Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 859
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 246 din 12.02.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta, lipsă fiind intimatul pentru care răspunde avocat ce substituie pe avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al patrulea termen. S-a restituit fișa fiscală aferentă anului 2007, comunicată intimatului la termenul anterior, la adresa indicată în dosar.
Avocat solicită a fi recomunicată intimatului fișa fiscală.
Instanța, față de împrejurarea că s-a restituit fiscală aferentă anului 2007, comunicată intimatului la termenul anterior la adresa indicată în dosar, și având în vedere prezenta doamnei avocat, ce substituie - conform delegației de substituire aflată la fila 12 din dosar - pe apărătorul ales avocat, se va detașa de la dosarul cauzei fila 18 - dosar recurs - și se va înmâna apărătorului intimatului, urmând a se proceda la renumerotarea dosarului.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat având cuvântul, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, urmând a se constata că cererea formulată de contestator este neîntemeiată. Solicită a fi avute în vedere pe lângă înscrisurile depuse de recurentă în fața instanței de fond - înscrisuri care atestă plățile făcute către reclamantul intimat - și înscrisurile depuse la instanța de recurs, dar și faptul că art. 163 invocat de instanța de fond în sentința pronunțată nu limitează unitatea angajatoare numai la statul de plată. Însuși acest articol face referire la dovedirea plăților prin statul de plată sau orice alt înscris care poate dovedi acest lucru. Există la dosar înscrisuri din care rezultă plățile făcute și impozitele salariale plătite. Este mai mult decât evident faptul că dacă reclamantului nu i s-ar fi imputat o amendă primită în Ungaria pentru nerespectarea dispozițiilor de trafic ca și conducător auto, dacă unitatea nu ar fi plătit la momentul respectiv acea amendă pentru reclamant și i-a imputat-o, acesta ar fi lucrat și la ora actuală la societate. De altfel, din probele administrate la dosar, rezultă că plățile conducătorilor se făceau în principal prin acele diurne de deplasare și mai puțin prin salariu care reprezenta o sumă fixă și care era plătit efectiv la momentul în care conducătorii auto se reîntorceau din curse în țară, pentru că aceștia nu erau prezenți în ziua în care se făceau plățile. De cele mai multe ori plata salariului se făcea în plic, în mână, șoferului când se întorcea din cursă.
Există la dosar dovezi din care rezultă efectuarea acestor plăți.
Solicită admiterea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului promovat împotriva sentinței instanței de fond pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică. Din această fișă fiscală pe anul 2007 nu rezultă că au fost efectuate plățile, singura modalitate de a proba acest lucru fiind semnătura contestatorului care nu se află pe nici un stat de plată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr. 9548/99/28.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " " I solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei mai - 2007, conform contractului individual de muncă, sume actualizate la rata inflației, la plata diurnei de delegare pentru perioada 05.07- 10.08.2007 actualizată la rata inflației, contravaloarea concediului de odihnă aferent perioadelor menționate precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
În perioada martie 2007- 2007 în baza contractului individual de muncă nr. -/7-03.2006 pe o perioadă de 3 luni după care prin act adițional s-a transformat în contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu un salariu de 528 lei și diurna de 9 euro/ 100 km. sau 10 euro/100 km pentru Italia.
În perioada respectivă a primit diurna pentru cursele efectuate dar salariu niciodată.
Cu ocazia ultimei curse din perioada 05.07.2007 - 10.08.2007 a fost amendat în Ungaria cu 1700 euro ( sent. civ. nr. 2164/ 21 noiembrie 2007) după care și-a dat demisia.
Este adevărat că la întoarcerea din cursă trebuia să primească 1100 euro și cu salariile restante pe care nu le-a primit niciodată.
În toamna anului 2007, și-a dat demisia astfel încât amenda primită de el ( cu toate că nu se consideră vinovat ) se compensa cu drepturile salariale și diurna din ultima cursă.
Reclamantul a solicitat ca intimata să depună statele de salarii din care să rezulte că nu i s-a plătit niciodată precum șți ultimul decont pe care trebuia să-l încaseze în cuantum de 1100 euro. A făcut precizarea că în perioada în care a lucrat la intimată nu a primit concediu de odihnă, sens în care a solicitat compensarea în bani.
Ca probe a solicitat înscrisuri și interogatoriul intimatei, urmând ca intimata să depună toate actele respectiv contractul de muncă, actul adițional, etc.
Intimata " " Iad epus întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, arătând următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății în funcția de conducător auto.
În această calitate reclamantul efectua pentru societate curse interne și externe de transport marfă având obligația de a respecta legislația internă și comunitară în domeniu.
