Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 849/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 849/
Ședința publică de la 17 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamant G, precum și de către pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE SUCURSALA B, împotriva sentinței civile nr. 667/2.04.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut n ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, amânat pronunțarea pentru data de 17 iunie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă 667/2009, Tribunalul Brașova respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului,invocata de parata prin intampinare.
A admis in parte actiunea formulata de reclamantul G,domiciliat in mun.B,str.- - nr.6,jud.B,in contradictoriu cu parata Societatea Nationala de,cu sediul in B,Soseaua nr.103,sector 4.
A obligat pe parata sa-i plateasca reclamantului contravaloarea cotei-parti cuvenite din profitul net realizat de societatea parata pe perioada ianuarie 2007-septembrie 2007,conform Hotararii Unic al Societatii Nationala de nr.14 din data de 20.06.2008,cota-parte ce va fi actualizata cu dobanda legala la data platii efective.
A respins restul pretențiilor.
În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al societatii parate,raporturile de munca dintre parti incetand la data de 05.10.2007 in baza art.65 alin.1 Codul muncii.(filele 262-285)
Acesta solicita instantei obligarea paratei,in calitate de fosta angajatoare,la plata unor drepturi salariale restante,prevazute de Contratul Colectiv de Munca Unic la nivel National pe anii 2007-2010 si in Contratul Colectiv de Munca lanivel de ramura pe anul 2006,in virtutea fostelor raporturi juridice de munca dintre parti.
In consecinta,reclamantul justifica indreptatirea sa de a introduce prezenta cerere de chemare in judecata,existand identitate intre persoana acestuia si cel care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii.
Pe fond, instanta a retinut ca eclamantul Gaf ost angajatul societarii parate,in funcția de tehnician principal-sef de, așa cum rezulta din carnetul sau de munca.(filele 262-285)
La data de 05.10.2007,contractul individual de munca al reclamantului a fost desfăcut in baza dispozițiilor art.65 alin.1 muncii.(fila 285)
Potrivit art.38 alin.1 din CCM la nivel național pe anii 2007-2010 "pentru munca prestata in condițiile prevăzute de contractul individual de munca,fiecare salariat are dreptul la un salariu in bani convenit la încheierea contractului de munca",iar alin.4 prevede ca "salariul cuprinde salariul de baza,indemnizatiile,sporurile,precum si alte adaosuri".
Conform art.42 alin.2 lit.a din acelasi act normativ "adaosurile la salariul de baza sunt:
a)cota-parte din profit ce se repartizeaza salariatilor,care este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale si de pana 5% in cazul regiilor autonome".
Prin Hotararea Unic al societatii parate nr.14 din data de 20.06.2008,s-a aprobat repartizarea profitului net al societatii pentru exercitiul financiar 2007,inclusiv sub forma participarii salariatilor la profit.(fila 32)
In aceste conditii,cererea reclamantului de obligare a paratei la plata cotei parti aferenta perioadei de activitate lucrate(ianuarie 2007-septembrie 2007),din profitul realizat in anul 2007,este intemeiata.
De altfel,societatea parata recunoaste faptul ca pentru anul 2007 profitul societatii a fost deja distribuit,inclusiv salariatilor,dar invedereaza faptul ca,intrucat a primit salarii compensatorii,reclamantul nu mai are dreptul la cota-parte din profit.
Aceasta aparare nu poate fi retinuta de catre instanta intrucat prevederile legale in materie nu conditioneaza repartizarea catre salariati a cotei-parti din profit de incasarea salariilor compensatorii.
Nici faptul ca societatea parata nu mai dispune de bani cu aceasta destinatie nu poate fi avuta in vedere de catre instanta,intrucat aceasta nu se poate prevala de propria culpa in neindeplinirea unei obligatii legale fata de reclamant,pentru a obtine un folos patrimonial.
In ceea ce priveste insa cererea reclamantului privind acordarea cotei-parti din profit pe anul 2006,aceasta nu este intemeiata,intrucat prin Hotararea Unic al societatii parate nr.14 din data de 26.04.2007 s-a decis ca salariatilor sa nu li se repartizeze nici o cota din profitul societatii.(fila 401)
Petitul 2 al cererii de chemare in judecata referitor la obligarea paratei la plata a 3 salarii medii pe societate,in conformitate cu art.170 lit.a CCM,instanta a constatat ca acesta este neintemeiat.
Astfel,potrivit art.170 din Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura pe anul 2006 "salariatii beneficiaza de urmatoarele ajutoare impozabile care se suporta din fondul de salarii:
a)la pensionare,se acorda salariatului un ajutor in functie de vechimea in sistem astfel,:
-intre 10-20 de ani,in cuantum de 3 salarii medii pe societate."(fila 329)
Raporturile de munca dintre reclamant si societate au incetat insa in baza dispozitiilor art.65 alin.1 Codul muncii,prin concediere pentru motive care nu tin de persoana salariatului,si nicidecum prin pensionare,in conditiile art.56 lit.d Codul muncii,numai in acest ultim caz fiind incidente dispozitiile art.170 lit.a din Contractul Colectiv de Munca la nivel de ramura pe anul 2006.
morale nu vor fi acordate de catre instanta intrucat aceasta apreciaza ca prin neplata cotei-parti din profit pe anul 2007,de altfel singura cerere intemeiata in cauza, nu i s-a cauzat reclamantului nici un prejudiciu moral,ci numai unul patrimonial,care urmeaza a fi reparat.
