobă de ordonatorul de credite, cu acordul organizațiilor sindicale afiliate organizațiilor sindicale semnatare ale prezentului Contract colectiv de muncă la nivelul unităților de asistență socială".
De asemenea, în art. 15 din același contract menționat mai sus "Cuantumul concret al sporurilor, în limitele prevăzute în anexele 5.1 - 5.4 stabilește de comun acord între angajator și reprezentanții organizațiilor aplicate organizațiilor sindicale ale prezentului contract colectiv de muncă.".
Pe de altă parte, rațiunea atribuirii către șeful ierarhic superior (ulterior aprobată de ordonatorul de credite), a sarcinii de nominalizare și stabilire a posturilor ce pot beneficia de spor pe locuri de muncă este determinată de faptul că aceștia sunt în măsură să aprecieze, în funcție de natura postul fiecărui subordonat, care dintre ele presupun întrunirea tuturor condițiilor de acordare a sporului.
Mai mult, angajatorul, raportat specificitatea fiecărui post, poate aprecia asupra cuantumului sporului ce urmează a fi acordat, întrucât textul contractului colectiv de muncă nu stabilește un cuantum fix, ci unul variabil, ce poate ajunge până la un maxim de 100%.
Caracterul diferit al activității depuse de unii salariați în anumite locuri de muncă ale unității pârâte, determinat de condițiile concrete de lucru, dă dreptul acesteia de a le stabili salarii distincte. Neincluderea anumitor sporuri specifice și în salariile reclamanților, nu echivalează cu o discriminare a acestora în raport cu o altă categorie de salariați.
Ca urmare, sporul prevăzut de anexa 5.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil la nivel de unitate în anii 2006, 2007 și 2008, nu instituie un drept al tuturor salariaților și respectiv o obligație a angajatorului, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestui spor, funcție de specificul locului de muncă salariatului, dar și de bugetul alocat.
Fiind o prerogativă a conducătorului unității, chiar și în lipsa unei nominalizări a posturilor ce beneficiază de acest spor, instanța nu se poate substitui angajatorului și nici sindicatului, în sensul stabilirii locurilor de muncă ce presupun recunoașterea sporului, neavând la îndemână prevederi exprese care să vizeze criteriile pentru acordare.
Instanța nu înlătură aplicarea contractului colectiv de muncă la nivelul de asistență socială pe anii 2007 - 2009 cu privire la acordarea acestui drept salarial pentru reclamanți, însă acesta condiționează obligarea de plată de parcurgerea procedurilor prevăzute în art. 14 și 15 din CCM.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
În mod greșit s-a respins, de către prima instanță, acțiunea, atâta timp cât reclamanții desfășoară activitățile prevăzute de lege, fiind beneficiari ai prevederilor CCM aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2007 - 2009.
Instanța de fond a motivat respingerea cererii invocând prevederile art. 14 și 15 din Anexa nr. 5 la CCM aplicabil la nivel de unitate pentru anii 2007 - 2009, care se referă la stabilirea condițiilor de acordare și la nominalizarea personalului care beneficiază de acest spor.
În speță, dacă angajatorul nu a procedat, împreună cu sindicatul la stabilirea "în concret" a cuantumului respectivului spor, reclamanții au solicitat tocmai cuantumul minim prevăzut de actul normativ, acesta fiind cuantumul minim garantat.
S-a mai arătat că reclamanții au lucrat, fără echivoc, în condițiile de muncă deosebit de periculoase prevăzute de art. anexa 5.2 din contractul colectiv de muncă, aceștia neputând fi privați de drepturile ce li se cuvin doar pentru motivul că angajatorul a evitat să consulte sindicatul pentru a fixa o valoare între minimul și maximul.
De asemenea, împrejurarea că angajatorul, la nivel de șef de loc de muncă și de ordonator principal de credite nu și-a îndeplinit obligația de nominalizare personalului care beneficiază de sporul în cauză, nu poate conduce la anularea dreptului de remunerare a muncii angajaților în cauză, care se constituie în speță, ca reclamanți.
S-a mai menționat că, prin actele depuse, angajatorul nu a contestat faptul că reclamanții își desfășoară activitatea în condițiile arătate ci își invocă propria culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor ce rezultă din contract.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a admite recursul, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 129 cod. pr. civ. judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în acțiune.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri teminicie și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Art. 312 cod. pr. civ. menționează că, în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului și este necesară administrarea de noi probatorii, instanța de recurs este în drept să caseze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speță, se constată următoarele:
Reclamanții din cauza de față solicită obligarea pârâtei la plata sporului de 75% din salariul de bază, invocând prevederile Anexei 5.2, cap. A din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009, publicat la data de 8 decembrie 2007 în Monitorul Oficial al României Partea A V-a, nr. 19/2007 - aplicabil în cauza de față, raportat la dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/ 1996 și art. 2 și 159 din CCM la nivel de unitate.
Din interpretarea art. 2 din acest contract, coroborat cu prevederile anexei menționate rezultă că voința părților contractante a fost aceea de a fi acordat în mod obligatoriu acest spor tuturor salariaților ce îndeplinesc condițiile menționate de CCM.
Mențiunea cuprinsă la art. 14 din Anexă, potrivit căreia ominalizarea personalului care beneficiaza de spor pe locuri de munca se face de catre seful ierarhic superior si se aproba de ordonatorul de credite, cu acordul organizatiilor sindicale afiliate organizatiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala, nu determină caracterul opțional al dreptului.
Acesta există, fiind actual și legitim chiar din momentul recunoașterii lui prin CCM la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009.
În condițiile în care art. 16 din Anexă prevede obligația unității de a lua toate măsurile necesare care sa conduca nominalizarea personalului care beneficiaza de spor pe locuri de munca, lipsa de inițiativă a angajatorului nu le poate fi imputabilă salariaților care îndeplinesc condițiile prevăzute în CCM.
De altfel, nici lipsa unei negocieri asupra cuantumului concret al sporului solicitat nu are relevanță în cauză, atâta timp cât reclamanții solicită cuantumul minim prevăzut în contract, eventualele negocieri putând avea ca obiect acordarea unui spor superior celui de 75% (minimul prevăzut de părțile contractante).
În speță, se reține că reclamanții au depus la dosarul cauzei copii ale contractelor individuale de muncă și copii ale carnetelor de muncă,în raport de care, instanța de fond avea obligația să verifice, în concret, pentru fiecare în parte, dacă locul său de muncă și categoria de personal din care face parte se încadrează în Anexa 5.2 pct. A și sunt deci, îndeplinite condițiile de acordare a sporului solicitat.
Soluționarea cauzei de către prima instanță, cu ignorarea aspectelor expuse anterior și respingerea acțiunii pentru nerespectarea procedurilor prevăzute de art. 14 și 15 din Anexa la M la nivelul unităților de asistență socială pe perioada 2007 - 2009. echivalează cu o necercetare a fondului.
În consecință, față de cele expuse anterior, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice "Forța Legii" în numele membrilor de sindicat, și, împotriva sentinței civile nr.1734/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului D, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința civilă nr.1734/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. LE/ 2 ex./ 15. 02. 2010
Tehn.red. /2 ex /
/ E și M
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