În perioada 05.07.2007- 10.08.2007 reclamantul a efectuat pentru societate un transport de marfă pe ruta România- Ungaria - CE cu autovehiculul înmatriculat sub nr. IS-11. /IS.82.
Pe teritoriul Ungariei reclamantul a fost verificat de către organele vamale și de poliția maghiară cu privire la respectarea timpilor de pauză, odihă zilnică și săptămânală, prin verificarea aparatului tahograf și a cartelelor aferente și necesare cursei.
Pentru nerespectarea normelor legale în domeniul conducătorul auto a fost amendat la data de 09.07.2007, prin procesul - verbal nr. 71110KB- cu amenda în sumă de 400.000 Ft. ( echivalentă cu 1.700 Euro ).Tot atunci și pentru același motiv autoritățile maghiare au imobilizat mașina societății în terminalul de intrare în vamă și au fost ridicate toate documentele aparținătoare mijlocului de transport până la plata amenzii de către conducătorul auto.
La cererea reclamantului și pentru îndeplinirea obligațiilor de transport contractate societatea a plătit pentru conducătorul auto amenda în sumă de 400.000 Ft. urmând ca la întoarcerea șoferului în țară să restituie suma respectivă.
La revenirea în țară conducătorul auto a refuzat restituirea către societate a sumelor datorate din plata amenzii, a refuzat să întocmească o notă explicativă cu privire la cele întâmplate și la atitudinea lui și și-a dat demisia.
Pentru recuperarea sumelor datorate societatea a acționat în judecată pe numitul iar prin sentința civilă nr. 2164/2007 acesta din urmă a fost obligat să-i plătească daunele provocate și cheltuieli de judecată.
După rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei hotărâri societatea a procedat la punerea în executare a titlului executor hotărâre judecătorească.
Ca efect al nemulțumirii sale, debitorul respectiv reclamantul din cauza de față, a formulat prezenta acțiune.
Față de acțiunea reclamantului, pârâta susține că nu sunt reale afirmațiile acestuia potrivit cu care nu ar fi primit salariul niciodată de la societate.
Încă de la momentul angajării sale, reclamantul a primit salariul negociat, diurnele de deplasare și a beneficiat de plata accesoriilor la salar către bugetul de stat.
Fiecare angajat al societății beneficiază de o retribuție lunară negociată și plătită în regim confidențial (în plic), iar statele de plată întocmite potrivit cu dispozițiile legale în vigoare sunt depuse lunar la.
De altfel, este greu de crezut, dacă timp de 3 luni reclamantul nu și-ar fi încasat salariul cuvenit lunar, ar fi fost de acord cu încheierea actului adițional la contractul de muncă prin care s-a transformat perioada determinată de angajare în perioadă nedeterminată și ar fi rămas să lucreze pentru ei până la iscarea incidentului cu amenda din Ungaria.
Mai mult dacă nu și-ar fi primit salariul la timp și în cuantumul cuvenit reclamantul cu siguranță ar fi menționat acest fapt în cererea sa de demisei, ori acest fapt nu s-a întâmplat.
Oricum, pentru înlăturarea oricăror dubii în privința încasării drepturilor salariale cuvenite pe timpul cât a lucrat în unitate a depus la dosar statele de plată și alte documente întocmite cu ocazia plăților respective.
În consecință, pârâta susține că nu datorează reclamantului nici o sumă de bani cu titlul de drepturi salariale sau cu alt titlu, ci dimpotrivă, reclamantul este acela care-i datorează sume de bani pe care refuză să le plătească.
Prin sentința civilă nr.246 din 12.02.2009 Tribunalul Iași admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta " ".
Obligă pârâta să achite reclamantului drepturile salariale aferente perioadei mai - 2007 și diurna de delegare pentru perioada 05.07. - 10.08.2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâta să achite reclamantului compensarea în bani a concediului de odihnă aferent perioadei mai - 2007.
Respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedit.
Pentru a pronunța această soluție prima instanțăreține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SRL I, în perioada martie 2007- 2007, așa cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. -/07.03.2007 și susține că nu i s-au plătit salariile pentru perioada lucrată și nici diurnele de deplasare.
Pârâta a depus la dosar, în copie, statele de plată din perioada martie- 2007, nesemnate însă de reclamant.
Conform dispozițiilor art. 154 alin 1 din Codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și, în conformitate cu alin 2 al aceluiași articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Plata salariului, conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii, se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, nici o reținere din salariu neputând fi operată în afara condițiilor prevăzute de lege.
Pârâta nu a făcut dovada plății tuturor drepturilor salariale cuvenite către reclamantul, corespunzător perioadei lucrate, sarcina probei, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii, în conflictele de muncă revenind angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL I, prin reprezentant legal, considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurenta că instanța a făcut o interpretare restrictivă a prevederilor art.163 din Codul muncii și de asemenea a înlăturat, fără nici o motivare, înscrisurile care atestă efectuarea plății către reclamant, precum și depoziția martorului care relatează felul în care se plăteau drepturile salariale.