Actualizarea prin aplicarea dobanzii legale la suma datorata trebuie acordata pentru acoperirea prejudiciului constând in lipsa de folosința a banilor,pe perioada cuprinsa intre momentul la care trebuiau acordate aceste drepturi salariale si momentul plații efective,având în vedere prevederile art.1082 și art.1084 civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Reclamantul, în dezvoltarea motivelor de critică menționează că în conformitate cu dispozițiile 170 Contract Colectiv de Muncă i se cuvin și cele trei salarii medii pe societate ca urmare a pensionării.
Pârâta Societatea Națională de Telecomunicații critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitatea respingerii excepției necompetenței materiale și teritoriale, a tardivității formulării acțiunii, a lipsei calității procesuale active, dar și a inadmisibilității acțiunii.
Pe fondul cauzei învederează că, participarea salariaților la profit este o chestiune supletivă și nu imperativă, conform OG64/2001, cu atât mai mult cu cât decizia Curții de Apel și hotărârea AGA nu au fost desființate.
Societatea a procedat legal și întemeiat în momentul distribuirii profitului, precum și la stabilirea criteriilor față de care s-a acordat profitul, legea lăsând loc conducerii societății să stabilească criteriile și modalitatea de împărțire, pentru că are, conform Legii 31/1990, conducerea. gestionarea societății și responsabilitatea acesteia.
În consecință, se solicită ca urmare a admiterii recursului, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
Prin întâmpinare se solicită admiterea excepției nulității recursului formulat de reclamant ca urmare a neîncadrării acestuia în drept, iar pe fond respingerea recursului.
Examinând actele dosarului, Curtea de Apel a reținut:
În privința excepțiilor invocate în temeiul art. 137 Cod procedură civilă:
Excepția nulității recursului va fi respinsă în temeiul art. 306 al. ultim Cod procedură civilă, motivul de recurs este dezvoltat pe larg, permițând judecătorului încadrarea lui în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Celelalte excepții au fost corect soluționate de instanța de fond prin încheierea interlocutorie din 13.02.2009 și prin hotărâre, considerentele acesteia urmând a fi menținute.
Astfel, cu privire la excepția lipsei competenței materiale s-a statuat că obiectul litigiului purtând asupra executării unui contract colectiv de muncă are caracterul de conflict de muncă determinând aplicabilitatea art. 281, 284 Codul muncii raportat la art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă.
În privința competenței teritoriale s-a făcut corect aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 284 al. 2 Codul muncii.
Excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active au fost respinse având în vedere dispozițiile art. 282 lit. a Codul muncii, care face referire la salariat și la orice persoană titulară a unui drept în temeiul CCM și prin urmare raporturile dintre fostul angajat și angajator intrând sub incidența normelor Codului munciis -a purces corect la judecata fondului cauzei.
Cât privește excepția tardivității modificării de acțiune, s-a avut în vedere că în conformitate cu dispozițiile art 132 al. 1 raportat la art. 155/1 Cod procedură civilă privind încheierea din data de 3.12.2008 s-a pus în vedere reclamantului necesitatea precizării acțiunii, iar acesta s-a conformat.
Cu privire la fondul cauzei, recursurile nu sunt fondate.
Pretenția reclamantului la aplicarea art. 170 lit. a CCM va fi respinsă întrucât așa cum rezultă din decizia - raporturile de muncă au încetat conform art. 65 (1), coroborat cu art. 55 și art. 68 Codul muncii - prin concediere colectivă ca urmare a desființării locului de muncă din motive economice.
Acest temei juridic este precizat și în carnetul de muncă și exclude aplicabilitatea art. 56 lit. Codul muncii.
Cât privește pretențiile fostului angajator s-a avut în vedere. 8/2008 a Consiliului de Administrație care aprobă anumite criterii de distribuire fondului de participare la profit, cu privire la eventuala neîntrunire a acestora în persoana reclamantului însă nu s-a făcut nici o probă potrivit art. 287 Codul muncii, precum și Hotărârea Acționarului Unic nr. 14 prin care se aprobă participarea salariaților la profit fără nici o distincție.
Prin urmare, văzând art. 42 al. 2 lit. a din CCM, corect a dispus instanța de fond că până la desfacerea contractului de muncă reclamantului i se cuvine cota parte din profit.
Caracterul dispozitiv, supletiv al dispozițiilor legale nu se pot transforma în caracter arbitrar al dreptului de apreciere al angajatorului, iar lipsa fondurilor echivalează cu invocarea propriei culpe în refuzul acordării unui drept cuvenit.
Cât privește neatacarea actelor societății ( decizia CA și hot AGA) reclamantul nu avea nici un interes să o facă, atâta timp cât în calitate de angajat nu fusese exclus de la acordarea profitului.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul G și pârâta SN Sucursala B împotriva sentinței civile nr. 667/2007 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 17 Iunie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red LV 22.06.2009
Tehnored AG 25.06.2009/ 2 ex
Jud fond A /
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
