Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 8161/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8161
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
***********
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI cultelor, împotriva sentinței civile nr. 2291/22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURA, CULTE ȘI PATRIMONIUL CULTURAL G și intimata reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 și 303. pr. Civilă, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2291 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de intimata Ministerul Culturii și Cultelor.
S- admis acțiunea petentei în contradictoriu cu intimatele Direcția Județeană pentru Cultura, Culte și Patrimoniul Cultural G și Ministerul Culturii și Cultelor
Au fost obligate intimatele la plata către petentă a sporului de 10% prev. de art. 14 din OG. 10/2007 actualizată cu indicele de inflație.
A obligat intimata Ministerul Culturii și Cultelor să vireze în contul Direcția Județeană pentru Cultura, Culte și Patrimoniul Cultural G suma necesară plății drepturilor restante precum și a diferenței rezultate în urma actualizării acesteia până la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, petenta a arătat ca este salariata intimatei Direcția Județeana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural G in funcția de funcționar.
Referitor la excepția necompetentei materiale a instanței invocata de intimata Ministerul Culturii si Cultelor va fi respinsa cu motivarea ca in cauza sunt aplicabile dispozițiile speciale ale Codului Muncii.
De asemenea, va fi respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii deoarece solicitarea petentei se refera la drepturi salariale prevazute de acte normative in vigoare.
Astfel, OG. 10/2007 prevede ca personalul contractual ce lucrează in condiții vatamatoare beneficiază de un spor salarial de 10% din salariul de baza.
Observând fisa postului petentei, depusa la dosarul cauzei, se observa mai multe atribuții de serviciu ale acesteia care implica operarea pe calculator, si, implicit expunerea la radiații.
Nu poate fi reținuta susținerea intimatei Ministerul Culturii si Cultelor ca utilizarea echipamentelor informatice nu prezintă un risc pentru sănătatea operatorilor, daca sunt respectate anumite recomadari de protecție.
Prin buletinul de determinare prin expertizare nr.88/2007 s-a concluzionat ca personalul cu atribuții de natura celor executate si de petenta este expus la radiații electromagnetice ce pot aduce vatamari persoanelor supuse acestora.
De altfel, comisia medicala in cauza a si recomandat prin buletinul de determinare nr.88/2007 acordarea sporurilor legale.
Prin intampinare, intimata Direcția Județeana pentru Cultura, Culte si Patrimoniul Cultural G recunoaște existenta condițiilor de lucru vătămătoare, insa susține inexistenta fondurilor ca principal motiv de neacordare a sporurilor.
Conform art.156, Codul Muncii, angajatorul este obligat la plata salariului înaintea altor obligații, astfel încât nu poate fi admisa susținerea intimatei referitoare la lipsa fondurilor.
Cum ordonatorul de credite este Ministerul Culturii si Cultelor acesta urmează sa vireze sumele necesare acordării sporurilor.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului, se arată că prin dispozițiile art. 14 din OG nr. 10/2007 legiuitorul a reglementat pe lângă acordarea dreptului invocat și o veritabilă procedură menită să stabilească pașii ce trebuie urmați pentru ca personalul contractual din sectorul bugetar să beneficieze de acest spor.
Recurentul susține că instanța de fond ar fi trebuit să constate că legiuitorul a adoptat un act normativ special, Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă. În aplicarea acestui act normativ special, s-au adoptat HG nr. 1028/2006 și HG nr. 1136/2006. cu ecran de vizualizare(expertizate de ITM G și G) fac obiectul HG nr. 1028/2006.
În cuprinsul acestui act normativ sunt enunțate cerințele minime privind lucrul cu calculatorul personal, spre deosebire de HG nr. 1136/2006în care sunt reglementate riscurile prezentate de câmpurile electromagnetice de radiofrecvență.
Recurentul solicită instanței de recurs să constate că nu era abilitată potrivit Legii nr. 319/2006 și HG nr. 1136/2006 să efectueze măsurători/ evaluări privind câmpurile electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, iar obiectul determinării efectuate de către reprezentanții G l-a constituit determinarea radiațiilor electromagnetice neionizate produse de calculatoarele utilizate de către salariați-echipamente cu ecran de vizualizare astfel cum sunt definite de HG nr. 1028/2006.
Mai precizează recurentul că nu este îndeplinită nici cea de a doua condiție obligatorie prevăzută de art. 14 alin. 2, dată fiind neîncadrarea cheltuielilor necesare pentru acordarea acestui spor în capitolul Cheltuieli de personal aprobate Ministerului Culturii și Cultelor prin Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Examinând sentința recurată, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Reclamanta este salariată a Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural G, instituție cu personalitate juridică proprie, având încheiate contracte individuale de muncă.
Pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor nu are calitatea de angajator, între reclamanți și acest pârât neexistând raporturi juridice de muncă, care să dea naștere unor drepturi și obligații reciproce între părți.
Calitatea de ordonator principal de credite nu îi conferă acestuia calitate procesuală pasivă într-un conflict de muncă având ca obiect plata unor drepturi bănești.
Potrivit rt. 281 din Codul Muncii, jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Conform rt. 282 din Codul Muncii, pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului d e procedură civilă.
Textul art. 282 din Codul Muncii nu reglementează cazul ordonatorilor principali de credite, obligațiile acestora fiind reglementate de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și fiind legate de modalitatea de epartizare a creditelor bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, conform rt. 21 din Legea nr. 500/2002.
Pentru considerentele expuse anterior, cererea reclamanților privind obligarea recurentului - pârât Ministerul Culturii și Cultelor la plata efectivă a sumelor pretinse este îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, în lipsa unui raport juridic de muncă între aceștia.
Pe de altă parte, cererea privind obligarea acestui pârât de a vira sumele necesare plății nu vizează un raport juridic de muncă, ci desfășurarea procedurilor bugetare, astfel că, cererea privind obligarea la efectuarea repartizării creditelor bugetare formulată de reclamanți urmează a fi respinsă ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea va admite recursul în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă admițând excepțiile astfel cum au fost dezvoltate anterior, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor.
Potrivit art. 137 din Codul d e procedură civilă, pronunțându-se cu privire la excepțiile de procedură absolute vizând calitatea procesuală, Curtea nu va mai analiza aspectele de fond invocate de recurent vizând inexistența dreptului pretins.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL CULTURII ȘI CULTELOR, împotriva sentinței civile nr. 2291/22.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU CULTURA, CULTE ȘI PATRIMONIUL CULTURAL G și intimata reclamantă .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de Ministerul Culturii și Cultelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
4 ex. /24.09.2008. .
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