Motivează recurenta că, încă de la momentul angajării sale, reclamantul a primit salariul negociat, diurnele de deplasare și a beneficiat de plata accesoriilor la salar către bugetul de stat.
Fiecare angajat al societății beneficiază de o retribuție lunară negociată și plătită în regim confidențial (în plic), iar statele de plată întocmite potrivit cu dispozițiile legale în vigoare sunt depuse lunar la.
De altfel, susține recurenta că este greu de crezut, dacă timp de 3 luni reclamantul nu și-ar fi încasat salariul cuvenit lunar, ar fi fost de acord cu încheierea actului adițional la contractul de muncă prin care s-a transformat perioada determinată de angajare în perioadă nedeterminată și ar fi rămas să lucreze pentru ei până la iscarea incidentului cu amenda din Ungaria. Mai mult dacă nu și-ar fi primit salariul la timp și în cuantumul cuvenit reclamantul cu siguranță ar fi menționat acest fapt în cererea sa de demisei, ori acest fapt nu s-a întâmplat.
Oricum, pentru înlăturarea oricăror dubii în privința încasării drepturilor salariale cuvenite pe timpul cât a lucrat în unitate a depus la dosar statele de plată și alte documente întocmite cu ocazia plăților respective, de care instanța nu amintește. În plus a fost audiat și martorul pentru dovedirea modalității în care se fac plățile.
Mai motivează recurenta că deși reclamantul nu s-a prezentat la interogatoriu, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 pr.civ, așa cum a solicitat.
În recurs recurenta a depus la dosar fișa fiscală aferentă veniturilor reclamantului pe anul 2007.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare. Nu a depus înscrisuri suplimentare la dosar.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului pe fondul recursului și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Reclamantul a intrat în raporturi juridice de muncă cu SC SRL I la data de 01.03.2007 în baza contractului individual de muncă înregistrat la ITM sub nr. -/07.03.2007, pe durată determinată. Prin încheierea actului adițional nr.1 din 01.06.2007 durata contractului a fost schimbată în durată nedeterminată.
Plata salariului constituie un element necesar al contractului individual de muncă, acesta fiind format, conform art.155 din Codul muncii, din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și adausurile cuvenite salariatului. Plata salariului se efectuează de către angajator și tot acesta este acela care, în ipoteza ivirii unei situații litigioase, are obligația stabilită de art.287 muncii, de a proba executarea contraprestației muncii salariatului. Aceasta deoarece, ngajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe.
Mijlocul de probă este stabilit de legiuitor prin art. 163 din Codul muncii "(1) Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plata, precum și prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea plății către salariatul îndreptățit. (2) Statele de plata, precum și celelalte documente justificative se păstrează și se arhiveaza de către angajator în aceleași condiții și termene ca în cazul actelor contabile, conform legii."
Prin urmare, dovada plății salariului se face numai printr-un act scris, semnat de salariatul beneficiar sau împuternicitul acestuia, ori prin înscrisul ce atestă viramentul într-un cont bancar, în cazul în care aceasta modalitate este prevăzută în contractul colectiv de munca aplicabil.
În aceste condiții, statele de plată întocmite de angajator, dar nesemnate de intimatul nu fac dovada plății. De asemenea, nici fișele de cont, registrul de casă ori borderoul nu sunt doumente justificative ale efectuării plății, în sensul codului muncii. Dispozițiile de plată către caserie, depuse la dosar, sunt întocmite în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare. Dar pentru ca acestea să producă efectele scontate de art.163 din Codul muncii trebuiau să fie semnate de casier și de persoana care a primit suma.
Cum singurele dovezi admise pentru plata salariului sunt cele indicate de art.163 din Codul muncii, depoziția martorului nu este relevantă sub aspectul încasării slariului și indemnizației de deplasare, în valută, de către intimat.
De asemenea, Curtea notează că dispozițiile art.163 coroborate cu dispozițiile art.287 din Codul muncii reprezintă excepția de la dreptul comun privind sarcina probei, astfel că prezența acestor texte legale, unite cu art.38 din Codul muncii, face ca neprezentarea intimatului la interogator să nu aibă valoarea unei mărturisiri depline ori parțiale a încasării salariului ( de bază și indemnizații de deplasare), în sensul art.225 pr.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea văzând că nu sunt motive de casare sau modificare prevăzute de art.304 și 304 ind.1 pr.civ. în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefundat și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de recurs pârâta SC SRL I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.246 din 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Pronunțată în ședința publică de la 25 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.:
05.10.2009 - 2 ex.
Jud.fond:- Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
